Am cei mai prosti "parinti" din lume! "tatal" vitreg, cu care s-a casatorit foarte inteligenta mea mama cand aveam vreo 9 ani, trebuie mereu sa comenteze. Nu l-am suportat niciodata, si totusi s-a casatorit cu el si nu a tinut cont de parerile mele. Si sunt multe lucruri cu care a gresit in fata mamei mele de cand s-au casatorit si l-a iertat de fiecare data. Si mereu cand se da bine pe langa ea incep amandoi sa ma critice, ca nu fac niciodata nimic, ca nu stiu sa spal vasele, ca nu pot sa-mi pun singura de mancare. Cand sunt ei plecati la servici eu sunt cea care spala vasele, face curatenie in casa si imi fac de mancare, dar cand ajung obosita de la scoala o rog pe mama sa-mi puna ea, si imi sare in cap cu tot ce am zis mai sus. Ea face dezordine peste tot si mai curata si ea odata pe saptamana si tot mie imi reproseaza ca nu fac nimic. La fel si idiotul cu care m-am ales sa traiesc in aceeasi casa. Nu-l suport! Se ia de mine din orice motiv, iar cand mama ii spune sa ma lase in pace, incepe sa faca glume "foarte reusite" la adresa mea, la care rade si ea bineinteles. Aseara pur si simplu m-au adus la disperare. Eram la laptop si vine el cu are de **** la mine "hai cucoana misca-te mai repede ca nu stau dupa tine" si apoi si mama "da-te putin ca vrea sa caute ceva", si nu am vrut sa ma ridic pentru tonul cu care mereu vorbeste cu mine. Adica ea trebuie sa vina din urma sa spuna ce ar fi trebuit el sa spuna, pe un ton civilizat? si apoi se mira ca de ce il jignesc. Mereu se repeta povestea. Ea imi sa-l ignor, insa nu suport prostia, chiar nu mai pot. Nici nu ma lasase sa mananc din cauza nervilor, si am zis ca n-am nevoie de mancarea lor si gata. Mereu se repeta povestea. Ea vede ca nu ne intelegem deloc, niciodata nu ne-am inteles pentru ca el habar n-are cum sa se comporte, din moment ce nu a avut niciodata copii si nici nu e in stare sa faca la ce boli are in el. Cand a ajuns odata la spital din cauza bauturii si doctorul a luat-o in ras pe mama "Doamna, da' unde l-ati mai gasit si pe asta?". Si de multe ori i-am zis sa o termine odata cu el, si asa zicea si ea, ca vai, ca o sa divorteze, si dupa cateva saptamani se impacau din nou si imi scotea mie ochii, ca de ce sa se ia dupa mine, ca eu sunt o proasta. Si se mai ia si dupa proasta de bunica-mea, alta. sfanta. M-am saturat de familia asta, uneori ma intreb ce s-ar fi intamplat daca tatal meu adevarat ar mai fi trait. De multe ori plang noaptea, pur si simplu nu mai rezist. Cand am incercat sa vorbesc cu ea imi zice ca sunt mult prea incapatanata, ca eu nu o inteleg pe ea, de parca ea m-ar intelege pe mine? Si ce ar fi de inteles?

Nu-mi place sa ma plang, si nici sa vorbesc despre problemele de familie, dar chiar am nevoie de un sfat bun, pentru ca simt ca nu ma intelege nimeni.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook