Un om foarte batran zacea pe patul de moarte. Deodata simti cum aroma prajiturii lui favorite cu ciocolata urca incet si ademenitor pe scari. Si-a adunat fortele ramase si s-a ridicat din pat. Sprijinindu-se de perete merse pana la usa si cu un efort si mai mare coborî scarile, tinandu-se cu ambele maini de balustrada.
Gafaind, se sprijini de tocul usii si arunca o privire in bucatarie. Daca n-ar fi simtit durerile acelea cumplite, ar fi zis ca este deja in rai. Acolo, puse pe un ziar, erau sute de prajituri favorite cu ciocolata. Era asta raiul sau era ultima dovada de iubire din partea sotiei, care se asigura ca sotul ei parasea lumea fericit?
Cu un ultim efort, se arunca inspre masa. Mana tremuranda ajunse la o prajitura de pe marginea mesei, cand brusc este lovit de o lingura de catre sotie.
- "Nu te atinge de astea", spuse ea, "sunt pentru inmormantare"

Cum vi se pare?

Trista intamplarea! Nevastasa se si pregatea de inmormantare! Off doamneee ce mi-e cu oamenii astia...

Partea buna este ca ii pregatea, totusi, sa aiba pe lumea cealalta (nu asa se spune ca este pomana?) prajitura lui preferata. Sigur nu si-a dat seama, pe moment, ca el este(il stia in pat grav bolnav) cand l-a lovit si i-a spus sa nu manance!

Daca e reala povestea. mi se pare chiar foarte trist..

Ce, nu si-a recunoscut nevasta pe actualul sot?

Pai dupa parerea mea arata cat de patimas este omul chiar si in ceasul mortii, nici atunci nu-si lasa viciile deoparte si sa se roage pentru sufletul sau... te rog mult vreau si eu prima mea funditza...multumesc pentru intelegere.

Oh, doamne! Săracul, la ce se gândea el :

"Era ultima dovadă de iubire din partea soţiei, care se asigura că soţul ei părăsea lumea fericit."

Şi adevărul gol goluţ:

"Sunt pentru înmormantare."

Concluzia:

Adevărul doare! În cazul ăsta, la propriu şi la figurat!