Am obosit! Am obosit să tin capul sus! Am obosit să mă lupt am obosit! Am obosit să simt, să visez si să sper! 

Am obosit să mai închid ochii și să trec cu vederea toti oamenii care mi-au facut rău! Mă doare sufletul! Sunt goală, nu mai simt nimic! Înainte îi iertăm, apoi am început să îi urăsc, acum nu mai simt nimic! Nu mai pot! Nu mai pot să merg înainte, să sper să râd să visez! Am obosit să mai lup, să mai sper că totul va fi bine, am obosit să vad cum sunt rănită și lăsată baltă când am nevoie de ajutor! Fiecare om are o cruce de dus în viața asta, însă a mea, atârnă mult prea greu! Nu stiu cât îi mai pot face față. Atunci când un copil trebuie să se bucure de copilărie, eu plângeam si îmi doaream să nu mai exist. Am avut o viata grea! Un tata alcoolic, care mă bătea, mă umilea si mă jignea ori de câte ori avea ocazia si cu o mamă pentru care eu eram mereu singura vinovată, meritându-mi soarta. Dacă în clasele primare primeam doar o altoiala o
data cu timpul acest lucru a devenit ceva frecvent, iar altoiala s-a transformat în jigniri, bătut cu cureaua, strâns de gât, umilită, scuipată. In vacanta din clasa a 10a, vacant mare am avut parte de un episod care m-a facut să îmi doresc moartea! S-a îmbătat, a luat cutitul si a spus ca ne va omorî, noi stăm in aceeasi curte cu bunicii mamei. Băut fiind, a intrat peste ei in casă să ii bată, spunea că ii omoară. L-am ținut, m-am luptat cu el, să nu mai dea in ei si nici in mama, majoritatea palmelor, pumnilor le incasam eu. Am spus că totul trece, că a gresit, ca l-am iertat, însă nu pot! Pur si simplu mă apasa ceva si nu mai pot! Totul mi se derulează un minte, același film. Am luat bătaie, am fost data afara din casă, am dormit in frig iarna, am primit palme si jigniri, am fost ridicară de la masa, spunându-mi ca nu merit să mănânc cu el, le-am spus sa divorteze, însă nu vor. Uneori se comportă de parca nimic nu s-ar fi întâmplat. Cand am început clasa a 12a, mi-a spart buza, la mijlocul semestrului, ploua afara si am rugat o prietena să mă aduca. Cand am ajuns acasa nu era nimeni, peste 2ore au venit si ei. Au tipat la mine. Au spus că ei mă așteaptă acolo si eu umblu curvă. Mă bătut, mă trântit din pat pe podea si mi-a dat un picior in burtă. M-am ridicat si m-am apucat de învățat. Din cauza unei decaderiputernice de calciu am ajuns la spial. Cand am venit acasa, o saptamana a fost liniște. După îmi aduceau reprosuri ca nu sunt buna de nimic, ca nu invat ca sunt o rusine, ca uite vecina ce a facut si a dres iar eu nu sunt in stare de nimic. Ca abia asteapta sa pic bacul să îmi arate ei. Am luat bacul, cu o nota rezonabila 8 si un pic. Am intrat la 2 facultati. In ziua in care am aflat ca am fost admisa, am avut surpriza vietii mele. Cu tot balamucul in care traiam, prindeam curaj atunci cand prietenul meu ma facea sa rad cu lacrimi, ma facea fericita. Am avut o relatie cu ciondaneli, rasete, flori, vin, pizza, amintiri frumoase, ma completa. Chiar daca serviciul sau nu ne permitea prea mult timp sa stam impreuna, acel timp era valorificat la maxim. Cand am aflat ca am fost admisa, era fericita, nu aveam idee ca acea zi imi va schimba viata la 180 de grade. In seara aceea, am fost ceruuta de sotie. Nu imi venea sa cred, dintr-o data am primit mai mult decat m-am asteptat. Lucrurile mergeu intr-o directie buna, eram fericita, imi acceptaseam trecutul, eram impacata cu soarta si eram increzatoare, viitorul imi parea promitator. Intr-o seara de septembrie am primit cel mai negru telefon din viata mea. Persoana pe care o iubeam, cu care voiam sa imi impart viata, murise. Nu am putut sa
il vad asa. Seara am luat o fiola de pastile, nu …Am ajuns inconstienta la urgente, medicii eu crezut ca eram drogata, nu stiam nimic…. nu mai pot! Simt ca mă sufoc! Acum reallizez cat de mult m-am schimbat, cat de mult am suferit, cate persoane am pierdut, oameni care imi promiteau loialitate, oameni pe care eu ii vedeam frumosi, veseli, de incredere, s-au dovedit contrariul. Ironic nu?! Am pierdut atat de multe lucruri., timp, energie… incredere, iubire, persoana cea mai draga. Uneori stau si ma gandesc cum de mereu eu sunt cea tradata, umilita, eu sunt singura persoana care sufera, plange de durere, iar pe restul nu ii intereseaza. Am obosit sa tot caut, lupt, sper, uneori ma simt depasita de situatie … de tot. Ma simt din ce in ce mai grea, simt uneori ca durerea pe care o am inghite. De ce sunt condamnata la nefericire?! De ce?!


Am obosit lupt de aproape 20 de ani, mă lupt cu mine si am obosit, tind sa cred ca poate am ajuns la final de drum! Adesea mi-e teama ca oboseala asta o sa imi ia mintile intr-o zi. Sau ca teama asta de durere o sa ma innebuneasca de tot. Au spus ca ma internează la nebuni! Mă doare mă doare fiecare por, celula fiecare parte din inima mă doare! Fiecare particica din mine a simtit-o inzecit. Simt ca indiferent de cat de tare lupt, finalul va fi acelasi. Nu mai pot nu mai vreau! De ce?! Nu merit să fiu fericită?! Nu vreau sa fiu nevoita sa zambesc fals iar în mine urla fiecare particula. Nu vreau sa spun ca sunt bine, cand as putea sa ma numesc cadavru. Nu vreau. Nu iar!

Imi pare rau pentru tine! Si sa stii ca nu ti-o spun de complezenta. Asi fi vrut sa am o fata (ca si copil) ca tine dar n-am avut noroc. Daca asi fi in localitate cu tine la-si strange eu de gat pe idiotul ala de taica-tu. Eu zic sa nu descurajezi. Gaseste-ti un barbat sa te iubeasca si las-l dracului. O sa-i vina vremea sa planga. Atunci ii vei putea da peste nas. Acum esti calita si vreau sa cred ca vei trece prin viata si peste greutatile ce vor urma. Curaj!

Fi barbat

Pare că ai avut un trecut destul de dureros și care te-a traumatizat. Dacă e adevărat tot ce ai scris aș vrea să te ajut cumva, căci cred și eu că îți este greu.
Cât despre părinți tăi nu pot să spun decât că sunt animale pentru felul în care te-au tratat, tatăl tău va suferi și el pentru tot răul cauzat.
Aș vrea să nu renunți de tot cel puțin nu acum, știu că puțini vor înțelege trecutul tău dar dacă renunți vei fi ca un erou mort. Știu că unora nu le prea pasă, dar nu trebuie să cazi ci să te ridici. Tu ești cea care vei străluci și când simți că nu mai poți doar ia o pauză și odihnește-te.
Hmm ești la facultate, felicitări sunt o grămadă de oportunități cum ar fi Erasmus sau Work and Travel care te ajută să vezi lumea și să scapi de cei aici Și mult mai multe proiecte în acest sens.
Sper să ai parte de mai multă fericire pe viitor!

Revino-ti.

off

Frumos spus.

Mulțumesc,

Încercam să înțeleg prin ce trece și cred că i-a fost destul de greu și cum nu o puteam sprijini decât prin mesaj mi-am dedicat timp să-i citesc povestea și să-mi exprim încurajările și empatia în răspuns.

Apropo și tu ai un nume frumoas Oana

Bravo ca ai facut asta. multumesc am unu si mai frumos

O.0 pot să-l știu și eu?

Izabela

Da ai dreptate e frumos
Mă gândeam așa Izabela Oana -i o
Sau Oana Izabela -oi și care e numărul tău norocos?

I o ) n am nr norocos

O.o nu ai, dar culori preferate ai?

Îmi pare rau pentru tot raul de care ai avut parte. Nu știu dacă o să te ajute ce o sa scriu dar poate o sa fie folositor. In primul rand ai nevoie să mergi la un psihoterapeut. Nu este înjositor sa ceri ajutorul și nici nu te va interna la nebuni( in caz că ai fost amenințată cu un asemenea discurs). Poate o sa ajute sa îți scrii toate experiențele și să îți focalizezi suferință, într-un jurnal. Pe mine mă ajută să mă simt mai puțin copleșită de ceea ce gândesc. Apoi ai nevoie să îți distragi atenția de la pierderea suferită ( apropo, condoleanțe), discutând cu persoane care te pot încuraja să mergi mai departe. Un animal de companie s-ar putea sa te ajute să simți din nou speranța, înțelegere, dragoste și să simți că ai o ființă de care ești atașată și care te iubește neconditionat. După ce simți că ești mai bine, încearcă să te pui în situații în care sa socializezi cu oameni cu care ai lucruri în comun. Cel mai important este sa ceri ajutor de specialitate de la un doctor și să te detașezi de oamenii care-ti fac rău(părinții). Tu ești cea mai importanta persoană din viața ta și nu ești pe pământ să suferi. Scopul vieții este sa fi fericit și să evoluezi trăind cat mai multe experiențe. Așa că te rog, nu te agata la nesfârșit de experientele negative. Totul o sa fie bine. Depinde doar de tine daca o să-ți schimbi perspectiva. "Viața nu ți se întâmplă ție ci se întâmplă pentru tine."- Tony Robbins

Îmi pare rau pentru tot raul de care ai avut parte. Nu știu dacă o să te ajute ce o sa scriu dar poate o sa fie folositor. In primul rand ai nevoie să mergi la un psihoterapeut. Nu este înjositor sa ceri ajutorul și nici nu te va interna la nebuni( in caz că ai fost amenințată cu un asemenea discurs). Poate o sa ajute sa îți scrii toate experiențele și să îți focalizezi suferință, într-un jurnal. Pe mine mă ajută să mă simt mai puțin copleșită de ceea ce gândesc. Apoi ai nevoie să îți distragi atenția de la pierderea suferită ( apropo, condoleanțe), discutând cu persoane care te pot încuraja să mergi mai departe. Un animal de companie s-ar putea sa te ajute să simți din nou speranța, înțelegere, dragoste și să simți că ai o ființă de care ești atașată și care te iubește neconditionat. După ce simți că ești mai bine, încearcă să te pui în situații în care sa socializezi cu oameni cu care ai lucruri în comun. Partea 1

Partea 2 Cel mai important este sa ceri ajutor de specialitate de la un doctor și să te detașezi de oamenii care-ti fac rău(părinții). Tu ești cea mai importanta persoană din viața ta și nu ești pe pământ să suferi. Scopul vieții este sa fi fericit și să evoluezi trăind cat mai multe experiențe. Așa că te rog, nu te agata la nesfârșit de experientele negative. Totul o sa fie bine. Depinde doar de tine daca o să-ți schimbi perspectiva. "Viața nu ți se întâmplă ție ci se întâmplă pentru tine."- Tony Robbins

Te salut. Am plâns desi sunt barbat, dar si casatorit. Am plâns si să știi că te compatimesc, dar sincer nu as vrea să ți doresti ceva rău. Sunt atâtea șanse pentru tine să ți fi bine și să fi fericita. Te rog, nu o lua în nume de râu ce o sa îți zic. Vreau să-ți zic că există Unul căruia îi pasă de viata ta. El e singurul care poate să-ți dea fericirea si pacea. Numele lui este Isus. El te va ajuta, îți stie cel mai bine situatia ta.Doar să te prăbușești la picioarele lui si săi spui ca si cum i-ai spune unei persoane dragă. Nimic nu e la întamplare din tot ce ți sa întâmplat. Roaga l sa ti vina in ajutor. Doamne ajută?