Imi puteti spune va rog cat mai multe despre BOTOSANI?!
[dau funda:*]

Botoșani

Botoşani este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Botoşani, Moldova, România. World Gazetteer estima pentru 2010 o populaţie de 119.380 de locuitori,[4] iar INS estima la data de 20 februarie 2009 că municipiul avea o populaţie stabilă de 116.110 locuitori[3], în creştere faţă de 2002 când se înregistrau 115.070 locuitori.[2] Este aşezat în partea de sud-vest a judeţului Botoşani, pe interfluviul dintre râurile Sitna şi Dresleuca, spre vest între Dresleuca şi Siret, apoi coboară între dealurile Crivăţ, Agafton, Baisa, în adâncuri sprijinindu-se pe platforma Moldovei. Este menţionat documentar în Letopiseţul Ţării Moldovei (1439).

Istoric

Istoria oraşului Botoşani începe din vremuri îndepărtate, fiind menţionat pentru prima dată în documente în anul 1439 (în Letopiseţul Ţării Moldovei al lui Grigore Ureche). Totuşi, începutul de viaţă a Botoşaniului datează cu mult înaintea atestării documentare. Situat la confluenţa drumurilor care uneau principalele reşedinţe domneşti ale Moldovei: Siret, Suceava, Hârlău şi Iaşi, într-un punct de legătură favorabilă cu marile drumuri comerciale medievale europene, Botoşaniul a fost un târg cu rolul de principal centru de schimb şi, concomitent, centru de meşteşugari.

Descoperirile arheologice de pe teritoriul judeţului Botoşani, la Drăguşeni, Mitoc, Rădăuţi-Prut, Ştefăneşti, Vorniceni, confirmă faptul că în această zonă au fost prezente aşezări omeneşti încă din paleolitic. Specifice culturii Cucuteni sunt vasele de ceramică şi pământ ars, pictate în 2 sau 3 culori, de un înalt nivel artistic. Dezvoltându-se atât de timpuriu "Botoşanii nu au fost cetate ci târg deschis, fără ziduri" situat la o răspântie de drumuri, ceea ce a dus la un comerţ înfloritor. Se pare că, începând cu secolul XV, dezvoltarea pe care o cunoaşte comerţul aduce oraşului venituri însemnate, iar prima pecete a oraşului a fost un păun cu coada răsfirată ce simboliza podoabele doamnei Moldovei, cumpărate cu bani din venitul târgului.

Marii voievozi ai Ţării Moldovei, Ştefan cel Mare şi Petru Rareş, înscriu numeroase prezenţe la Botoşani, în judeţ păstrându-se şi azi ctitoriile domneşti: Biserica Sf. Nicolae din Dorohoi (1495) şi Biserica Sf. Nicolae Popăuţi (1496) ale lui Ştefan cel Mare, azi monumente istorice. Tot monumente istorice sunt ctitoriile Doamnei Elena, soţia voievodului Petru Rareş: bisericile Sf. Gheorghe din Botoşani (1551) şi Uspenia (1552).

Botoşaniul 1900-vedere din Liceul Laurian către centrul oraşului

La sfârşitul secolului XVI cârmuirea oraşului revenea unui vornic numit din partea Doamnei, care avea sarcina să strângă veniturile ei, să judece pricinile, să pazească liniştea si să scrie răvaşe in numele târgului. Pe lângă vornic funcţiona un consiliu orăşenesc, format dintr-un şoltuz si 12 pârgari aleşi de comunitate. [5] O administraţie bine pusă la punct, va funcţiona în Botoşani după 1820, când oraşul nu va mai fi apanaj al Doamnelor. Botoşaniul e un oraş care păstrează o structură subterană de târg, cu pivniţe boltite suprapuse. Ele au adăpostit timp de sute de ani mărfurile târgului, constituind şi locul de refugiu al populaţiei în timpul repetatelor invazii. O valoare arhitecturală de necontestat o constituie lăcaşuri de cult vechi de jumătate de mileniu, precum şi zona de târg a oraşului, renumită pentru valoarea arhitecturală a centrului istoric.

Etimologie

Originea numelui de Botoşani este destul de incertă, dar sunt posibile următoarele explicaţii: prima ar fi că oraşul îşi trage numele de la un boier pe nume Botaş, care a trăit pe aceste meleaguri la începutul mileniului II. Numele familiei „Botaş" sau „Botăşani" este pomenit în documente foarte vechi încă de pe timpul lui Ştefan cel Mare, ca una din familiile alese ale Moldovei, a doua de la antroponimul „Botos" [6], a treia de la regionalismul „botoş" însemnând „căpuşă" [7]; alte variante ar fi cuvintele „botos" [7] sau „botoşei" [8]

Geografie

Oraşul Botoşani este situat în nord–estul României, în zona de contact dintre regiunea dealurilor înalte de pe stânga văii Siretului, în vest, şi cea a dealurilor joase a Câmpiei Moldovei ce se întinde către est. Dealurile din partea de vest a oraşului fac parte din Podişul Sucevei – sectorul şeii Bucecea-Vorona cu altitudini maxime de 250 metri ( Dealul Suliţa), şi cu altitudini minime - 150 metri - în partea de sud-vest şi nord-est. Intre relieful înalt din vest, cu caracter de coastă şi cel de câmpie colinară din est, exista un culoar depresionar (uluc) în care este aşezat municipiul Botoşani.

Teritoriul oraşului propriu-zis are o suprafaţa de 4132 ha, şi un caracter uşor alungit pe direcţia nord-sud. Altitudinea medie a oraşului este de 163 metri, nedepăşind decât excepţional 200 metri, în partea vestică. Caracteristic acestei regiuni este relieful de dealuri joase sau câmpii deluroase, dezvoltate pe depozite monoclinale (uşor înclinate spre sud-est), cu pante slabe, cu văi foarte largi, cu interfluvii ca nişte platouri şi cu energie de relief redusă, în medie 30-40 metri.

Oraşul Botoşani, acesta este încadrat de două râuri principale: Sitna (principalul afluent al Jijiei - 65 km) şi Dresleuca, un afluent al Sitnei. Din cauza acumulării de la Cătămăreşti, râul Sitna are un debit mic în dreptul oraşului Botoşani - 0.396 m3/s. În apropierea oraşului mai sunt câteva acumulări mai mari de apă (sub formă de lacuri) şi mai multe acumulări mici (gen iazuri). Printre cele mari, sunt de menţionat următoarele lacuri:
Lacul Cătămărăşti, pe râul Sitna, în suprafaţă de 164 ha - Irigaţii, Pescuit;
Lacul Curteşti, pe râul Dresleuca, în suprafaţă de 39 ha - Irigaţii, Pescuit;
Lacul Dracşani, pe râul Sitna, în suprafaţă de 574 ha - Pescuit;
Lacul Stăuceni

Floră şi faună

Vegetaţia naturală a zonei de est oraşului Botoşani este caracteristică zonei de silvostepă, fiind formată în special din terenuri agricole şi pajiştile seculare ce ocupă locul fostelor păduri. În nord-vest se întind păduri de gorun, terenuri agricole şi pajişti stepizate, iar în sud-vest făgete de deal şi păduri amestecate de fag şi gorun. În rest, vegetaţia naturală este caracteristică solurilor de pădure, cu fâneţe şi izlazuri pe care cresc ierburi perene. Culturile tradiţionale constau din: grâu, secară, orz, porumb, cartofi, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui. Livezile ocupă suprafeţe relativ mici şi predomină prunul şi vişinul, cireşul şi părul, gutuiul şi nucul.

Fauna este formată din căprioară, iepuri, vulpi.

Clima

Clima este temperat-continentală, influenţată puternic de masele de aer din estul continentului, fapt ce determină ca temperatura medie anuală să fie mai redusă decât în restul ţării ( 8- 9 oC), cu precipitaţii variabile, cu ierni sărace în zăpadă, cu veri ce au regim scăzut de umezeală, cu vânturi predominante din nord-vest şi sud-vest.

Parcul Mihai Eminescu

Parcul amenajat în 1869, ce avea iniţial denumirea de „Parcul Vârnav", mai pastrează câţiva arbori contemporani cu Mihai Eminescu care a poposit aici de mai multe ori mai ales în ultima parte a vieţii sale. În parc există un mic lac artifical şi un loc amenajat unde în trecut fanfara militară susţinea recitaluri.

Populaţia istorică

În anul 1762 abatele Boscowicz menţionează pentru oraşul Botoşani 400 de case, ceea ce ar fi însemnat o populaţie de cel mult 4000 locuitori (A. Gorovei, op. cit., p.76). În anul 1768, abătându-se pe la Botoşani, baronul de Tott, agent diplomatic al Franţei pe lângă hanul tătarilor, descrie localitatea ca pe „unul din oraşele cele mai însemnate ale Moldovei", apreciat pe atunci la 7000-8000 de locuitori (Al. Papadopol-Calimach, op. cit., p.24) Prima statistică modernă efectuată după unirea principatelor (la 1859 în Moldova şi 1861 în Muntenia), arată că Botoşanii ocupau locul al treilea între oraşele României, depăşit fiind doar de Bucureşti (121 000 locuitori) şi Iaşi (65 745 locuitori), Botoşanii având atunci 27 147 locuitori. Această situaţie pare să se fi menţinut până la 1870, când oraşul Botoşani ajunsese la 39 941 locuitori, fiind întrecut doar de Bucureşti, Iaşi şi Galaţi (V. Tufescu, Tradiţii şi perspective în dezvoltarea municipiului Botoşani, Botoşani - istorie şi contemporaneitate, p. 12-13). Populaţia Botoşanilor era în 2005 de 119.132 locuitori.

