Odată un urs de pluș i-a arătat mamei cum să caute istoricul meu web.
Spooky.
Putem înființa asociația haterilor de ursuleți anonimi și nu prea.
Putem combina asociatia drepturilor Cangurului cu cea a haterilor de ursuleti si sa creem o noua asociatie, una mai puternica si mai mare cu care sa conducem lumea!
Putem înființa asociația Cangurilor împotriva ursuleților de pluș. Îl convingem pe Obama să ne ajute.
De ce sa il convingem pe Obama, cand ii putem lua locul? Vom avea o intreaga armata de persoane din cele 2 asociatii!
Pentru că idk. Să fie. Propun încă un toast. Cangurii la putere!
Da!(se aude strigatul multimii care isi ridica paharele varsand sucul de mure peste tot)
Vezi, am ajuns de la o întrebare pe viață și moarte la începerea erei Cangurului.
Ooo da...imi amintesc, inca am traume cu aceasta amintire *lacrima*.
Sa iti povestesc:
Ursuletul meu de plus Cici, cel mai bun prieten pe atunci, m-a parasit din cauza geloziilor lui afurisite si credea ca il insel cu o papusa BARBIE.Ne-am certat zile intregi si nu am mai vorbit o luna de zile,dar intr-un final a trebuit sa iau niste sosete din sertarul cu sosete pentru ca venise toamna si atunci mi-am amintit de Cici,pe care il inchisesem in acel sertar,am inchis(trantit) dulapul si am mers sa ma bag cu capul in toaleta de tristete,dar in acel moment a intrat mama in baie si m-a scos la timp, inainte sa faca toaleta ceva si sa imprastie cacatei in toata baia, ei bine in noaptea aceea Cici a mers in bucatarie si a luat un cutit, si-a facut un sendvisi, l-a mancat si a venit si m-a pupat pe obraz si mi-a taiat parul.
Stiu e cea mai oribila poveste cu ursuleti.Inca am traume si mai dorm cu mama atunci cand il visez pe Cici.
M-a dus la psihiatru dar degeaba.Amintirile au ramas si ma chinuie mereu.
*lacrima*
Nu te-ai simtit dispretuita atunci cand ti-a taiat parul cu cutitul plin de margarina de la sandwich?
Nu era cutit de la margarina, noi nu mancam margarina, era de la salam.
Oricum am plans incontinuu, iar dimineata urmatoare mama a dat vina pe mine pentru dezastrul din bucatarie(ursuletii de plus nu stang dupa ei).
Nimeni nu mi-a crezut povestea niciodata si am renuntat la ursuletul de plus dandul unui copil sarac de pe strada... *lacrima*
Trebuia sa-l arunci in foc! Sa arda in focurile iadului! Ai dat blestemul mai departe, bravo tie.
Ma simt mandra de mine...
Dar tu ce-ai facut cu ursuletul tau de plus?
Avem multe amintiri impreuna. Odata el a spus sa facem un 69 si am facut un desen foarte frumos cu numarul 69. Ce vremuri bune... Dar apoi s-a dovedit a fi un mincinos tradator mancator de spaghete!
Sau te refereai ce am facut cu el dupa ce i-am descoperit adevarata fata? Pai l-am ingropat in curtea din spatele casei.
Cum poti sa ingropi un ursulet de plus?
Ursuletii daca sunt ingropati o sa se transforme peste fix 20 de ani de la ingropare in ursozombie si o sa-ti manance creierul...
Du-te imediat sa-l dezgropi...
Am incercat dar nu mai e acolo! E doar un fel de galerie pe sub pamant de marimea ursuletului. Hm, oare cum s-a format?*gandire profunda*
Probabil ca l-au furat cartitele si tot ele au facut galeriile alea.
*fata de om inteligent*
*fata de om grabit*
Scuze draga aparatule foto, dar trebuie sa ma duc la o intalnire cu fartatii mei, cartofocanii intr-un pub de pe o straduta ingusta.
*dandu-si jos sombrero-ul de pe cap si facand o plecaciune in timp ce sare de pe aragaz si o ia la goana*
Ok...
*fata trista in timp ce apasa butonul de inchidere, si sparge monitorul calculatorului*
Ana întreabă:
Julyly2089 întreabă: