SOȚUL IDEAL Într-un sat, o vacă grasă, Cum sunt vacile tâmpite, Dar frumoasă şi lăptoasă, S-a gândit să se mărite. Boii, de la mic la mare, Au venit cu tot belşugul, Toţi voiau să se însoare, Că-s deprinşi să tragă jugul. Vaca, însă,ca o fată, Cu avere şi trusou, Îi respinge îngâmfată : „Cum să mă mărit c-un bou?" "E un cal prin curţi vecine, Care pătimaş mă strânge, El e genul meu, tip bine, Armăsar sadea, pur- sânge!" Vaca, tot făcându-i curte, Îşi atinse idealul, După tratative scurte, S-a căsătorit cu calul. „Ah, ce şansă pe mireasă!" Comenta în pom o cioară, „El – aristocrat de rasă. Ea – o biată pierde-vară." Dar curând, ce tragedie! Vaca se certă cu calul, Pân’departe-n deal la vie, S-auzea întreg scandalul. În zadar, când stingea lampa, Vaca-n fiecare noapte, Se plimba făcând pe vampa, Cu ispitele-i de lapte. Ba, mai mult, se întâmplase, Ca jucând pe îndrăgostita, Calul, furios, îi trase, Două palme cu copita! Şi atunci, cu dezolare, Vaca prinse a pricepe, Cum că soţul ei mai are, Trei amante, toate iepe. Asta-i prea de tot, îşi zise, Îl dau dracului de cal. Şi-ntr-o seară părăsise, Domiciliul conjugal. Slabă, galbenă, uscată, De necazuri şi nevoi, Vaca noastră, resemnată, Se întoarse printre boi. Dup-atâta chin şi jale, Vaca multe a-nvăţat. Primul bou ieşit în cale, Îl acceptă de bărbat. Nunta lor a fost vestită, Că s-a dus prin văi ecoul, „Ce pereche potrivită! Vaca noastră şi cu boul." Ea comandă, el ascultă. El cu munca, ea tapaj. Este, fără vorbă multă, Tipul clasic de menaj. Totuşi, vaca ( ne şopteşte, un măgar), c-aşa-i măgarul, Prin păduri mai zăboveşte, Uneori cu armăsarul. Dar, eu cred că-i calomnie, Măgăria ce ne-o spune. Totul e, că-n căsnicie, Treaba merge de minune. Vaca poate, ştie satul, Chiar şi grajdul să-l răstoarne. Boul nu-i decât bărbatul. Ca dovadă, poartă coarne! Şi aşa, trec ani şi ani, Şi precum am prins de ştire, Au făcut şi trei juncani, Şi trăiesc în fericire. În povestea mea, de faţă, Nu e nici un lucru nou, Pentru orişicare vacă, Soţul ideal e-un BOU …
Salvează râsul românesc!
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde 
" MORALA:
Când eşti Bou, ia seama bine
Si nu chema măgari la masa ta!"
(BOUL SI MAGARUL de Ion Pribeagu)
Pai avem doua situatii:
1. Boul si magarul, buni prieteni, termina facultatea si hotarasc sa se intalneasca peste 10 ani sa vada ce a resusit fiecare sa faca in viata.
Trec zece ani, se intalnesc. Boul, mare om de afaceri, familie, case, masini, magarul vai mama lui, bugetar, fara familie etc. Boul il invita pe magar acasa sa mai discute. La un moment dat boul primeste un telefon, se scuza si pleaca, nu inainte de a-i spune
magarului ca sotia sa o sa aiba grija de el. Magarul vazandu-se singur cu sotia boului se da la ea, reuseste s-o convinga sa se culce cu el dupa care fura ce gaseste prin casa boului si fug amandoi in lume.
Morala: nu fi bou! Daca totusi esti bou, ai grija sa nu iei de nevasta o vaca. Dar daca esti si bou si ai si o nevasta vaca, atunci nu-ti fa prieteni magari. 
2. Cica era odata o vaca si un bou o privea si o admira de peste gard. A doua zi boul iar o priveste, o admira. A treia zi o priveste, o admira. A patra zi vine un magar, o priveste, o admira, o convinge.
Concluzie: Mai bine sa fii magar decat bou!
Hai măi de abia suntem în septembrie, nu a început încă școala și tu mă pui să citesc atâta
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
