Buna. Am 13-14 ani, fac kickboxing de aproape 7 luni iar azi s-a intamplat cel mai groaznic lucru care se putea intampla asa ca va rog spuneti-mi ce as mai putea sa fac.Acum aproximativ 6 luni am inceput sa am bulimie, aveam episoade groaznice, dureri groaznice de stomac, am slabit foarte mult si nu m-am oprit pana in momentul in care nu mi-a venit menstruatia timp de 3-4 luni.Ca prin minune m-am oprit si am inceput si sa mananc dar acum aproximativ 5 zile am inceput iar, in 5 zile am slabit si arat cam rau, au inceput sa mi se vada vene pe frunte, pe tample si vase de sange sub ochi. Antrenorul (imi este unchi) a observat ca nu arat prea bine si ca am slabit asa ca m-a urcat pe cantar si am 51 kg la 1, 64m si a zis ca nu e deloc bine. M-a intrebat daca stiu de ce am slabit asa si de ce sunt asa dar i-am zis ca habar n-am.Mi-a spus ca ar trebui sa ma opresc o perioada de la antrenamentele de genul si in loc de 3 ori pe saptamana sa fac 1 data si atunci sa fac stretching si putina gimnastica.Mi-e frica sa ii spuna tatei si tata sa inceapa sa ma urmareasca.Nici macar nu stiu cum sa explic ce am, nu mananc mult ca oamenii care au bulimie, mananc destul de putin si ce mananc, merg si vomit pana ma asigur ca am vomitat tot.Nu mai stiu ce sa fac, antrenorul e destul de ingrijorat dar eu am mai trecut o data prin asta si nu ma sperie.Cum as putea sa fac ca parintii sa nu afle? Si daca afla, cum as putea sa nu le spun ca am bulimie, ce as putea sa spun?

Buna.Nu este deloc ok sa faci asta si sa ascunzi de parinti sau adultii care iti vor binele.Mergi la medic si lasa prostiile.

Citeste aici despre riscurile si complicatiile bulimiei, ca nu e de joaca, e foarte grav.
https://www.drmax.ro/articole/bulimia-cauze-simptome-tratament

Am toate complicatiile in afara de consumul de alcool probleme dentare si deficiente osoase, stiu riscurile, nu am nici o problema cu astea, nu vreau sa afle parintii, aia e problema. Antrenorul este cum este si ma inteleg foarte bine cu el pentru ca este foarte intelegator cand nu suntem in sala, ultima data chiar a observat faptul ca m-am taiat pe maini si a trecut peste si am rezolvat-o intre noi, dar daca afla ca am bulimie mi-e foarte frica ca o sa le spuna parintilor iar parintii cand e vorba de probleme de genul nu sunt asa intelegatori

Cand vine vorba de astfel de probleme ai nevoie de ajutor din exterior, pe cat de repede posibil.Consecintele sunt mai dure decat orice reactie a parintilor.Imi pare rau ca ai fost crescuta astfel incat sa iti fie frica sa le spui orice, insa repet, nu e deloc ok. Faci cum doresti.

Dacă o să continui cu kickboxing-ul s-ar putea să ajungi internată la spital. Dacă acesta vrei să-ți fie viitorul. Kickboxing-ul este un sport foarte greu de practicat.

Cand o sa imi revin o sa continui, pana atunci imi incalzesc muschii, lucrez la mobilitate, vreau sa stiu ce as putea sa le spun parintilor in caz ca antrenorul le spune faptul ca nu stau prea bine cu sanatatea, gen. nu vreau sa afle ca am bulimie

Ținând cont de vârstă, trebuie să discuți cu părinții tăi, indiferent de consecințe!
Problemele medicale netratate, pot conduce la situația de a ajunge la UPU, iar atunci părinții tăi vor afla totul.
NU te juca cu sănătatea ta, căci simptomele pe care le aveți, nu sunt de bulimie. Ținând cont de sportul de contact practicat, s-ar putea să fie o ruptură internă.

Du-te si pune mainele in ****

Stai cuminte..am facut si eu acest sport, de performanta.Sunt singura ca sti si tu ca ai nevoie de rezistenta fizica cat si de putere in acest sport si e foarte mult de munca.N ai ce cauta acolo daca esti un om slab sau o saracuta fata care are si probleme fizice si mentale.Ne trebuie tarie de caracter, asa ca ori iti revi si ti faci un viitor ori abandonezi.Inca nu ai un scop in viata si de asta iti faci rau singura, dar nu ti mai fa.Lasa trend urile astea "cool"care, chiar ajung sa te imbolnaveasca.Cand o sa ai un scop in viata si o sa fi matura, si o sa te iubesti, o sa regreti tot ce ai facut acum.