Am si eu o nelamurire.
De ce oamenii care sufera cedeaza asa usor in loc sa lupte ca sa nu mai sufere? sper ca m-am exprimat bine.Adica sunt multe cazuri unde ma pot enumera si eu printre ele in care avem o viata trista, sau nu ne iese ceva si in loc sa luptam noi alegem sa ne omoram de ex sau sa nu mai incercam si asa mai departe. Daca riscam nu mai avem nimic de pierdut avem doar de castigat si tot nu facem asta.

Chiar nu inteleg asta.De ex Ai avut o viata nu tocmai buna si nu esti multumita de loc de ea si vrei sa ti-o schimbi dar ti-e frica. Daca risti si ti-o schimbi eu zic ca numa de castigat ai avea dar nu risti pentru ca avem o frica in noi de neimaginat cum o am si eu de ex si nu stiu dc. In loc sa riscam si sa nu ne pese de rezultat oricare ar fi el noi nu riscam deloc ca ne ESTE FRICA si asa trece timpu si n-ai facut nimic si ajungi la limitele extreme .

Si ce raspuns vrei la banalitatea asta?

Nu toti oamenii sunt la fel de puternici. Trebuie sa inveti sa fii tare si sa risti. Depinde si de caracterul fiecaruia pentru ca sunt persoane stabile carora nu le plac schimbarile, nu le place adrenalina, riscul si asa mai departe, si sunt si opusul lor, asa ca mine . Daca tu consideri ca trebuie sa faci o schimbare, trebuie sa risti dar totusi sa gandesti cand faci un pas important, nu sa te arunci aiurea. Asta cu moartea am auzit-o de atatea ori, si iti spun si tie. Daca ai impresia ca daca mori o sa scapi de probleme, s-ar putea sa gresesti si de acolo sa nu mai ai cale de intoarcere. Aici vezi asta ca pe o scapare dar cine ti-a spus ca acolo va fi mai bine?

Frate,asta nu-i banalitate. Pacat ca n-ai inteles ideea...

Asa e, ai dreptate.Te inteleg perfect.Dar daca esti pus intr-o astfel de situatie e greu sa vezi lucrurile din exterior.Asa ca lumea incepe sa se gandeasca la tot ce e mai rau.Si pana la urma asta li se pare singura optiune, sa renunte.Si da, e greu si nedrept.Si ar trebui facut ceva dar daca pur si simplu asta cred ei..Si eu am trecut printr-o situatie asemanatoare.si m-am saturat sa vad cum renunta lumea asa usor si cum prefera sa nu le mai pese.Si faza cu frica, e adevarata.dar daca nu ti-e frica de,, limitele'' acelea extreme as zice ca nu exista frica.Si pana la urma viata e asa cum ti-o faci.dar daca nu mai stii sa continui si te blochezi...As zice ca fiecare are nevoie de cineva care sa-i deschida ochii.Am facut si eu prostia sa zic ca vreau sa ajung la acele limite, si am fost numita egoista.Si atunci m-am trezit si mi-am dat seama ce inseamna sa stai sa lupti chiar daca ti se pare ca n-ai pentru ce.Si celor carora le vin idei de genu' le-as zice sa se gandeasca ca trebuie sa continuie si sa-si faca viata asa cum vor, pentru ca exista cineva care cu siguranta va suferi pentru el/ea.Chiar daca ei nu-si dau sema.Si concluzia e ca viata e ciudata si chiar daca e grea, nu suntem singuri, asa cum ni se poate parea.Si trebuie sa continuam.M-ai inteles?