Vreau si eu niste povesti de groaza inventate de voi sau care chiar s-au intamplat. pentru cea mai infricosatoare

Cristina avea 4 ani, parintii ei hotarasera sa divorteze.Nu se mai intelegeau,
fiecare mergeau pe idei diferite, drumuri diferite, planuri diferite..., iar
Crisina nu putea intelege asta. Tatal sau a renuntat la ea, fiind lasata mamei sale.
Dupa vreo 5-6 ani, cand Cristina mergea deja la scoala, mama ei venise intr-o zi acasa
cu un barbat pe care il prezentase Cristinei ca fiind un amic.Crisina era destul de
suparata, si in fiecare zi devenea evident ca se indeparta de mama sa si incepea sa il
urasca pe Raul, "amicul" acesteia, cu care venea seara acasa, iar in timpul noptii
pleca iar cu el.Viata Cristinei devenise un cosmar care si-a atins limita cand mama sa
i-a spus ca se vor muta in casa lui Raul, pentru ca planuiesc sa se casatoreasca. Dupa
cateva zile, Raul vandu apartamentul tatalui Cristinei si din jumatatea sumei
facu nunta.Acasa la Raul viata Cristinei era groaznica, Raul venea beat cu maicasa
acasa, maica-sa nu observa sau se prefacea ca nu observa, nimeni nu o mai intreaba
daca ii e foame, cum e la scoala sau daca are nevoie de bani.Intr-o zi, cand mama sa era
la lucru, Raul veni mai devreme acasa de la firma.Intra in camera Cristinei si ii ordona
sa ii arate carnetul de note.Desi notele Cristinei nu erau proaste, Raul isi scoase cureaua de
la pantaloni si o batu cu cruzime, apoi o incuie in camera ei. Apoi asta devenise un obicei,
iar Cristina a jurat ca acest lucru nu o sa continuie.Se interesa, si ii facu blesteme oribile
tatalui sau vitreg.Acesta incepu sa bea si isi pierdu slujba de la firma.Mama sa castiga
cat pentru 3.Raul o inchise intr-o pivnita si intra acolo doar pentru a-i aduce mancare.Atunci
Cristina atunci spuse:"I curse! Sa mori in chinuri groaznice, ars, disecat, innecat! Si sa te
intorci dupa 10 ani ca un copil -monstru nedorit!". Si atunci Raul facuse infarct.Muri, iar
cauzele erau necunoscute.Cristina si mama sa se mutasera, iar Cristina, la 2O si ceva de ani
se casatori cu Andrei, iar dupa 2 ani de casnicie, Cristina ramase insarcinata.Se simti ciudat
pe tot parcursul sarcinii.Cand nascu, soca pe toti...copilul sau, desi mic, arata oribil, avea
pielea ca arsa, deformat, urat.Cristinei nu-i veni sa creada si, banuind ceva, il intreba pe
Andrei unde e tatal sau, iar acesta ii raspunse ca nu il cunoaste, tot ce stie despre el este ca a murit
si ca il chema Raul...

Intr-o noapte racoroasa.
un copil se duca-n pat...
cand deschide usa.
VEDE...
patul!
dar ia stati un pic.
patul era mutat!
copilul speriat se duce in camera parintilor si vede.
un om in silueta neagra disparand prin perete...
copilul isi suna prietenul.
"Alo? E Mihai acolo?"
"DaAaA.eu suUuntT."
"Cine."
"Eu sunt MIHAI ma!"
"Ok scuze.pa!"
Dar cine e "omul negru"?
Oare ce se va intampla cu copilul?
Copilul incearca sa treaca si el prin perete si.
E o perdea dar copilul vede o umbra.
Acea umbra e OMUL NEGRU!
Dar umbra nu avea niciun om la capatul ei...
cand copilul vede aceea s-a stins lumina.
totul e-n ceata. dar copilul aude:
"Aceasta e casa mea! Nimeni nu are ce cauta in ea!"
Copilul a murit doar de la spusele lui...
si toata povestea e gata.

Ati citit Fantoma dintre Umbre
autor @adelin
si sa stiti ca suntem la Trivia/Amuzante
putina comedie...

Cea mai tare si mai amuzanta e a lui tiby.mai facut sa rad calumea azi ai o fundita

@Tiby, foarte foarte amuzant)

Să îţi zic şi eu unul. Am auzit-o de la cineva

Se facea ca intr-o zi Andrei, un elev rebel mergea spre casa.Pentru a se da mare in fata prietenilor sai, cumpara o papusa din colectia Mary de la magazinul de jucari careia ii dadu foc la ochi cu o bricheta.Seara viitoare Andrei ramase singur acasa, intrebandu-se de ce au intirziat parintii lui 5 ore.Atunci suna telefonul.Andrei raspunse. O voce ca de copil ii spuse'Buna, sunt Mary, sunt in fata mallului, hai sa ne jucam!'. Andrei inchise speriat telefonul dar acesta iar suna.Atunci luminile se arsera.Andrei raspunse.Era aceeasi voce de copil care spuse'Buna, sunt Mary, sunt in fata supermarketului, hai sa ne jukam.Andrei ingheta si cu vocea intretaiata.Era aceeasi Mary. Ea zise'Buna, tot eu sunt, sunt in fata casei tale, hai sa ne jucam'. Andrei se uita in jur. Dar vocea lui Mary era tot mai rasunatoare si spunea 'Eu am fost baba oarba, acum e randul tau!' Andrei n-a mai fost văzut de atunci.

,,A fost un moment placut… A fost un drog… Poate ca singurul lucru care nu il voi uita niciodata. Ma linisteam privind criptele din cimitirul rece, tremuram, citeam nume si retineam ani, cand vad o doamna imbracat in negru: o rochie lunga neagra, manusi negre, evident pantofi negrii; dar ce mi-a atras atentia a fost palaria voluminoasa ce avea un val care ii acoperea fata. Avea parul prins…mai bine zis un coc frumos aranjat. Prin voalul elegant se vedea gura ei… rujul rosu, o pata de culoare stridenta pe o umbra neagra. Statea in fata unei cripte, o atingea uneori, isi scote manusa de pe mana dreapta si se lasa in jos, mangaind cripta cu mana alba. M-am apropiat de ea… si am vazut-o de aproape. Fara sa o intreb nimic, a afirmat: "Era sotul meu". " Imi pare rau…" i-am raspuns. "De ce? Probabil ca nici nu ii placea aici." "Cum a murit?" "Crima…la miezul noptii, afost crud sapte injunghieri in spate si un ape stern." –am tacut- de unde stia detaliile? Autopsia…dar momentul crimei? Mi se parea josnic sa o intreb… asa ca am continuat conversatia dupa inca cateva momente de tacere."A fost un om bun" "Posibil" "Chiar era un om bun, pacat ca a murit, uneori eram fericita, dar nu intotdeauna"-doar uneori- " Ce se intampla intre voi?" "Certuri, amenintari… se intamplau des" -nu mai vroiam sa ii zic nimic, doar am invitat-o la o plimbare si ea acceptat zambind, dar inainte, a lasat o batista neagra pe sicriu. In timp ce ne plimbam, vorbeam despre vietile noastre. Nu am bagat in seama trecerea timpului si noi ne indepartam tot mai mult de iesirea din cimitir, vedeam cripte din ce in ce mai vechi, era trecut de 11 noaptea, aproape de mijlocul noptii, cand… s-a apropiat de mine si mi-a soptit: " Eu l-am omorat… mi-am omorat sotul"- am inghetat- imi era frica… "Dar…batista, credeam ca iti stergi lacrimile cu ea", "Cu acea batista, am sters urmele de pe cutit si amprentele…"