Culmea este ca monitorizarea industriei metalurgice facuta de factorii decizionali europeni s-a incheiat cu un „stralucit" verdict de „viabilitate" a intreprinderilor siderurgice, in timp ce acestea se indreapta spre colaps prin lipsa innoirilor tehnologice si prin penuria acuta de personal calificat. Odata cu incheierea „monitorizarii" de catre Comisia Europeana si in contextul crizei actuale, ne putem astepta la ce-i mai rau, patronatele nemaiavand nici un fel de obligatii, iar in goana lor furibunda pentru maximizarea profiturilor, pot recurge la masuri social-economice extreme. Credem ca una din preocuparile cardinale ale unui stat este mentinerea si cresterea gradului de ocupare din economie. Iar in conjunctura actuala, pentru a evita un dezastru social si economic in metalurgie, statul roman trebuie sa se implice. In ciuda apelurilor si presiunilor noastre din decursul timpului, factorii guvernamentali nu au intervenit cu nimic pentru a obliga investitorii sa-si respecte angajamentele asumate. Asta o fi?
DaciaRomania întreabă: