Am o întrebare. Sau mai multe.
Ce pot eu să discut cu colegii din cameră sau cu ceilalți din căminele studențești? Când am încercat să merg să stau cu ei pe balcon, nu am putut menține o conversație pentru mult timp. Cu colegii de cameră vorbesc foarte puțin.
Ce se întâmplă? Sfatul "Sună și ieși cu alții pe afară" nu merge la mine...
Fiindcă vorbesc o perioadă, cunosc omul și atât. În trecut am pus o mulțime de întrebări negândite, și eram întrebat "Păi cum adică?". Acum s-a mai rezolvat acea perioadă
Un amic mi-a zis recent "Motivul pentru care doi oameni sunt prieteni este că fiecăruia îi place prezența celuilalt".
Am încercat să îmi enumer pasiunile de multe ori. Iată ce a ieșit:
1. Îmi place să ascult muzică, în special cu bass, să tai și îmbin la piese. Uneori fac cut-uri la filme/clipuri
2. Am scris, din perioada liceului, până acum ceva timp versuri, poezii. S-a scurs acea etapă. Mai creez uneori meme-uri.
3. Am găsit un nou hobby recent: Pariuri sportive. Însă sunt nemulțumit de ideea de a pune bilete aleatoriu, și mi-e dificil să analizez și să găsesc dovezi cum că unele pariuri le pot plasa.
Tot ce pot spune mai mult este că mă simt copleșit la prea mulți stimuli, și atunci sunt neliniștit și nu pot face cam nimic ok, fiindcă am ceață în minte.
Încerc să îmi dau seama cum sunt băieții și fetele de vârsta mea (în jur de 20 de ani). Nu-mi dau seama ce fac ei zilnic diferit față de mine, cu ce diferă ei de mine. Oricum, dacă nu găsesc ceva de spus care să îi intereseze și pe ceilalți, sunt nebăgat în seamă de indivizi și grupuri.
Și deseori îmi vine urgent să petrec timpul cu ceilalți fiindcă mă simt singur, nu din vreun alt motiv.
Nu mă plâng aici. Doar încerc să îmi dau seama ce fac eu aiurea față de persoanele care se bucură de viață socială (repet...la mine discuțiile de obicei nu prea continuă, nu găsesc deseori de ce să mă leg). Nu-mi pot da exact seama.
Ordonare:
Cronologică
Ce vrei tu sa spui este ca ai încercat sa comunici cu mai multe persoane și nu ti-a ieșit?
Problema nu este la tine. Nu trebuie sa te străduiești sa comunici cu cineva. Cu cât te preocupi mai tare ca nu faci ceva bine, cu atât mai tare apar blocaje in capul tău.
Încearcă sa fii cât mai natural, sa faci o gluma, sa razi. Iar dacă nu merge cu colegii tai, înseamnă ca nu sunteți pe aceeași lungime de unda. Nu toți oamenii sunt compatibili, și asta e ok. Poate ei nu au aceleași pasiuni ca și tine. Găsește oamenii cu care ai ceva in comun și te fac sa te simți in largul tău. Atunci totul o sa fie mult mai ușor și nu o sa mai ai blocaje. Bafta!
Răspunde
Îți înțeleg ideea.
Am vorbit mult cu persoane de pe internet, cu care, după ce le-am spus chestii personale, le-am simțit aproape.
Însă în viața reală nu reușesc așa ceva. Necazul cel mare este că în anii de facultate și masterat nu am avut legături faine cu colegii, și asta s-a întâmplat de fiecare dată.
Am văzut de pe internet că există "hipersensibil". Mereu m-a copleșit tot. Ca să fiu ok într-un grup, a trebuit să am un prieten bun lângă mine să mă ajute, să mă integreze.
Și nu găsesc, sincer, soluții... mi-aș dori să fiu ca tine, ca colegi de-ai mei, să simt că am o viață. Nu știu ce detalii importante pot să îți dau.
Pe baza a ceea ce am scris acum, crezi că îmi poți scrie ceva să mă ajute?
Pe bune că mă simt disperat. Vreau să am o viață de om, una studențească. Și simt că aș putea avea asta doar dacă aș avea un prieten care să fie fizic aproape de mine, un coleg de facultate. Doar așa îmi explic.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
