Well...câți dintre voi cunoașteți acel moment când vi laic ă bos de la școală,urci scările(în caz că stai la bloc ca și mine),vrei să bagi cheia și fix atunci te cheamă natura unde bineînțeles te enervezi și dai din picioare...și nu nimerești gaura, apoi bați în ușă cât poți de tare să-ți deschidă cineva și mama urlă cât poate de tare "E deschis!"
Face palm...

Eu il stiu p-ala cand pe drum spre casa mergi normal,incet, cu calm si cum pui piciorul in casa incepi sa dansezi ca un neandertal in jurul pterodactilului la rotisor si cand in ultimul moment ajungi in baie, incepi sa te zbati ca sa-ti dai jos pantalonii, dar realizezi ca ai si curea, chiar daca mereu ai curea.

Nu stau la bloc, yeyeye

Il cunosc foarte bine, am fost chiar si intr-un pub cu el si am stat de vorba la un pahar de sampanie pentru copii.

De ce m-am gândit numai la sensul metaforic?

Nu, însă odată mi s-a întâmplat să vin foarte încrezător acasă(uneori însoţit), să vreau să deschid uşa şi să realizez, terifiat, că nu am chei şi că părinţii sunt plecaţi din localitate pentru următoarele 6 ore.

http://static.comicvine.com/......-oh-go.png

Te urci sus pe bloc data viitoare si faci de acolo.

Îl ştiu, ne întâlnim des când mergem pe la bordel.

Cum se face că întrebarea asta mă duce cu gândul la un răspuns pe care l-ai dat mai demult:
Http://www.tpu.ro/......amplat-in/
?

Mie mi s-a intamplat asta.
Si cand nu aveam pe cel mic sa il iau la injuraturi din cauza mamei, am luat cainele si l-am spurcat in injuraturi

Multi...

Şi intri în casă cu viteza luminii şi faci ca o maiumuţă la împerechere şi începi să loveşti tot ce îţi stă în cale, pe deasupra îţi mai sperii mama încât tresare încât să se agaţe de lustră şi te mai şi ceartă sau îţi spune vreo două, după ce că eşti deja eşti pe jumătate leşinat şi simţi că explodezi, iar tu te mişti în ritm electrizant către baie, împletindu-ţi picioare unduios şi încet te mişti ca să opreşti puţin inevitabilul. Iar după tot chinul, vine şi momentul acela splendid în care te simţi uşurat şi îţi dau vreo câteva lacrimi în colţul ochilor, şi te bucuri atât de mult, căci erai la un pas să faci pe tine, şi nimic nu mai contează în acele clipe senzaţionale.

Daaar nu, nu mi-a întâmplat niciodată.

Dacă nu aș știi nu aș mai urî atât școala.

Mda...

Lol. )) Şi eu îl ştiu. Odododod. Iubireeee.))