Structura pe etnii

Împreună cu românii, aici au trăit şi trăiesc şi alte naţionalităţi, cum ar fi ruşii-lipoveni, evreii, armenii, grecii si ţiganii. Marea majoritate a populaţiei este de religie ortodoxă.

Primii locuitorii de alta etnie care au venit şi s-au stabilit la Botoşani au fost armenii, încă din secolele XIV - XV. Aşezaţi în apropierea centrului vechi ei îşi vor construi aici, ca semn al deplinei stabilităţi, două frumoase biserici şi îşi vor ridica numeroase case si prăvălii. În anul 1809 colonia armeană avea 1640 membri, cuprinşi într-un număr de 328 familii.

O comunitate evreiască a existat în Botoşani din secolul al XIV-lea. În primele decenii ale secolului al XVIII-lea vin la Botoşani primii evrei din Polonia. Numărul lor a crescut după 1775 când Bucovina este anexată de imperiul Habsburgic, astfel încât, la 1781 comunitatea evreilor din oraş avea şi un staroste. În secolul al XIX-lea prin sporul natural dar şi în urma unor infiltrări de peste graniţă, numărul evreilor cunoaşte o puternică evoluţie, astfel încât în anul 1899 aceştia reprezentau 51% din populaţia oraşului. Înaintea primului război mondial evreii reprezentau totuşi sub jumătate din populaţia oraşului.

Un al treilea grup etnic stabilit la Botoşani este cel al lipovenilor. Originari din stepele Volgăi şi Donului, aceştia au venit în Moldova la începutul secolului al XVIII-lea, în urma unui conflict cu patriarhul reformator al Rusiei, Nifon. În anul 1832 colonia lipoveană din Botoşani numără 58 de familii stabilite în Mahalaua Târgul Nou, unde aveau şi o capelă. În anul 1853 capela a fost înlocuită cu o frumoasă biserică de zid.

Un grup etnic de o factură aparte aşezat la Botoşani îl reprezintă ţiganii. Originari din India, ţiganii au ajuns în Moldova la începutul evului mediu. În Botoşani prima menţiune referitoare la o zona locuită de ţigani apare în anul 1815. Ea se referea la "Ţiganiile" din apropierea halelor de astăzi.

Componenţa:1. Aionesei Mircea PD-L
2. Alexa Cătălin Virgil PD-L
3. Bălăucă Adriana Carmen PD-L
4. Bărculeţ Ana P. S. D.
5. Bidaşcă Constantin PD-L
6. Bucşinescu Lidia PD-L
7. Butnariuc Lucel PD-L
8. Cîrlan Gabriel PNL 9. Costin Volinaşi PD-L
10. Drelciuc Simion PSD
11. Egner Florin Simion PNG-CD
12. Eram Romulus PNL
13. Ghiorghiţă Florin Ioan PD-L
14. Chirila Nicolina PD-L
15. Elena Lazarec PD-L
16. Luca Ovidiu Daniel PD-L 17. Ostafie George Constantin PNL
18. Pietraru Florentin PSD
19. Samoilă Aristotel PD-L
20. Timofti Miluţă PSD
21. Tupiluş Petre PNL
22. Văzdoagă Gheorghe PSD
23. Vieru Mihai PD-L

Economie

Primele informaţii documentare privind comerţul botoşănean cu târgurile din ţările vecine datează din timpul domniei lui Petru Rareş (Şt. Dragomir, Contribuţii privind dezvoltarea comerţului botoşănean din sec. al XVI-lea până la 1900, în „Studii şi articole de istorie" IV, Bucureşti, 1962, p. 6 şi urm.). În 1889 la expoziţia de la Paris „Prima societate a morilor cu aburi din Botoşani" a obţinut „marea medalie de aur", iar la expoziţia din anul 1900 a fost apreciată cu „Marele premiu" (Buletinul C. C. I. Botoşani, nr. 44/1901, p. 1-2). În 1832 existau la Botoşani 63 de bresle. Datele referitoare la anul 1845 indică un procent de 30% din numărul familiilor botoşănene ca aparţinând meşteşugarilor şi peste 34% comercianţilor (Istoria României, III, p. 983). În 1890 a luat fiinţă o sucursală a B. N. R., în anul 1892 a fost înfiinţată Societatea de economie Botoşani şi în 1894 o sucursală a Băncii agricole, în forma unei societăţi pe acţiuni (Şt. Dragomir, op. şi loc. eit., p. 22; Buletinul C. C. I. Botoşani, nr. 46/1890, p. 1). Industria uşoară era reprezentată în Botoşani prin fabrica „Floridas", înfiinţată în 1907, în care lucrau 120 de muncitoare şi care confecţiona cămăşi, şi „Prima fabrică de ciorapi şi ghetre", înfiinţată în 1904 la Botoşani, în care lucrau 50 de muncitori. În 1890 ia fiinţă „Prima fabrică română de reparat maşini agricole şi de fontă", proprietar L. Halmoc, având 21 de muncitori. În 1893 ia fiinţă atelierul mecanic F. Blaha, în care lucrau 18 muncitori. După primul război mondial se mai înfiinţează la Botoşani fabrica „Hercules", având ca obiect de activitate producţia de lenjerie, fabrica „Aurora" (1923), care producea panglice de mătase şi bumbac, fabrica de jucării „Teddy". La 1 octombrie 1948 se înfiinţează la Botoşani Întreprinderea mecanică pentru agricultură şi industrie alimentară (actuala FORMA SA), în 1949 ia fiinţă Întreprinderea textilă „Moldova", iar în acelaşi an ia fiinţă Întreprinderea de confecţii Botoşani. În 1965 intră în funcţiune fabrica de pâine aparţinând Întreprinderii de morărit şi panificaţie; în 1972 intră în funcţiune Întreprinderea de utilaje şi piese de schimb pentru industria uşoară (I. U. P. S.); în 1976 Întreprinderea de şuruburi; în 1975 Întreprinderea „Electrocontact"; în 1977 Fabrica de izolatori electrici din sticlă, fiind prima unitate de acest gen din ţară; tot în 1977 Întreprinderea de prelucrare a lemnului Botoşani; în 1980 Întreprinderea de articole tehnice din cauciuc şi Filatura de fire din melană din Botoşani.

Municipiul Botoşani realizează în momentul de faţă 70% din PIB-ul judeţului, deşi populaţia acestuia reprezintă doar 25% din populaţia judeţului. În Botoşani îşi desfăşoară activitatea peste 7000 de societăţi.

Transport
[modifică]
Transporturi Externe
Rutiere

Botoşani este situat la intersecţia drumurilor naţionale 29B (Târgu Frumos-Dorohoi) şi 29 (Suceava-Săveni), implicit pe traseul drumului european E58, ce leagă graniţa de nord-vest a ţării, Halmeu, cu cea de est, nord-est, Sculeni. Astfel, oraşul a fost din cele mai vechi timpuri o punte de legătură între România şi zona Bucovinei şi a Basarabiei de nord, şi, de asemenea, cu Ucraina, Polonia şi Rusia. Din punct de vedere turistic, de aici se poate ajunge cu uşurinţă la mănăstirile din zona Bucovinei (Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Putna), cât şi la cele din judeţ, cum ar fi Vorona sau cele nemţene şi ieşene. De asemenea, se poate ajunge uşor la Lacul de acumulare Stânca-Costeşti, cel mai mare lac de acumulare din ţară, situat pe Prut, la graniţa cu Republica Moldova. Autostrada A4, care va face legătura dintre Iaşi şi Târgu Mureş, se va situa la 70 km distanţă. Legătura de la Botoşani la traseul tronsonului Iaşi-Târgu Frumos-Târgu Neamţ se va face pe E58.

În municipiu există mai multe autogări din acestea se asigură curse zilnice către alte oraşe din ţară ( ex.:Braşov, Bucureşti, Cluj-Napoca, Constanţa, Iaşi, Timişoara, etc.) şi către majoritatea localităţilor din judeţ. Principalele probleme ale transportului rutier intrajudeţean o constituie existenţa piraţilor auto şi starea proastă a reţelei de drumuri.

Aeriene

Cel mai apropiat aeroport este cel din Aeroportul Suceava-Salcea, aflat la 33 de kilometri. Acesta are curse regulate cu Aeroportul Internaţional Otopeni - Bucureşti si cu Viena. În apropiere mai sunt Aeroportul Internaţional Iaşi - care are curse regulate cu Viena, Budapesta, Bucureşti şi Timişoara, şi Aeroportul Bacău - care are curse regulate cu oraşe din Italia şi Spania, îndeosebi Roma.
Feroviare

Linia de cale ferată Vereşti-Botoşani (44 km) a fost dată în exploatare în anul 1871. Prin această linie, municipiulul Botoşani este conectat la una dintre cele mai importante magistrale feroviare ale ţării, cea care asigură legătura între Bucureşti-Suceava-Vicşani. În oraş există o singură gară.

Pentru a fi viabilă din punct de vedere tehnic şi economic, la nivelul cerinţelor secolului XXI, calea ferată Vereşti-Botoşani trebuie reconsolidată pentru o viteză comercială superioară, trebuie centralizată electrodinamic, electrificată şi dublată cel puţin pe porţiunea Leorda-Botoşani (15 km). De-a lungul timpului au fost întreprinse mai multe demersuri pentru realizarea unei conexiuni feroviare directe între oraşele Botoşani şi Iaşi, astfel încât, în zona Botoşani, transportul feroviar să devină eficient din punct de vedere economic. Un proiect care avea în vedere o cale ferată Iaşi-Hârlău-Botoşani a fost materializat iniţial doar pe jumătate, între Iaşi şi Hârlău, iar apoi, în anii '80-'90, între Hârlău şi Flămânzi, porţiune care însă nu a fost finalizată, lucrările executate fiind azi în curs de degradare. Un alt proiect care prevedea o legătura feroviară între Botoşani şi staţia Todireni de pe linia Iaşi-Dorohoi a rămas doar în stadiul de lege aprobată de Parlament în perioada interbelică. Pe lângă faptul că ar revitaliza din punct de vedere economic zona văii Jijiei, varianta de traseu Botoşani-Todireni (aproximativ 50 km, de-a lungul văii râului Sitna) ar putea fi, de asemenea, parte a preconizatei legături feroviare dintre Botoşani şi oraşul Bălţi din Republica Moldova.

Transporturi Interne
Maxi-Taxi

Municipiul beneficiază de străzi asfaltate, lungimea totală a acestora însumând 137 Km, din care 75 Km sunt modernizaţi, iar restul pietruiţi.

Transportul public de călători cu maxi-taxi este asigurat de 60 de microbuze cu o capacitate minimă de 12 locuri si se desfăsoară pe cinci trasee:
Traseul 1: B-ra Iasi - Calea Natională - Grivita - Alex. Donici - Împ. Traian - Uzinei - Calea Natională - F-ca Mobilă si retur. (Numărul călătorilor/zi – 4.000)[9]
Traseul 2 : B-ra Curtesti - Bucovina - N. Iorga - Calea Natională - Marchian - bd. M. Eminescu - Sucevei - Calea Natională - Cătămărăsti (Avicola) si retur. (Numărul călătorilor/zi – 4.000)[9]
Traseul 3: B-ra Sulita - I. C. Brătianu - I. Pillat - Calea Natională - Marchian - bd. G. Enescu - bd. Primăverii- Sucevei - Uzinei - Aprodul Purice - Gară si retur. (Numărul călătorilor/zi – 6.200) [9]
Traseul 4 : Bd. G. Enescu (inters. cu bd. Primăverii)-Bucovina -M. Kogălniceanu -Bd. M. Eminescu -N. Iorga -I. Pillat -Victoriei -A. S. Puskin -Tulbureni si retur. (Numărul călătorilor/zi – 400)[9]
Traseul 5 : Staţia Meteo – M. Kogălniceanu – B-dul M. Eminescu – N. Iorga – Calea Naţională – Ştefan-cel-Mare – Doboşari (Sere) şi retur prin Uzinei. (Numărul călătorilor/zi -1000)[9].

Program de functionare: între orele 0 00 - 24 00 . În intervalul orar 22 00 - 6 00 se asigură o frecventă minimă în traseu de 1 autovehicul / 30 min. / pe sens de deplasare
Tramvaie

Transportul public de călători cu tramvaie este asigurat de S. C. ELTRANS S. A., unitate direct subordonată Consiliului Local şi care cuprinde două trasee cu o lungime totală de 15,8 km:
Traseul 101 - Cătămărăşti-Deal - Gară - Uvertura City Mall - Luceafărul
Traseul 102 - Cătămărăşti-Deal - Gară - Primăverii

Numărul de vagoane disponibilizate zilnic în exploatare efectivă 14-15 vagoane[9] (din inventarul total de 26(Tatra T4D-MI, Tatra T4D, Tatra ZT4D) aduse în 2001 si 2002 din Dresda, cu o capacitate de 100 călători pe vagon, număr care a crescut faţă de anul 1991 când erau 9 tramvaie sau faţă de 1996 când erau 16 tramvaie) asigură, în medie zilnic, transportul unui număr de:
5.700 călători cu bilete de călătorie;
3.710 abonaţi (adulţi, elevi, pensionari, handicapaţi, veterani, alte categorii).
Taxi

Companiile de taxiuri care s-au dezvoltat în ultimii ani acoperă necesarul de transport neacoperit de transportul public şi este asigurat în municipiul Botoşani de un număr de aproape 500 de autovehicole[9], iar funcţia de licenţiere, monitorizare şi control este desfăşurată de serviciile specializate ale primăriei. Marea majoritate a taximetrelor beneficiază de servicii de dispecerat asigurate de operatori-dispeceri.

Cultura

Cu o viaţă culturală foarte bogată, municipiul Botoşani a dat de-a lungul anilor mari personalităţi ale ştiinţei şi culturii, care şi-au înscris numele în patrimoniul cultural românesc şi universal. Fiind născuţi în Botoşani, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Grigore Antipa,Ştefan Luchian, Nicolae Leon, Elie Radu, Mihail Sorbul, Octav Onicescu,George Enescu, Alexandru Graur, Octav Băncilă sunt repere majore, unii dintre ei intrând deja în universalitate.

Edificii culturale
Biblioteca Judeţeană "Mihai Eminescu"[4], clădirea bibliotecii, cunoscută şi sub numele de "Casa Moscovici", este o adevărată bijuterie arhitectonică, construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, îmbinând într-o sinteză armonioasă elemente ale arhitecturii franceze cu cele germane. Biblioteca deţine un valoros fond de carte cu peste 380.000 volume;
Casa Ciomac Cantemir (monument istoric de la 1800), sediul Fundaţiei "Ştefan Luchian" Botoşani (luchian. edituratim. ro);
Casa memorială "Nicolae Iorga", organizată în una din casele în care s-a născut şi a copilărit marele istoric Nicolae Iorga. Două încăperi ale casei sunt afectate unei expoziţii foto-documentare şi unei săli multifuncţionale unde sunt expuse primele ediţii ale operei lui Nicolae Iorga. În altă cameră este adăpostită o bibliotecă istorică, alcătuită din carte curentă achiziţionată în ultimii ani. Salonul familiei redă un interior datând din ultimele decenii ale secolului trecut;
Muzeul memorial "Octav Onicescu", înfiinţat în octombrie 1995, adăposteşte piese de mobilier care au aparţinut matematicianului şi filosofului Octav Onicescu, fiind expuse de asemenea manuscrise, scrisori, diplome, cărţi din biblioteca personală, fotografii de familie, decoraţii, redând imaginea unor încăperi intime matematicianului;
Muzeul judeţean (Secţia de etnografie), clădirea este un valoros monument de arhitectură datând de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi reprezentând casa lui Manolache Iorga, străbunicul marelui istoric Nicolae Iorga. Organizat şi deschis publicului din anul 1989, muzeul valorifică cele mai importante elemente ale civilizaţiei rurale a Botoşanilor: principalele ocupaţii (agricultura, creşterea animalelor, vânătoarea, pescuitul, apicultura), meşteşugurile tradiţionale (torsul, cusutul, cojocăritul, olăritul), costumul popular, datinile şi obiceiurile specifice acestei zone. Interiorul de locuinţă readuce în prezent ideea de viaţă tradiţională, prin mobilier, obiecte de uz casnic şi prin locul de preparare a hranei. Ceramica de Cucuteni, ouăle încondeiate, covoarele tradiţionale, măştile populare sunt bine reprezentate în acest muzeu.
Muzeul judeţean (Secţia de istorie şi arheologie), monument istoric a cărui clădire datează din anul 1913, prezintă în cele 17 săli de expoziţie, dispuse la parter şi etaj, cele mai semnificative momente ale evoluţiei zonei Botoşanilor din preistorie până în contemporaneitate. Vizitatorul este invitat să descopere vestigii ale civilizaţiei, paleoliticului, neoliticului (ceramica de Cucuteni), bronzului şi fierului. Sunt expuse unelte şi arme din piatră şlefuită şi os, ceramică pictată, figurine antropomorfe şi zoomorfe, peceţi ce au aparţinut unor domnitori moldoveni, obiecte de podoabă, etc. Reţine atenţia, în mod deosebit, cel mai vechi adăpost omenesc din Europa de S-E, descoperit la Ripiceni şi reconstituit parţial.
Galeriile de artă "Ştefan Luchian", reprezintă Secţia de Artă a Muzeului Judeţean. Aici este valorificat patrimoniul artistic botoşănean, patrimoniu ce cuprinde lucrările artiştilor plastici Ştefan Luchian, Octav Băncilă, precum şi a numeroşi artişti plastici contemporani, lucrările unor renumiţi graficieni printre care ale Ligiei Macovei, cea mai bună ilustratoare a poeziilor lui Mihai Eminescu, sculpturile semnate de Iulia Onila şi Dan Covătaru sau tapiţeriile create de Cela Neamţu, Aspazia Burduja, şi Ileana Balotă;
Teatrul de Stat "Mihai Eminescu"; clădirea a fost inaugurată în anul 1914, distrusă parţial în timpul bombardamentelor din anul 1944 şi refăcută ulterior în 1958 şi în anii 90. Aici activează o talentată echipă de actori a căror evoluţie remarcabilă a fost încununată în anul 2001 cu Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Teatru de la Piatra Neamţ. Sala mare a teatrului găzduieşte numeroase alte activităţi culturale din care cele mai importante sunt concertele simfonice susţinute de către filarmonica de Stat din Botoşani.
Teatrul de Păpuşi "Vasilache" - Botosani, trupa de actori papusari botoşăneni, deosebit de apreciată atât în ţara cât şi în străinatate (laureată a Festivalului Internaţional de Păpuşi de la Silistra - Bulgaria în luna iunie 2001) a adoptat o manieră originală de prezentare a spectacolelor în cadrul manifestărilor publice organizate tot mai des la Botoşani. Reprezentaţiile actorilor păpuşari botoşăneni reprezintă o încântare pentru cei mai devotaţi spectatori: copiii. O dată la doi ani se organizează Gala Internaţională a Recitalurilor Păpuşereşti, care prilejuieşte întâlnirea la Botoşani a celor mai prestigioase colective de actori păpuşari atât din ţară cât şi din străinătate;
Filarmonica de Stat, clădirea filarmonicii denumită şi Vila Ventura a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea în stil neoclasic. Activitatea Filarmonicii de Stat Botoşani este recunoscută şi în afara judeţului, artiştii fiind invitaţi în mod permanent să participe la diferite spectacole în ţară şi străinătate. Filarmonica botoşăneană este principalul organizator al manifestărilor omagiale dedicate lui George Enescu, manifestări care se bucură în fiecare an de prezenţa unor personalităţi din lumea artei şi culturii româneşti;
Ansamblul "Rapsozii Botoşanilor", instituţie ce numără mai multe decenii de activitate, are în repertoriul său o multitudine de cântece populare moldoveneşti, romanţe, etc. Ansamblul s-a bucurat pe durata a mai multor ani de prezenţa unor artiste remarcabile cum ar fi Sofia Vicoveanca, Laura Lavric, Daniela Condurache şamd. Artiştii ansamblului sunt recunoscuţi pe plan naţional si internaţional prin numeroasele premii câştigate;
Inspectoratul pentru Cultură, instituţie care pe plan local şi-a asumat sarcini deosebite legate de manifestările omagiale dedicate personalităţilor botoşănene (Eminescu, Iorga, Luchian, Onicescu ş. a.) precum şi în derularea de proiecte şi programe cu caracter cultural artistic: Festivalul Usturoiului - Copălău, Festivalul folcloric al Cântului moldovenesc "Satule mândră grădină", Festivalul naţional de muzică folk pe versuri de Mihai Eminescu, Festivalul folcloric "Serbările pădurii" de la Vorona etc;
Centrul Vechi este partea cea mai veche a oraşului din punct de vedere arhitectonic, care grupează un număr mare de clădiri cu destinaţie comercială datând din secolele XVII - XVIII. Clădirile sunt dispuse sub formă de L, iar faţadele spre stradă au forme arhitecturale din cele mai diverse, mai ales de factură apuseană, prelucrate creator în forme tradiţionale, specifice acestui tip de construcţii. Curţile interioare prezintă ordonanţa clasică a caselor de târgoveţi, cu galerii din stâlpi de lemn, balcoane din fier forjat si geamlâcuri susţinute de console de lemn profilate.

În Botoşani există numeroase alte construcţii cu valoare arhitectonică deosebită, printre care menţionăm: Casa Antipa, sfârşitul sec. XIX; Casa Bolfosu, începutul sec. XIX; Casa Silion, datează din jurul anului 1900, Clădirea Primăriei construită la sfârşitul secolului XVIII în stil eclectic de influenţă germană.

Media
[modifică]
Presa scrisă

În Botoşani apar patru cotidiene în format compact: Monitorul de Botoşani, Jurnalul de Botoşani, Evenimentul de Botoşani şi Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi. Dintre acestea Monitorul de Botoşani are un tiraj de 7310 pe apariţie (sept. 2008)

Radio

Posturi de radio disponibile în oraş sunt următoarele: Radio Fix, Radio As, Radio Deea, Radio Mix FM, Radio Infopro, Radio Meridian, Kiss FM, Radio Trinitas, Europa FM, Radio Vocea Speranţei şi posturile de radio oferite de Societatea Română de Radiodifuziune.

Publicaţii online

Publicaţii online sunt numeroase , dar cele mai cunoscute sunt botoşaninews.ro, botoşani.ro, banulbotosanean.ro şi botoşaiul.info

Viaţa religioasă

Lăcaşe de cult


Biserica "Sf. Nicolae" (Popăuţi)- ctitorie a domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt din anul 1496; pictura interioară datează din secolul al XV-lea. Mănăstirea propriu-zisă este înconjurată de ziduri la care se adaugă şi un turn de veghe, acestea conferindu-i aspectul unei mici cetăţi.
Biserica "Sf. Gheorghe" - ctitorie a Doamnei Elena Rareş, soţia domnitorului Petru Rareş, datează din anul 1551.
Biserica Uspenia - ctitorie a Doamnei Elena Rareş, soţia domnitorului Petru Rareş, în anul 1552. Aici a fost botezat Mihai Eminescu.

Personalităţi
Pentru detalii, vezi: Lista personalităţilor botoşănene.
Grigore Alexandru Ghica (n. 1807- d. 1867), a fost ultimul domn al Principatului Moldovei sub numele Grigore al V-lea Ghica.
Iosif Gheorghian (n. 29 august 1829, Botoşani; d. 24 ianuarie 1909, Bucureşti), cleric, care a deţinut în două rânduri demnitatea de mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române (1886-1893, 1896-1909).
Mihai Eminescu (1850–1889), poet, prozator şi jurnalist român
Ştefan Luchian - (n. 1 februarie 1868, Ştefăneşti, Botoşani - d. 28 iunie 1916, Bucureşti), pictor român, denumit poetul plastic al florilor.
Nicolae Iorga (n. 17 ianuarie 1871, Botoşani - d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, judeţul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar şi academician.
Octav Băncilă (n. 4 februarie 1872 - d. 3 aprilie 1944), pictor realist român şi activist politic de stânga.
Grigore Antipa (n. 27 noiembrie 1867 - d. 9 martie1944, Bucureşti), biolog darvinist, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog şi profesor universitar român.
George Enescu (1881–1955), compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor român.
Mihail Sorbul (1885–1966), dramaturg interbelic.
Georgeta Damian (n. 14 aprilie1976, Botoşani), canotoare româncă, cvadruplă laureată cu aur la Sydney 2000 şi Atena 2004.

Sport

Panoramă a stadionului Stadionul Municipal

Municipiul Botoşani este reprezentat în fotbal de echipa FC Botoşani.În vara anului 1979, CS Botoşani a promovat în Divizia B, şi la finele sezonului 1979/1980 echipa s-a clasat pe cel mai bun loc din istorie (locul 3); această poziţie nu a mai fost obtinută de nici o echipa din Botoşani până în acest moment. Dupa această performanţă, echipa s-a aflat într-un declin, sezoanele urmatoare, situându-se la mijlocul clasamentului în Divizia B. CS Botoşani a rămas în Divizia B pentru 11 sezoane, cele mai multe sezoane petrecute în această ligă de o echipa din Botoşani, iar la sfârşitul sezonului 1989/1990 CS Botoşani a retrogradat în Divizia C. Noul club FC BOTOŞANI a fost fondat în anul 2001 şi este în acest moment singurul club din Botoşani care joacă in Divizia B. În 2005 Valeriu Iftime, preşedintele Consiliului de Administraţie, a preluat clubul dupa exemplul francez…În acest fel, prima echipă joacă în Liga a ll-a şi a doua echipa în Liga a lV-a. De asemenea, clubul dispune de un Centru de Copii şi Juniori care să asigure viitorul primei echipe.

FC Botoşani a participat, până acum, la şase sezoane de Liga a II-a. În primul sezon (2004-2005) echipa a terminat pe locul 8, în sezonul următor (2005-2006) echipa a terminat pe locul 4, iar în al treilea (2006-2007) echipa a terminat pe locul 11. Echipa joacă meciurile de acasă pe stadionul „Municipal", cu o capacitate de 12.000 de locuri, stadion situat în centrul oraşului pe Calea Nationala.

Echipa de volei feminin CS Pro Volei Botoşani evoluează în Divizia A2 Feminin Est competiţie organizată de Federaţia Română de Volei.

Sper ca te-am ajutat.