Ajutor. Acum un an, iesind cu o amica am intalnit un baiat. Am vorbti multe nopti ale lunii august si septembrie. Baiatul pe atunci mi se parea dragut, galant, simpatic. Inevitabilul s-a produs, si intr-o seara cand am iesit m-a intrebat daca-l plac, si daca vreau sa fim impreuna, eu "aburita" de moment am acceptat, dar dupa a-2, si a-3a intalnire mi-am dat seama ca e "incepatoor" si foarte timid si m-am despartit de el dupa cateva zile. intr-un mod cam brutal ..si el a suferit. A trecut o perioada, el ma cauta ..si ne-am reimpacat. Ei bine el se schimbase..muult. Ei bine atunci. mi-a picat cu tronc rau de tot. ne-am impacat, am vorbit ( chiar in momentele alea ma indragostisem de el.) dar el m-a cunsoscut pe mine mai bine si mi-a spus ca nu sunt ceea ce cauta ( eu fiind genul de persoana"psihologica" pot spune ca am trait destule sa pot cunoaste oamenii fooarte bine, cunosc stari, cunosc reactii, pot "psihanaliza" foarte bine pe oricine + ca ma prind repede cand cineva ma minte si multe altele). Ei in momentul cand am auzit ca ne despartim. efectiv am intrat in depresie ..nu mai mancam. refuzam orice contact cu orice persoana. ascultam muzica. mergeam la scoala. si invatam. atat, nu vorbeam cu parintii.mi-am pierdut prietenii. si inevtiabil am ajuns si la psiholog pe care evident am incercat sa-l "joc pe degete" si sa-l resping foarte agresiv. Meh am trecut eu oraecum peste asta (inca il placeam) si am inceput sa vorbim din nou dar doar ca prieteni. Am vorbit, am devenit prieteni foarte buni il ajutam cu orice, cu fete, il ajutam sa inteleaga unele chestii, il sprijineam cand era suparat deci efectiv eram sprijinul lui in orice situatie, desi el nu facea asta. in momentele in care aveam nevoie de el pur si simplu ma ignora ..si pe langa asta. daca-l tot ajutam sa-si dea seama ce cred oamenii de fapt sau ce e in mintea lor si-a dat seama ca inca il placeam si a profitat de asta din plin. Am ajuns si la momentul in care eu sunt ferm comvinsa cu nu-l mai vreau. dar. exista si un "dar" acum dupa un an de zile dupa tot ce s-a intamplat, el e inca dependent de mine intr-un anume fel si tot eu sunt cea care-l cauta, care-l suna. care-i cere sa iasa. el ma cauta cand are nevoie. iar eu il ajut mai ales daca sufera. de ex. daca-mi spune"suna-ma urgent, am nevoie sa vorbesc cu tine, nu mai pot " inima mea tresare pe loc si pana nu vorbesc cu el nu ma linistesc. M-am gandit ca prietenia noastar e "toxica" pentru mine dar nu pot sa renunt la el pentru daca si el pleaca, eu raman fara nimci, adica am prieteni nu sunt chiar singura dar n-o sa mai am cu cine vorbi ( am spus ca nu am ajuta cand eram suparata sau asa ceva, dar erau si momente cand vedea ca nu vorbesc, sau ca eu chiar sunt ssuparata si am mai tragea de maneca si ma mai ajuta. si chiar ma simteam mai bine). Pot spune ca am creat un fel de "monstru". Acum cer ajutor. ce credeti? Din to ce am spus ce reiese? Inca mai am sentimente pentru el? SDa renunt? Ce sa fac. imi incredintez povestea in mainile unor straini dar eu una cred ca strainii sunt cei mai vrednici sa judece uenori. Sper sa am dreptate si sa primesc ajutor..macar putin.

Tu spui ca esti o persoana "psihologica", ca l-ai jucat pe acel psiholog pe degete, dar vrei ajutorul nostru? Pai, de ce nu te autoanalizezi?!

Cine e dependent de cine?! Cine cauta pe cine?!

In prima faza l-ai placut, apoi ti-ai dat seama ca nu iti place, apoi i-ai mai avordat o sansa, apoi te-ai indragostit de el, dar el s-a despartit de tine... apoi v-ati rerereimpacat.


P.S. Acel psiholog are ceva ani de studii, dar te inteleg, orice pustan de 14-15 ani se crede mare si tare, neinvincibil.

Wow, o poveste interesanta. Sincer, cred ca ar trebui sa ii spui ce simti. Nu e corect ca tu sa il ajuti mereu, sa fii acolo mereu pentru el si el sa te ignore. Incearca sa vorbesti cu el, poate o puteti lua de la capat incetul cu incetul. Daca tu chiar nu il mai vrei, tot ar trebui sa te deschizi putin in fata lui, fa-l sa vada cat te doare.
Daca nici asta nu merge, poate chiar ar trebui sa il lasi, sa te indepartezi de el. De ce ti-ar pasa de un om caruia nu-i pasa de tine si te foloseste? Viata merge mai departe, vei gasi oameni minunati, mai buni ca el. Peste tot poti gasi oameni care pot fi orice pentru tine, care iti pot fi prieteni, sau iubiti si te vor proteja si vor fi mereu acolo pentru tine, care ar da orice sa te faca fericita. Mereu exista acel cineva care te va face fericita, trebuie doar sa il gasesti.
Iti urez mult noroc, sper ca am ajutat.

E greu sa faci asta pe propria-ti piele. Daca reuseam singura nu ceream ajutorul, crede-ma ca am incercat, eu spun ca ma pot detasa de el dar altfel privesc eu situatia si altfel priveste o persoana care doar citesete ce am scris si incearca sa-mi spuna o parere (fara sa ma cunoasca in amanunte), dupa un alt fel de gandire.Era doar un mod de a spune ca "l-am jucat pe degete", de asta am si folosit ghilimele, iti dai seama ca mi-ar fi fost imposibil. Si da, am 15 ani. Nu am mintea prea coapta, fac si eu ce pot.

Mi s-a luminat putin fata dupa ce am citi mesajul tau ... Am incercat sa-i spun dar imi taia din scurt ideile si schimba subiectul si sincer am prins o frica in a ma exprima sentimental cand vine vorba de el, pentru ca stiu la ce sa ma astept.Si singurul lucru care cred eu ca ma mai tine legat de el, e ideea ca daca eu nu mai vorbesc cu el, eu chiar nu mai am cu cine vorbi, si ma refer la "acel" mod de a vorbi, deschis. adica "fie dracu cat de negru" lui parca i-am mai putu spune ce mi s-a mai intamplat dar unei amice sa spun. nu as fi putut...dar parca nu stiu. Cred ca pana n-o sa-mi gasesc un iubit, sau un prieten apropiat nu o sa pot renunta al el. Chiar ma simt. jenata, stanjenita de situatia in care am ajuns. :\

Il cauti mereu, esti alaturi de el cand are nevoie.
Desi spui ca el este dependent de tine, cred ca si tu esti la fel de dependenta de el...
Sunt unele sentimente, asta e clar. Ce fel de sentimente? Cred ca tu stii mai bine. Poate il consideri un bun amic, un prieten bun, sau esti indragostita de el?! cred ca tu stii mai bine. Incearca sa iti imaginezi ca el are o noua iubita si o iubeste mult, te deranjeaza, esti geloasa?
Spune-i ca ai cunoscut un baiat tare interesant, vezi daca devine gelos. Poate ca va lipseste curajul sa va declarati sentimentele, poate ca "destinul" va vrea impreuna.


P.S. Nu am incercat sa te supar, eu sunt mai mare si nu ma consider coapta, ci dimpotriva...

A tine la cineva, a avea o relatie de amicitie/prietenie/iubire nu inseamna a "folosi". Tu cam asta faci "Nu am cu cine vorbi, nu am cu cine sta...ok, hai ca te sun pe tine daca nu am pe cine"... Dupa ce iti vei face un nou prieten vei renunta la el? Te gandesti si la cum s-ar simti el?
Daca va intelegi bine, daca comunicati de ce vrei sa renunti la el? De ce consideri ca e o relatie toxica?

Nu, daca imi voi face un nou prieten, voi vedea daca exista acel atasament intre noi doi, si voi vedea, eventual daca doar eu sunt/eram cea care il cauta si vroia sa vorbeasca. O consider toxica poate pentru ca, de fapt nu mai bine-ti dau un exemplu, si asa imi e greu sa explic fara situatii: Il cunosc pana la cel mai mic detaliu, stiu date importante despre el (ziua de nastere, momente importante) ii cunosc preferintele, si el le stie pe ale iubtei lui, sau fostelor sau ale altor amici/amice, dar cand vine vorba de mine stie doar ce muzica imi place, nu stie pe cate este ziua mea de nastere desi i-am spus-o de multe ori nu stie ca am unele probleme de sanatate si chestii de genul pe care eu le consider importante(si da, i le-am spus in nenumarate randuri), si i-am spus ca ma deranjeaza, si "mi-a taiat-o din scurt" cu un raspuns sec.

Am inteles la ce te referi, adica sincer, si eu ma simt stanjenita de intreaga situatie, si eu ma simt dependenta de el si probabil si el de mine, doar ca ma face uneori sa ma simt folosita. Si referitor la partea cu iubita, are una, de fapt a avut multe pana acum si sincer nu ma deranjeaza. Incep sa mi se lamureasca unele chestii in cap, si poate cred ca am facut asta din nevoia de a vorbi cu cineva. Iti multumesc, acum cred, mi-as dori poate sa te cunosc mai bine, asta daca e reciproc.

Nu trebuie sa te simti asa...si eu imi caut un prieten de ceva timp. Nu ai motiv sa te simti jenata, daca nu te dai pe langa TOTI tipii pe care ii gasesti in cale. Am si eu o prietena care era foarte buna prietena cu un tip. Cu toate ca nu au fost impreuna deloc, erau aproape cei mai buni prieteni. Pana cand ea si-a dat seama ca el doar o folosea si o ignora cand incercau sa vorbeasca pe Facebook. In fine, ca sa scurtez, timpul a trecut, ea a trecut peste si acum isi da seama ca e pierderea lui si sunt 100 de oameni in lumea care ar vrea sa fie cu ea. Pe bune acum, tebuie sa incercai sa il lasi. Incet, incet, trebuie sa-ti dai seama ca el este un nimic. Sunt sigura ca poti ga si alti prieteni minunati si cu care poti sa vorbesti despre orice. Ai fi surprinsa sa vezi cati oameni ar fi bucurosi sa te cunoasca mai bine, sa te asculte si sa te ajute. As zice ca ar trebui sa te indepartezi cat mai repede de el...In final tot el va veni la tine. Nu sunt mai mare ca tine, dar imi este usor sa vad cum sunt oamenii. Am vazut multe, am auzit multe, so stiu destul de multe pentru a-mi da seama de multe lucruri.

P.S.: Scuze ca am raspuns asa de tarziu, m-am terzit acum cateva ore...