Eu eram incaltata cu niste papuci, si s-au rupt pe strada, si nici nu aveam bani, schiopatam pana am obosit, pana la urma m-am gandit sa pun piciorul jos si sa o iau prin gradinile blocurilor.Merg eu ce merg prin iarba cu un picior gol, si vad un baiat pe care il cunosteam de vreo luna(nu prea stiam nimic de el, ca nu am stat sa vorbim), cand il vad, sa innebunesc, ma gandeam ca ma fac de ras, si am inceput sa alerg (si m-a vazut!)(mentionez ca plouase inainte)prin noroi, si pana la urma am alunecat si am cazut! Ma lovisem, si eram toata murdara, el venea dupa mine.Ma ajutat sa ma ridic si m-a dus acasa, cam greu am mers cu el acasa pentru ca imi era rusine, si ma gandeam ca le va spune tuturor ce mi s-a intamplat. Dar nu a fost asa, nu a spus nimanui! Si nici nu a ras de situatia mea! Am avut chiar norocul sa nu treaca nimeni pe strada cand eram cu el.
Atunci mai aveam putin si imi curgeau lacrimile, dar acum cand ma gandesc, ma prapadesc de ras
Scuze ca am avut atatea paranteze!
Da...si chestia nasoala era ca mi s-au rupt la scoala (erau balerini) si nu stiam ce sa fac...mai aveam vreo 3-4 ore si nu mai rezistau pana mergeam acasa asa ca am plecat de la una dintre ore si mi-am schimbat papucii dar nu stiam cum sa merg pe strada ca sa nu se observe (nici bani la mine nu aveam ca sa merg cu taxiul ) Atunci a fost un moment penibil....acum rad cand imi amintesc cum mergeam pe strada
Nu. Eu nu obişnuiesc să port pantofi. Adidaşi n-am avut niciodată. Doar uneori mai port şlapi. Iar dacă se rup, no problem! ^_^
didolina24 întreabă:
HanszmR întreabă:
Julyly2089 întreabă: