Am o chestie mai ciudata.
Deci
Fără niciun gând negativ funcționez la intensitate maxima, ma simt eu însămi, indiferent de provocări nu sesizez emotii sau ca m ar îngreuna, trec peste toate cu brio și sunt foarte fericita, oriunde m as duce și orice provocare as avea
Însă..vine problema, când îmi aduc aminte de anumite lucruri și ca m-am judecat greșit și ca mi am luat la un moment dat o identitate pe care eu nu o am..greșita.mi s-a implementat in subconștient și ma controla..cum ma gândesc cum nu ma mai simt eu însămi, simt emotii puternice de teama, care simt ca nu ma descriu deloc, nu ma simt in largul meu și simt sa evadez…

Trebuie sa ajungi sa faci distinctia intre "eu" si ganduri. Cel mai simplu este sa-ti imaginezi analogia cu spectatorul, scena si actorii. Spectatorul este "eu", scena este mintea, actorii sunt gandurile. Atunci cand spectatorul se lasa hipnotizat de piesa de teatru, se transpune in piesa si se identifica puternic cu actorii. Daca, insa, ar fi genul de spectator cu afinitati de critic de teatru, atunci ar observa piesa distinct de sine, cu obiectivism, cu simt critic.
Concret, poti face asta daca incerci o detasare si incerci sa urmaresti gandurile, oricum ar fi ele, pozitive sau negative, ca pe niste musafiri pe scena ta. Vin si pleaca in continuu. Ii privesti, ii analizezi, dar iti pastrezi statutul de gazda, ii lasi sa-si faca "numarul", nu incerci sa-i opresti. Apoi ii lasi sa dispara incet.
Cauta mindfulness meditation in online. Vei gasi niste tehnici interesante, care au mai toate la baza actul respiratiei, constientizarea acestuia si un mai bun autocontrol asupra fluxului mental.

Asta e problema, ca dacă îmi vine un anumit gând, numai din faptul ca "cândva" m-am identificat cu el, ma înmoaie oarecum, ma face sa nu ma mai cunosc, sa nu mai știu ce sa fac, cum sa fac.iar când ma las "purtată de val", de ceea ce eu sunt, când sunt in prezent simt ca am răspuns pentru orice, pot oricE indiferent de cât de greu e… sper sa reușesc, sa nu ma mai judec atât de mult pentru niște lucruri care nu ma definesc

Pai, primul pas este sa incepi sa-l privesti ca pe un musafir, nu ca pe un produs intern, parte din tine. Fa asta constient. Instraineaza-l. Rosteste in sinea ta acest lucru: acest gand este doar un musafir vremelnic. Exerseaza mai mult detasarea.

Iti mulțumesc din suflet! Ai mare dreptate

Când îmi aduc aminte de anumite lucruri. Când îți aduci aminte? Când ai timp de asta, nu? Deci, care e problema? Trecutul se poate reseta în memorie. NLP.