Din pacate exista copii, tineri caraora le mor ambii parinti, nu neaparat intr-un accident ci din alte cauze stupide. e dureros, e devastator, e ca si cum lumea s-ar opri in loc.Ai in acele minute, momete impresia ca nu vei mai putea merge niciodata mai departe, ti-ai dori sa dispari si tu si sa nu mai experimentezi acea durere crunta, surda.Si totusi, te trezesti si a doua zi, si a treia zi si tot asa...si iti dai seama ca trebuie sa lupti, sa mergi mai departe, ca cauti repere, puncte de sprijin, ajutor. Fara parinti viata nu mai este niciodata la fel...acel gol ramine vesnic gol, ramine vesnic acolo.Umbre,lumini,culori,mirosuri,sarbatori,evenimente,colturi din casa, mii si mii de lucruri si situatii iti amintesc mereu de ei. E crunt dar, atita timp cit tu ai inainte o viata stii doar ca esti responsabil sa o triesti, sa mergi mai departe si, de acolo de sus ei sa fie mindri de tine. Sper ca nu treci prin asa ceva, nu doresc numanui sa treaca prin asa ceva. E ceva ce nu poate fi decris in cuvinte, si totusi, esti nevoit sa mergi mai departe.Eu am mers.
Cam aiurea sa te gandesti la asa un lucru. Cu siguranta mi-ar fi greu. Probabil asta ar face restul familiei mai unite si am incerca sa ne ajutam intre noi. Nu ar fi usor nimanui. Sunt cazuri in care copiii cresc de mici fara un parinte sau ii pierd timpuriu pe amandoi. E greu sa descrii asa ceva. Nu poti decat daca traiesti asta si atunci nu vrei s-o faci. Doare prea tare.
Păi ştii aici depinde şi cât de apropiat erai de părinţi, dar evident că nu are cum să treci aşa uşor peste asta. Cum am ajuns. păi trebuie să-ţi continui viaţa. Unde aţi ajunge? Probabil la nişte rude. Ce aţi ajunge? Oameni? S-a întâmplat asta este trebuie să trecem peste toate în timp. Ce veţi face? Cu siguranţă o să încerc să-mi revin pentru că atunci când afli aşa ceva treci printr-o perioadă.
Violette... Da violette, din nefericire da. aveam 16 ani pe atunci.Rana s-a cicatrizat acum, am o anumita virstra, am o familie la rindul meu, un copil, dar acel,, handicap,, a ramas si ma urmareste.sa cresti fara parinti e ca si cum ai fi un copac fara radacini.
Doamne Feri. Dar daca Dumnezeu vrea asta?! ce poti face? dar stii ca am obs. ca daca la un copil ii mori ambii parinti, copilul acela sau ajunge milardar ca se marita cu unu de ban gata, sau devine ceva neobisnui...sa zicem ca invata de nota 10 la scola.sau vede viitorul.
NU.nu mi s-a intamplat! Doamne fereste!
nici voua nu vreau sa vi se intample!
parintii vostrii sa fie nemuritori.
Maya, imi pare extrem de rau!
Dar se vede dupa fata ta ca esti o persoana puternica!
Lasa.trecutul e trecut, trebuie sa il dam uitarii!
Succes in viata si BRAVO ca ti-ai intemeiat o familie!
Pupiiic!
Doamne fereste! Fara mama si fara tata as muri! M-as sinucide singurica fara ei sunt un nimic total.Acum imi dau seama cat de mult ii iubesc
Eu nu as putea trai.Viata ar fi un dezastru total.Nu as iesi din casa niciodata.As ajunge distrusa.As ajunge la aceeia ca mas sinucide.As ajunge un zero, un nimic.NU VOI FACE NIMIC PENTRU CA AM PARINTI.Si imi pare nespus de rau pentru cei ce nu'i au.
O sa fiu sincer:probabil m-as sinucide.
Nu as suporta ideea ca cei care m-au crescut au disparut...
Sau daca as putea sa trec peste moment, atunci as incerca sa-mi fac un rost in viata (viata merge inainte, nu?).
Ar fi foarte greu, as locui cu matusa si cu unchiu dar nu cred ca o sa ies din starea de depresie in scurt timp. oricum doamne fereste
Nici nu vreau sa ma gandesc.
Dar... cred ca as intra intr-o depresie. As ajunge o persoana depresiva, oarecum nervoasa tot timpul As sta in casa care o avem moemntan, alaturi de unchiul meu.As ajunge un NIMENI.
Buna! As trece peste moment stiind ca cineva de sus ma iubeste si are grija de mine.
anonim_4396 întreabă: