Ce masuri se iau pentru diminuarea poluarii? funda

Poti economisi energie. Poti scoate televizorul din priza cand nu il folosesti si poti sta cu becurile stinse pentru o zi. De fapt, toti putem face asta daca vrem.

Masurile sunt foarte putine, din pacate si acelea sunt doar pe hartie.

Pe scurt, poluarea reprezintă introducerea într-un mediu a unor elemente contaminatoare care crează dezechilibru în acel mediu.

Mediul poate fi orice, de la organismul tău la o întreagă galaxie.

Contaminatorii pot fi orice, de la zgomot la radiații solare.

Dezechilibru poate însemna orice, de la discomfort până la distrugere.

Astfel că atunci când zici „poluare" e bine să nu te gândești doar la deșeuri toxice vărsate prin izvoare de munte, ci te poți gândi la orice de la zgomotul mașinilor din intersecția din fața blocului care îți pătrunde în casă și crează disconfort, la prea multă mâncare dată peștilor din acvariu care dezechilibrează ecosistemul și apar prea multe alge, sau chiar la asteroizii ce lovesc planetele (inclusiv Pământul) odată la câteva sute sau sute de mii de ani. Poluare este și atunci când cineva aprinde o țigară lângă tine (indiferent că ești fumător sau nu) sau atunci când cineva postează comentarii stupide la un articol pe blog.

Iar acum că ai înțeles toate astea, poți să tragi ușor concluzia că măsurile care se iau pentru diminuarea poluării nu „se" iau, ci le ia fiecare dintre noi prin acțiunile pe care le face, în situațiile în care chiar se poate face ceva.

Când vine vorba despre „poluarea mediului înconjurător", „ecologie" și alte denumiri ce descriu de fapt contaminarea de către om a naturii, trebuie să înțelegem un singur lucru: orice consum realizat de orice om are efecte negative asupra mediului. Absolut orice consum, de la aceste minute pe care le petreci în fața calculatorului (timpul) până la resursele consumate pentru construirea calculatorului pe care-l folosești, a biroului, a camerei și a casei în care te afli sau chiar a internetului. Pentru a contracara efectele negative ale acestor consumuri, fiecare dintre noi trebuie să ofere ceva înapoi, pentru a păstra acel echilibru despre care vorbeam la început când defineam poluarea.

În această direcție (echilibrarea consumului) avem la dispoziție trei acțiuni de bază: reducere, reutilizare și reciclare.

Reducerea (consumului) se referă la orice de la cantitatea de mâncare a fiecăruia dintre noi până la numărul de vacanțe și zboruri cu avionul.

Reutilizarea se referă la orice de la pungile de la supermarket până la automobile sau mașini industriale.

Reciclarea se referă la orice de la transformarea sticlelor de plastic în ghivece de flori până la refolosirea miliardelor de tonel de hârtie de ziar de la edițiile necumpărate din întreaga lume.

Multă lume le spune „cei trei R", iar asta e ordinea în care ele contează cel mai mult. Pentru că este mai important să reutilizezi decât să reciclezi și este mai important să reduci decât să reutilizezi, pentru a echilibra (și a minimiza) efectul negativ al consumului. Reciclarea este cel mai promovat dintre aceste trei R-uri pentru că este acțiunea care permite în continuare celor care fac bani să facă și mai mulți bani. O reducere a consumului ar însemna pierderi financiare, reutilizarea produselor cumpărate de asemenea, iar cei care au prins gustul banilor deja nu mai vor să câștige doar cât le este necesar, ci vor tot mai mult și mai mult. Și oamenii vor tot mai mult și mai mult, de aceea le este mai ușor să recicleze decât să reutilizeze sau să reducă din consum.

E o poveste foarte complexă aici, care ține de educația și curiozitatea fiecărui individ, dar și de noi, ca specie.

Fiecare dintre noi este responsabil pentru acțiunile sale. Dar majoritatea putem face și pentru alții, sau putem duce mai departe această informație odată înțeleasă.

Poate știi despre faptul că rinocerii conviețuiesc alături de o anumită specie de păsări care petrece foarte mult timp pe spinarea lor. Păsările stau acolo pentru că pot să prindă mai ușor insectele atrase de pielea animalului (la fel cum muștele sunt atrase de pielea vacilor sau a cailor) și în același timp sunt protejate de alte animale ce le-ar putea vâna, prin prezența rinocerului. În același timp, rinocerul este înștiințat din timp de către păsări (care văd la o distanță mai mare) de orice eventual pericol ce se apropie. Acesta este un exemplu ideal de ecosistem. Pe care orice contaminator (lipsa insectelor, o ploaie prea puternică sau o secetă mare, etc.) îl poate distruge imediat. Efectele nu par grave, privite din perspectiva noastră, dar pentru acel ecosistem, efectele sunt majore. Ecosistemul funcționează în tot acest timp pentru că există acest echilibru între consum și ofertă, între ce iei de la ecosistem și ce oferi înapoi.

Planeta Pământ nu este în pericol. Ecosistemul ei este distrus de către oameni și vor dispărea în continuare tot mai multe specii (de plante, animale sau insecte), dar planeta va rămâne în continuare la locul ei, așa cum a rămas și în urma altor distrugeri de ecosistem. La fel cum dacă ecosistemul dintre rinocer și păsări este distrus, întreaga savană nu va păți probabil nimic. Într-un final, ecosistemul planetei distrus, noi, oamenii, suntem cei care vom dispărea.

Ai mai auzit poate povești despre oameni intoxicați cu fum în casă. Ei au dorit să aibă căldură peste noapte, dar n-au avut grijă să se protejeze de acele toxine din fum și să-și creeze un ecosistem (un echilibru) în camera unde vor dormi.

Așa că atunci când te gândești să salvezi natura și Pământul, gândește-te, că, de fapt, e cazul să ne salvăm pe noi înșine de la auto-distrugere.

Măsurile luate sunt infinite dar întotdeauna prea puține. Până nu învățăm ce implicații are fiecare acțiune a noastră (și a celorlalți) și încercăm să o echilibrăm, măsurile vor fi inutile.