Am o problema gravă și nu știu cui sa cer ajutor. Sa încep cu începutul. Tot timpul am fost o nenorocita și "râdeam" de iubire, îmi era greață când vedeam cupluri care se lingeau pe la liceu sau când ii vedeam tot timpul împreuna, ma amuza gândul ca intr-o zi se vor desparti și vor trece unii pe lângă alții fără nici măcar sa se salute.Nu înțelegeam conceptul de iubire, relație, nu credeam ca 2 persoane pot sta împreuna pentru toată viața, iar dacă nimeni nu poate garanta ca rămâi cu persoana pe care o iubești, atunci ce rost ar avea? Asta era gândirea mea. Nu am vrut sa îmi fac un iubit deși îmi plăcea foarte mult un baiat din liceu iar acesta mi-a spus de multe ori ca ma place și ca ar vrea ceva cu mine, eu îl refuzam. Pana când, văzând ca îl tot refuz, și-a făcut iubita. Fierbeam pe dinăuntru însă nu am lăsat sa se vadă acest lucru. Cumva îl găseam vinovat tot pe el și am început sa îl urăsc. Peste ceva timp, in clasa a 10 a mi-am făcut primul meu iubit. Nu a mers așa ca nu a durat mult și ne-am despărțit. Apoi, a apărut in viața mea un miracol. Un baiat care m-a învățat sa iubesc și mi-a arătat cât de frumoasa este dragostea și eu ca o proasta mi-am bătut joc. Nu îl placeam mai deloc la început, nu ma atrăgea și nu aveam dorința de a fi cu el, in timp ce eu pentru el eram atât de importanta. Vorbeam de câteva săptămâni și plănuiam sa ieșim, îmi spunea ca vrea o relație cu mine și chestii de genul, iar eu eram obsedată de băiatul de care îmi plăcea, care deja avea iubita și nu nici nu se mai uita la mine. Eram prea obsedată de el ca sa îl pot aprecia pe băiatul care ma voia cu adevărat. A trecut timpul și am făcut 1 an de relație cu el, cu băiatul care m-a învățat sa iubesc și sincera sa fiu după prima luna chiar am început sa am sentimente pentru el, dar nu îi arătam și nu faceam absolut nimic pentru el, încercam sa ma controlez in a-mi arăta sentimentele și etc. Am avut de multe ori discuții despre iubire, ma întreba dacă am mai iubit, credea ca am iubit mult pe cineva și de aceea îmi era frica sa iubesc din nou. Nu i-am spus niciodată despre băiatul pe care l-am plăcut prima data pentru ca am decis sa îl șterg cu totul din memorie și sa pretind ca nu a existat și ca acele sentimente nu au existat niciodată. Însă cumva a aflat de el și m-a întrebat dacă am avut ceva sau dacă l-am plăcut. L-am mințit. I-am spus ca nu. Apoi, după 1 an de relație a găsit cumva o dovada clară ca eu l-am plăcut pe acel baiat și a ales sa ne despartim. Sunt distrusă. Ma simt atât de vinovata, ma simt jalnica. Nu știu ce sa fac sa ma ierte, am simțit cea mai mare durere când am auzit "nu te mai vreau ". In momentul de fața suntem despărțiți de 2 săptămâni și m-a blocat peste tot, a blocat și apelurile private si-a pus și prietenii și toată cunoștințe comune sa ma blocheze și nu pot da de el nicicum. Ce pot face? Va rog fără mustrări ca deja ma simt mizerabil și mulțumesc dacă ați avut răbdare sa citiți tot

Sincer Prea multă drama I-ați o sawruma cu usturoi asta este leacul numai bine noapte buna ma bag la somn

Vorbesc serios -_-

Nu poți lupta cu soarta, așa că trebuie să o accepți.

Ai învățat două lucruri: iubirea există și minciuna nu te duce nicăieri. Pentru moment, ia o pauză. O pauză în care desigur vei avea un moment de involuție, dar apoi, când te vei simți pregătită, nu doar că îți vei reveni, ci îți vei depăși condiția anterioară.

Când vei avea următoarea relație, indiferent dacă va fi peste o lună sau peste 5 ani, va trebui să fi sinceră cu tine și cu băiatul respectiv. Va trebui să îi spui perspectiva ta inițială despre iubire și apoi cum aceasta s-a schimbat. Va trebui să îi spui că nu e primul pe care-l iubești. Știu, sună prost, dar dacă nu va accepta asta, ceea ce este dreptul lui să n-o facă, mai bine să nu accepte de la început, știind de la tine, decât peste luni de zile, subit, simțindu-se trădat.

Nu ma pot gandi la alta relație, abia am reușit sa pot iubi pe cineva, acum chiar ca mi-am pierdut de tot "încrederea " in iubire. Totuși, nu cred ca este ceva atât de grav încât sa aleagă sa ne despartim. Cu băiatul ăla eram in liceu, îl vedeam zilnic și era normal sa îl plac mai mult, pe când pe el l-am văzut doar de câteva ori și asta când deja îl placeam pe acel baiat, după ce am început o relație cu el nu l-am mai plăcut pe ăla și nu ma mai gândeam la el, deci de ce s-ar simți trădat?

Trădat de minciuna prin omisiune.

De ce ți-ai pierdut încrederea? Doar tu ai greșit, nu el.
Trebuie să ai mare grijă să nu cazi în capcana de a-l învinovăți tot pe acel băiat pentru greșelile tale.
Are tot dreptul să se simtă ofensat, poate ai fost prima lui iubită, el își făcea speranțe că îi vei arăta afecțiune, dar nu a primit decât indiferență în relație. Atunci când tu erai de piatră cu el, se considera inferior și nu înțelegea ce naiba face greșit de nu este în stare să obțină niciun strop de afecțiune de la tine, bănuindu-te că îl înșeli.
Acum nu trebuie să deznădăjduiești, ești fată, ai mult mai multe șanse decât un băiat să îți faci altă relație, vor exista și alți băieți care te vor face să te simți la fel de iubită cum te-ai simțit atunci, chiar dacă acum îți vine greu de crezut.
Personal îți urez succes! Regreți, ai vrut să te schimbi, deci meriți a doua șansă în dragoste, cu altcineva.
PS: După ce treci peste tristețea asta, ar trebui să studiezi concepte din terapia de cuplu, stiluri de atașament și limbajele iubirii.
Dacă nu cunoști aceste informații, dacă nu ști de ce partenerul face anumite gesturi pe care tu le consideri rău-voitoare, relațiile viitoare se vor destrăma ca și castelele de nisip.
Deasemenea Florin Amariei de la Edukiwi vorbește despre aceste subiecte și multe altele. Îl poți găsi și pe Youtube.
Dacă ești credincioasă, poți să te rogi la Dumnezeu să te ajute cu problema de față.

Chiar și la sfântul Iuda Tadeu dacă pici în deznădejde.