Astazi am aflat de la un prieten faptul ca mama sa este batuta de catre tatal sau. Are 14 ani, ii e frica sa il infrunte si nu stie ce sa faca, se gandeste sa fuga singur de acasa, crede ca pana si traitul pe strazi e mai bine decat sa mai infure asta, este foarte afectat, se si vede pe el. Daca suna la politie il poate ajuta in legatura cu aceasta privinta? El nu a fost niciodata batut, dar ii este teama.
Poate politia sa ia masuri? Ii este frica ca daca tatal sau afla ca a sunat politia ar putea reveni sa ii faca rau daca acesta nu se dovedeste vinovat.

Degeaba vine politia acasa daca mama spune ca nu s-a intampat nimic desi are ochii vineti. Politia nu poate face nimic daca nu depune ea plangere. La 14 ani nici nu poate face nimic. Chiar daca nu ii era frica, daca ar fi facut ceva si-ar fi luat bataie.

Buna,

Ai putea sa lași un bilet într-un loc în care tatăl tău să îl vadă. Poti să scrii ce ai pe suflet, să spui că pe tine te deranjează foarte mult faptul că tatăl tău o bate pe mama.Ar mai fi ceva și dacă ai apela la politie...dar mai bine ai vorbi cu o persoana in care tu chiar ai încredere., un vecin, o mătușa, unchiul.
Faptul că tatăl tău o bate pe mama ta este un obicei foarte prost.Sigur îți mai vine sa lăcrimezi sau să plângi când vezi ce se întâmplă. De intervenit nu cred că ai putea cum...ai spus și tu...frica de a nu fi bătut.
Sper că te-am ajutat!
Poți să îi arăți asta prietenului tau.
Eu am făcut tot posibilul sa îl ajut, așa și sper, mult succes!

Fratele meu, zi mi mie adreesa ca merg pe ste el

Da, chiar stii. Din fericire am văzut cazuri din astea doar la stiri, sper ca si tu tot la fel.

"Da, chiar stii." Se cam contrazice cu "sper ca si tu tot la fel."

Da, am vrut să arăt si eu putina empatie, dar am eșuat... Din Nou. Sunt o jigodie .

Nu inteleg empatia in acest context, sa fiu sincer.

Fugitul de acasă. Nu e soluție. Cel mai bine este sa sune la protecția copilului, si să spună care sunt problemele. Nici poliția nu va rezolva. In aceași situație am fost și eu. Am rămas marcată de multe. Dar cu speranța, am trecut peste. Au băgat divorț și acum sunt fericită și liniștită. Mă trezeam mereu seara cu frica "oare, iar se i-au la bătaie" și tot așa.

"Dar cu speranța, am trecut peste." Speranta ca ce?

Că vom scăpa. Că nu va mai trebui sa l auzim urlând din nimicuri. Multe.

Inteleg

E bine atunci.

Cum stai cu nervii? Esti un vulcan sau linistita de fel?

Sunt liniștită. Dar când văd că oamenii mă mint, mă dezlănțui.

E bine. Se putea si mai rau

Știu

Mergem amandoi rasa lui de dobitoc...

Din pacate, sunt si femei proaste care stau sa fie batute, fara sa se gandeasca ca au si optiunea sa traiasca fara bataie si sa-si ia copii cu ele, feriindu-i de violenta si de viata inumana de acasa.
Copilul este bine si spuna mamei cat sufera si sa o induplece sa divorteze de taica-su.
Cu animale de acest gen, nu se poate trai.

Am avut si eu o situatie similara, nu atat de rea, dar similara, sa-i spui urmatoarele lucruri: fa multiple filmari cu tatal tau cand o bate pe mama ta, fara sa te vada tatal iar du-te cu filmarile la politie, asa ai multiple dovezi pentru violenta domestica, ceea ce este o crima, chiar daca mama depune plangere sau nu, tot este o crima, iar politistii vor fi obligati sa asiste. Cel mai bine este sa mearga cu un adult ca sa il ia politistii in serios. Fie ca ii da voie mama lui sau nu, trebuie sa se duca ca sa o salveze. Ea poate nu se duce de frica sau cine stie ce alte motive.