Depinde de posibilitatile fiecaruia. Sunt oameni care au unde sa se duca si oameni care nu au unde. Vai de cei din urma!
Jungla? Pare mai degrabă Sahara! Zici că oamenii au fost răpiți de extratereștrii
Daca nu ești ok cu tine însuți psihic mă refer,oriunde te-ai duce viața poate părea ca o jungla! Eu am sesizat un lucru de la viață asta paradoxală, că în momentul când ești ok psihic,bine cu tine însuți,împăcat cu unele lucruri,atunci ești indestructibil,nimeni nu te poate dobora,tot ce e bun vine in lanț,in schimb când ești depresiv,negativist,pesimist,te plângi mereu atragi numai lucruri negative care par să fie interminabile,dar de fapt tu ești de vina că tu atragi in mod voit aceste nenorociri datorita percepției eronate despre viața,depresia te poate păcăli sa crezi că viața ta este distrusa ireversibil, că așa o să rămâi toată viața și lucrurile din viața ta nu se vor schimba niciodată, la fel și anxietatea!
Nu știu unde m-aș retrage, cred că la o mănăstire, pe muntele Athos daca as simți că nu mai pot, dar când simți că nu mai poți crede-mă că mai poți puțin.
Catre tarile nordice europene. Din cate am auzit, cei de acolo isi cam vad de treaba lor, si au o tranziție relativ ușoară dintre urban, rural și vacanțe (mai mult prin padure, munti, lacuri, etc
Eu as evada in afara orasului,sau la marginea lui,dar tot intr-o junga de beton betonul este viitorul,ce sa fac sa stau pe strazi noroioase, sa iesi afara din casa si sa calci in noroi? Aleg jungla de beton din jurul casei, deci in afara orasului in primele sate, comune, dar inconjur casa de betoane sa am iesire la strada asfaltata, cam asa as evada eu.