Ai primit, pana acum, niste raspunsuri foarte bune.
Mama ta te hiperprotejeaza si acest lucru nu este bun, nu numai ca e foarte stresant, dar nu te lasa sa te dezvolti deloc, sa iti faci aptitudini de viata dupa cum ai descris si episodul cu gatitul. Apreciez determinarea ta si consider ca vei ajunge o persoana constiincioasa si buna la locul de munca, dorind, astfel, sa te eliberezi de ceea ce ai trait.
Acum cu sfaturile:
1. Vezi daca ai in familie oameni care i se opun si vad ca mama ta greseste enorm cu un astfel de comportament. Stai pe langa ei si eventual la ei acasa daca iti permit si sunt din acelasi oras.
2. Ai 17 ani, inca unul sau doi si ajungi la facultate. Daca vrei sa pleci in alt oras sa inveti, asta va fi eliberarea ta. Poti sta la camin si sa lucrezi in timpul liber. Nu va fi simplu, dar vei capata libertate.
3. Mama ta trebuie sa vada ca acest comportament al ei ii creeaza probleme cu fiica si anume cu tine, asa ca nu ai ce sa faci decat sa ii arati ca poti sa gatesti si fara sa bubuie aragazul sau sa te arzi, ca nu mori daca adormi in masina si ca o sa te trezesti in regula, ca nu lesini daca adormi mai devreme etc. Fa-o pur si simplu contra ei. Nu as da sfatul asta daca nu ar fi clar ca mama ta are o problema grava si nu mi-ai parea un om de baza.
4. Ai zis ca ai mers la psiholog din cauza increderii de sine reduse si a anxietatii. Nu e de mirare. Tine minte: nu tu gresesti aici, ci ea. Stai cu mentalitatea asta. Nu trebuie sa i-o zici in fata. Sa stii ca multi oameni nu sunt rezonabili. Nu te poti intelege cu ei. Stai, gandeste lucrurile la rece si realizeaza ca nu e vina ta. Ai incredere in tine ca tu chiar poti sa iti dezvolti abilitatile, esti in stare de a face lucruri bune si marete, doar ca nu esti lasata.
Mult succes si rabdare!
Trebuie sa discuti cu mama ta si sa-i spui totul, asa ni l-ai zugravit noua, aici.
Sunt mama si sunt protectoare, dar in limitele decentei, ale bunului simt si vad clar ca, mama ta este exagerata, cu ale cuvinte, o mare obsedata de control.
Face-ti reguli pe care sa le respecte toata lumea!
In baie de exemplu, nu are voie sa mai dea buzna peste tine, puneti-va o mica incuietaoare la usa, sau incuiati cu cheia cand sunteti in baie.
La tine in camera sa nu mai dea buzna, pana nu bate la usa si asteapta invitatia sa intre samd.
Sunatul si verificatul din ora in ora nu-i normal. Inteleg sa te sune pe unde esti, cand nu ai ajuns 2 ore mai tarziu acasa, dupa scoala, dar in nici un caz in acest fel.
Daca nu te intelegi cu ea, spune-i ca vrei sa mergi din nou la psiholog ca sa ii spuna acel om, ca ceea ce face nu mai este "protectie" ci control freak!
Ce face mama ta este, sa iti ia chiar si putina incredere pe care o ai in tine, prin manipulare si control.
Spune-i serios sa renunte la "fetita mea mica" sau ce alt apelativ jignitor foloseste si sa te trateze ca pe un adult, spunandu-ti pe nume, ori 'fata mea".
Eu cred ca maa ta se plictiseste de moarte acasa si nu are ce face, daca mare ei pasiune este sa te urmareasca la fiece pas facut. Puneti-o sa zugraveasca, sau sa faca curatenie generala in fiecare saptamana, aruncati de prin dulapuri, sa sorteze lucrurile, orice, ca sa-i treaca timpul, ca nu-i obosita
Mama ta are o problemă psihică care o proiectează în relația cu dta.
Astfel, ea nu trăiește viața ei.
Ca să trăiești viața ta, trebuie să îi asumi limitele, de exemplu că vei muri.
Astfel ca să nu fie obligată de propriul creier să trăiască și să accepte propriile limite, ceea ce este foarte dureros, stresant, periculos pentru sănătatea mintală, proiectează.
Nu îi e frică de propria moarte ( nu recunoaște), și atunci găsește scuza, îi este frică că tu vei muri, că vei păți ceva, că ești în primejdie.
De la grija maternă pertinentă și de înțeles, în limite rezonabile a trecut la delir, la viața trăită cu majuscule.
Pe ce bazează asta, pe relația de autoritate pe care i se pare că o are prin faptul că ești concepută de către ea.
Poate fi ajutată?
Da.
De cine?
Numai de tine.
Mie îmi place o metaforă.
Să răsturnăm lucrurile cu fundul în sus.
Să smulgem un copac din rădăcină și să îl plantăm cu rădăcinile în sus!
E absurd!
Dar și ceea ce trăiești dta este absurd!
Să te gândești că dta ești mama și ea e fiica și trebuie educată.
Grea sarcină!
Am eu sarcina să te ajut, în memoria fratelui meu mai mic, căruia mama mea i-a distrus viața prin asemenea comportament supra protector.
1. Să reușești să rămâi calmă și să răspunzi ferm la comportamentul ei.
A. La camera ta, încearcă să găsești o cheie. Dacă nu, după ce intri, blochează ușa cu un scaun.
Să închizi ușa cu cheia și să anunți ferm că dta la această vârstă ai nevoie de intimitate.
Anunță cu tu vrei să ștergi praful și când îți ia cârpa din mână, tu o iei inapoi din mâna ei, ferm, dar calm, replicând că este nevoies să înveți să faci și tu un lucru simplu.
Și așa mai departe.
Vei întâlni impotrivire. Tu nu te lași.
Așa să gândești. Tu ești mama, ea e fiica care trebuie educată.
N-o sa o schimbi niciodata. Banuiesc ca peste un an mergi la facultate. Ei bine, atunci nu te mai poate controla, decat sunandu-te. E esential sa ai grija cum gestionezi libertatea, sa nu dai in extrema cealalta, mult mai grava, care distruge vieți.
Nu stiu solutia la problema asta dar trec exact prin ce treci si tu. eu fiind si baiat. asa sunt ele progamate nu stiu
Elenastoica9 întreabă: