Cine vrea să facă o faptă bună în Bucureşti? Am cunoscut ieri o bătrână care lucrează la berăria H iar patroana o cazează la ea. Patroana nu îi dă salariu bătrânei ci un loc unde să doarmă şi mâncare dar o bate, o scuipă. Bătrâna nu are unde să locuiască nici rude în viață, are doar un cățel de talie mică. Bunicii doamnei în vârstă sunt greci iar ea intenționează să meargă în pelerinaj în Grecia unde ar vrea să rămână. Nu vorbeşte greaca.
Poate e cineva bun şi face vizibilă întrebarea pentru toți utilizatorii TPU. Nu toți pot vedea postarea asta. Mulțumesc.

Cazul celălalt, al fetiței de 12 ani poate fi găsit ca "PopescuMaria9". Ea la pus. Poate o putem ajuta și pe fetița și familia ea, ca pe bătrână. Este tot un caz, care are nevoie de ajutor. Nu putem să lăsăm familia să fie dată afară din locuință, ajungând în drum, în cazul în care nu are la cine să se adăpostească.

Ştiu,ai dreptate.

Https://www.tpu.ro/......avem-bani/

Nu mai pot să trimit felicitări, deoarece am atins limita. Dacă e, intră pe Telegram.

Nu pot intra azi pe Telegram.
Am citit despre fetiță. Zicea cineva că poate ajunge la un asistent maternal. Mă-sa e o dementă. Îmi pare rău pentru ea. În ce județ locuieşte? Ştiam că pe la mănăstiri poate sta dacă munceşte la ele, să meargă pe la biserici să întrebe. Dar ea nu e de muncă, e copil. A sunat la telefonul copilului? Asta cu agresiunea sexuală e gravă, mai ales că e copil.

Nu știu. Asta am încercat să aflu, dar apoi a amenințat că se va omorî din cauza mea. În trecut și eu am avut tentative, nu mai răspunde și mi-e frică să nu o fi făcut-o. Aș ajunge o criminală, că am făcut un copil să vrea să se omoare și doar pentru că am avut intenția să o ajut. Mi-a ajuns. Mă retrag din cazul ei. Nu vreau să o am pe conștiință toată viața. Nu suport.

Sa nu te sinucizi că ajungi mai rău. Îi scriu eu
, să văd dacă răspunde.

Sper să îți răspundă. Nu mai suport sentimentul vinovăției, că un copil nevinovat are în cap să se omoare din vina mea. Mă simt groaznic. Nu mă pot gândi la altceva în afară de asta, iar lacrimile îmi tot stau în ochii.

O fi zis aşa la nervi. Linişteşte-te. Tu ai vrut s-o ajuți, n-ai de ce să te simți vinovată. OK? Eşti un om bun.

Indiferent cu a zis-o, simplul fapt că nu mai răspunde, mă torturează. Sentimentul ăsta de vinovăție este mult prea greu pentru mine. Nu pot trăi așa, cu vina asta în suflet. Doar dacă ar răspunde, totul ar fi mai bine.

Poate e ocupată, dacă are o soră bebeluş, are şi şcoală. Şi o mamă tâmpită.
Ai răbdare dragă. Roma nu a fost construită într-o zi. Tu toată ziua nu mai faci nimic? Doar te gândeşti la ce o fi? Acum eşti ca femeia cu drobul de sare? Găseşte o ocupație ceva, ascultă muzică, ieşi în oraş, vorbeşte cu cineva.

Nu înțelegi. Ajut pentru că mă simt bine când o fac. Pe lângă asta am anxietate și urme de depresie, iar sentimentul ăsta este prea puternic pentru mine. Nu mai am chef de absolut nimic. Toate gândurile nașpa îmi mișună prin cap și doar pentru că am vrut să fac un bine, dar l-am adus în cea mai neagră zonă.

Te pot ajuta cu ceva?

Nu. Nimeni nu mă poate ajuta. Am ajuns să distrug și vieții omenești. Locul meu nu este aici.

Sper că nu vorbeşti serios.

Din păcate, ba da. Am ajuns să distrug vieți. Am ajuns să fac copii nevinovați să se gândească să moară, doar din obsesia mea bolnavă de a ajuta.

Ea era deja într-o situație limită, nu tu ai determinat-o să spună asta, ci situația în sine, faptul că maică-sa o bate, n-are ce mânca, la şcoală a rămas corijentă şi are grijă şi de bebeluş. Plus agresiunea sexuală din trecut. Sunt prea multe pentru un copil de 12 ani.

Eu nici măcar nu știam toate astea. Am fost picătura care a umplut paharul. Dacă nu comentam. Regret că am comentat.

N-ai de ce să regreți. Ai vrut să ajuți. O lungesc prea mult pe aici. Mai vorbim. O zi frumoasă.

Am aflat numele bătrânei. Dacă vrei ți-l pot da în privat şi te duci personal dacă esti in Bucureşti.