.am nevoie de un sfat deoarece nu stiu ce sa fac. Am 14 ani si cred ca intru in depresie..am inceput sa cred acest lucru deoarece in ultimul timp am inceput sa fiu foarte distanta de toata lumea si prefer sa ma inchid in mine decat sa spun ce mi se intampla..si simt ca ii dezamagesc pe toti, ca nimic din ce fac nu e bine, notele mele au inceput sa scada, seara cand vin de afara prefer sa ma duc in camera mea si sa ascult muzica si sa imi regret existenta decat sa stau cu familia mea pentru ca nu vreau sa arat prin ce trec, eu am si niste probleme de sanatate destul de grave. si cam asta e povestea mea. imi e teama sa ii zic mamei prin ce trec desi am o relatie buna cu ea fiindca imi e frica sa nu aiba o reactie speriata, va multumesc. Cel mai bun raspuns va primi funda.

Hei! Din ce am citit eu, e greu să ieși din depresie, însă asta ține doar de tine ca persoană. Ar trebui să te concentrezi pe lucrurile bune din viața ta. Desigur, n-am spus că e ușor să lași gândurile negative deoparte, ba din contră. Înfruntă-ți emoțiile negative! Oare chiar trebuie să se ajungă la depresie din cauza lor? Încearcă să trăiești în prezent, ce a fost a fost, nu ai cum să mai schimbi trecutul. Fă sport și tot felul de activități care te pasionează. Înțeleg că nu ai chef de nimic, dar știi cum e, "Pofta vine mâncând". De asemenea, cel mai bine ar fi să-i comunici mamei tale întreaga situație. Nu mai ține în tine că îți faci mai mult rău. Multă sănătate!

Mama ta ti-a dat nastere, esti copilul ei si te iubeste enorm. Spune-i ce simti, ce te macina si ea va gasi o solutie. O mama nu isi judeca copilul. Daca il cearta, o face pentru a-i explica ceva. Tii mult la mama ta. Gandeste-te ce mult se va speria daca tu continui sa ii ascunzi starile pe care le ai. E mai matura si va incerca sa iti rezolve problema.
Tot auzim de depresie, dar ea devine periculoasa daca nu e tratata la timp. Comunica cu familia ta, cu cei pe care ii iubesti mult. Ceva s-a intamplat, de undeva au pornit gandurile tale. Daca simti ca nu iti trece mergi la un psiholog clinician (nu e rusine).
Ce te face pe tine sa iti regreti existenta la 14 ani, copil frumos? Ai examen si te temi de el? Colegii te supara? Toti oamenii au probleme, dar suntem facuti sa le infruntam. Notele scad. Si? Cei care iau 4, 5 si 6 de cand se stiu ce sa mai spuna? Notele sunt niste calificative care uneori sunt date si in mod subiectiv. Nu iti reflecta adevarata valoare. Aveam o colega care primea numai 6 si 7 la matematica in gimnaziu si la liceu a luat in jur de 9, 60 la bac (mate). Fata a fost perseverenta si a luat o nota foarte buna.
Nu mai fi trista si nu te izola. Parintii tai te iubesc asa cum esti. Ei te-au crescut, ei te-au ingrijit. Tu esti foarte emotiva banuiesc. Ai incredere in tine si bucura-te de viata.
Uite, sunt mii de copii/adolescenti/tineri ca tine care sufera in tacere. E pacat, crede-ma, e pacat sa te inchizi in tine fara sa iti spui oful.
Daca nu ai deja sau te lasa parintii ia un animalut/pasari de companie. O sa te inveseleasca intotdeauna.
Eu iti recomand comunicarea. Iesi cu prietenii, chiar si cu parintii. Nu stiu ce probleme ai, dar ajutor din partea familiei vei primi. Fii optimista. Sunt zile frumoase, dar si mai mohorate. Priveste si ce e frumos, nu doar ce e rau. Schimba gandurile negative (,,Nu sunt in stare de nimic,,) cu cele pozitive(,,Si eu pot. Mai greu, dar voi reusi,,;,, Si altii au avut greutati si au scapat de ele. Asa voi putea si eu,,).

Iti multumesc enorm pentru sfat. am spus ca imi urasc existenta, dar este din cauza faptului ca pe zi ce trece ma simt tot mai dezamagita de mine, dar o sa tin cont de sfatul tau si maine o sa incerc sa imi fac curaj si o sa ii spun mamei mele ce se petrece. Apreciez ca ti.ai petrecut timpul pentru a-mi explica aceste lucruri.

Iti multumesc pentru sfatul tau. Am incercat sa ma apuc de un sport, insa am astm bronsic si nu ma pot tine de el, dar iti multumesc enorm.

Cu drag! Si nu renunta la activitatile tale (ex:pasiuni, sport). Daca iti permite timpul inscriete-te si la un voluntariat.
Nu e graba, incetul cu incetul vor trece grijile.

Pai daca stai numai in casa pe internet, pe telefon si pe calculator, si nu mai socializezi cu oamenii face to face, e si normal.
E boala secolului 21.
Generatia asta care vine din urma, zici ca sunt speriati de bombe toti.
Ziua dorm si noaptea orbecaie pe telefon si pe calculator.
Nu mai comunica cu nimeni face to face, ci doar pe "messenger" si mesaje, si toata ziua se uita la filme, sau la cine stie ce porcarii.
Nu te ajuta nici o pastila sau sfat
Socializeaza mai mult, iesi afara cu prieteni, iesiti la plimbare, vorbiti, lasati telefoanele acasa, si sa vezi cum trece de la sine, cand iti tii mintea ocupata cu lucruri ca astea.