Aici o să îți răspund mai dificil, câci aș intra în mai multe teme personale care sunt foarte vechi pentru mine din anii 70-80.
Inițial am apelat din proprie inițiativă la pshihiatri ca un om care simțea că are de rezolvat niște probleme și că aceasta ar fi calea de rezolvare. Adică o evaluare de către un specialist, psihoterapie, medicație, înternare dacă este cazul, concediu medical schimbarea stiulului de viață, și a mediului dacă este posibil.
Sunt multe întâmplări și aspecte, dar o să mă refer strict la perioada 70-80.
Am studiat atunci atât de multă psihiatrie la nivel teoretic, încât am ajutat pe bune să ajut și cu succes pe cineva la un masterat și pe altă persoană la doctorat, dar nu cu copy-paste ci cu idei care au constituit apoi părți din lucrările respective.
Atunci am învățat cât de dificil este să pui diagnostic precis în domeniu și să încadrezi un caz în limitele unei simptomatologii care să aibă o denumire precisă în cărțile de specialitate.
Și acum vine anul 1980 al meu, când, dacă aș fi mers la medic, aș fi primit diagnosticul de nevroză anxioasă. Astfel dacă mergeam sau continuam să merg la medicul meu pe care îl frecventam din când în când de ani de zile, aș fi primit medicație. Dar ceva m-a făcut să mă decid să nu apelez la el. Am decis că de data asta o să rezolv singur.
Și am rezolvat. Ce vreau să spun cu asta. Diagnosticul care mi l-ar fi pus medicul ar fi fost greșit, căci problema mea era alta, nu de natură psihiatrică. Dacă mergi la medic, el interpretează lumea după normele și cunoștiințele vremii pe care o trăiește. Pe vremuri medievale, dacă aș fi mers la un preot, sau la un medic care pe vremea aceea era și preot, ar fi spus că sufăr din cauza unui demon, sau că cineva m-a blestemat.
Din acest motiv, al experienței mele personale, care fost puternică și dramatică, și nu o pot povesti aici, cred asta.
La mine e a doua oara cand am anxietate deci chiar cred ca am asta
Este doar o anxietate recurenta, care nu a fost tratata bine.
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă: