Am ajuns ca, mereu cand se intampla in sfarsit ceva frumos in viata mea să ma gandesc numai la momentul cand nu va mai fi. Incepusem vara frumos, cu prieteni, grup nou, piscină, film impreuna iesiri si alte planuri. Acum totul s-a destramat. Adica nu era o simpla prietenie. Cu unii ma stiam de cativa ani dar nu stiu pur si simplu eram asa fericita, acum am ramas fara nimic. Sunt doar dezamagita. Stiu că nu e un sfarsit si ca mai urmeaza dar... mereu ma astept (cu regret) sa fiu dezamagita. Prieteniile stranse sa spun asa nu prea mi-au ținut ani, mereu s-au destramat, nu pot crea legaturi cu nimeni. Parea asa frumos, aveam si eu un grup. Acum iarasi să trag eu de persoane. Nu mai bine as sta singura? Sau sa mai tot incerc se cunosc persoane noi? Mai merită dacă sunt trecătoare?

Ce sa se merite?
Ca nu ai spus mare lucru in tot ce ai scris mai sus, decat ca esti dezamagita... ce ti s-a intamplat, cine te-a tradat, cand, unde, de ce?

Se mai merita sa cunosc persoane noi daca toate sunt trecătoare. adica imi fac sperante si apoi dispar?
Se mai merita sa tot incerc, incerc? Ăsta e scopul oare? Sa nu ma dau batuta sau să nu mai caut pe nimeni si sa stau singură? Relatiile de orice tip cu persoane mi au dat mereu de suferit si de prea putine ori de castigat.
Acum nu mai am un grup si sunt. nu stiu cum să mă numesc că n-am pe nimeni. Toti au cate un grup, cate un prieten mai apropiat cu care să facă ceva. Doar n-am să ajung să mă rog de cineva sa stea cu mine doar ca sa nu ma simt singura.

Sigur ca merita!

Mereu s-au destramat. De ce?

Da, omul e o ființă sociabilă, nu e făcut sa stea singur.
Merita sa te împrietenești cu lumea. Numai ca ai grija și ce prieteni iti faci.

Nu ai nevoie de prieteni ca sa te simti fericit, poti avea persoane cu care sa te distrezi si sa faci anumite lucruri dar prieteni adevarati gasesti foarte greu si sa se cladeasca ceva frumos aproape imposibil

Nu din cauza certurilor, ci pur si simplu si-au facut alti prieteni sau s-au îndepărtat pur si simplu.