Am nevoie de un sfat in legatura cu mama.
Am 17 ani, dar nu poate accepta ca am crescut.Oriunde merge, ma prezinta drept "fetita ei". Daca trebuie sa ma programeze undeva, de exemplu la medic, spune ca vrea o programare pentru "fetita ei mica".As intelege de unde ar veni "mica", avand in vedere ca am o sora mai mare, dar "fetita". Oamenii cu care vorbeste despre mine mereu se mira sa ma vada, cum "fetita" nu mi se prea mai potriveste 
.
O alta chestie ciudata se intampla cand stau singura intr-o incapere.Sa zicem ca fac dus.Imi face vizite din 5 in 5 minute, sa se asigure ca nu lesin si fara sa bata la usa si chiar daca o rog sa imi lase usa inchisa, cand iese o lasa intentionat intredeschisa ca sa auda mai bine ce fac.Sau daca opresc apa fara sa ies in urmatoarele 3-4 minute din baie, vine agitata (de multe ori da peste mine cu usa, eu stand in spatele ei de abia iesita din dus) si ma intreaba daca sunt bine, daca am cazut, daca mi s-a facut rau.
As vrea sa exagerez, dar nu o fac.Sau cand adorm seara, mai devreme (sa zicem ora 7:30), ea nu stie si ma striga sa imi spuna ceva.Ma striga disperata, iar in cele din urma intra val vartej in camera mea si tipa la mine pana ma trezesc "Esti bine? Ti-e rau? Esti bine? Ai lesinat?!".Isi cere apoi scuze, spunand ca nu stia ca dorm...Acelasi lucru daca adorm in masina.Nu mai zic ca intra oricand vrea peste mine in camera, chiar daca i-am zis de nenumarate ori ca ma deranjeaza si am rugat-o sa bata mai intai la usa, iar de multe ori imi lasa usa deschisa ca sa auda ce fac. Obisnuieste sa ma sune in timpul zilei de mai multe ori. Uneori mai ratez cate un apel, ca doar nu stau cu telefonul legat de gat.Ma trezesc cu mesaje pe toate retelele de socializare, iese si cu scandal, reprosuri ca i-a crescut tensiunea si ca eu o bag in pamant.Sau daca uit sa ii dau mesaj ca am ajuns la liceu(liceul este la 15 minute de mers pe jos de mine, intr-o zona ok) imi suna colegii, se panicheaza si chiar se pregateste sa vina dupa mine la liceu.
Acum sa va povestesc despre cum nu ma lasa sa ii arat ca am crescut.Sa zicem ca vreau si eu sa gatesc ceva, na, ca sa vada cat de cat ca nu mai am 5 ani si ajung si eu la aragaz..Nu, nu am cum.Vine, imi "ia bucataria" si in cele din urma gateste ea.Prima data am spalat vasele acum 3 ani.Le spalam cu grija ca sa ii dovedesc ca pot si eu sa fac ceva.Simtea nevoia sa le mai spele si ea o data, ca nu avea incredere ca un copil le spala bine.Sa zicem ca vreau sa sterg praful in sufragerie si ma vede.Imi ia carpa din mana si face ea treaba, ca "nu stiu sa sterg praful".Ma gandesc...stersul prafului o fi vreo arta? Trebuie doar sa il stergi cu grija si sa scuturi de mai multe ori carpa..in fine.
Acestea sunt intamplari zilnice cu mama.
Ok, nu a mers sa ii arat ca am crescut facand treaba, am zis sa ii arat ca sunt si eu o adolescenta iesind cu 3 prieteni, dintre care 2 baieti, pe care ii stia bine.M-am intors si eu pe acasa pe la 8:30 si intr-adevar, se cam intunecase.Si ce scandal a facut acasa, din curva nu ma scotea si chiar a inceput sa ma miroasa, sa fie sigura ca nu am fumat, chiar daca nu ratasem niciun mesaj de-al ei.
Am fost la psiholog cand eram mai mica pentru ca i-am zis mamei ca e posibil sa am anxietate (i-am descris simptomele pe care le prezentam). Psihologul i-a zis ca eu am doar o problema mare de incredere in mine, cauza fiind firea mamei mult prea protectoare.La acea vreme, acum 3 ani mai exact, nu aveam voie sa merg singura la scoala, sa vin singura de la scoala(scoala se afla la 10 minute de casa, din nou, zona era ok), nu aveam voie sa ies cu colegii, decat cu o veche prietena, dar si cu ea rar, atunci cand putea cineva sa vina cu mine unde voiam sa mergem.Mama s-a gandit sa imi ofere mai multa libertate, cum i-a spus psihologul, asa ca am avut voie sa ma plimb singura in parcul de langa casa si sa merg si sa vin singura de la scoala( venitul este discutabil - ii spunea bunicii sa ma urmareasca, ascunsa printre blocuri, dupa copaci, prin tufe; o vazusem intr-o zi in niste boscheti si mi-a marturisit).
Oare mai am vreo sansa sa nu ma mai priveasca ca pe un copilas micut si neajutorat? Cred ca postarea e cam lunga, asa ca imi cer scuze ca v-am plictisit cu povestioarele mele pana acum, dar chiar am nevoie de sfaturile voastre.
.
Ai primit, pana acum, niste raspunsuri foarte bune.
Mama ta te hiperprotejeaza si acest lucru nu este bun, nu numai ca e foarte stresant, dar nu te lasa sa te dezvolti deloc, sa iti faci aptitudini de viata dupa cum ai descris si episodul cu gatitul. Apreciez determinarea ta si consider ca vei ajunge o persoana constiincioasa si buna la locul de munca, dorind, astfel, sa te eliberezi de ceea ce ai trait.
Acum cu sfaturile:
1. Vezi daca ai in familie oameni care i se opun si vad ca mama ta greseste enorm cu un astfel de comportament. Stai pe langa ei si eventual la ei acasa daca iti permit si sunt din acelasi oras.
2. Ai 17 ani, inca unul sau doi si ajungi la facultate. Daca vrei sa pleci in alt oras sa inveti, asta va fi eliberarea ta. Poti sta la camin si sa lucrezi in timpul liber. Nu va fi simplu, dar vei capata libertate.
3. Mama ta trebuie sa vada ca acest comportament al ei ii creeaza probleme cu fiica si anume cu tine, asa ca nu ai ce sa faci decat sa ii arati ca poti sa gatesti si fara sa bubuie aragazul sau sa te arzi, ca nu mori daca adormi in masina si ca o sa te trezesti in regula, ca nu lesini daca adormi mai devreme etc. Fa-o pur si simplu contra ei. Nu as da sfatul asta daca nu ar fi clar ca mama ta are o problema grava si nu mi-ai parea un om de baza.
4. Ai zis ca ai mers la psiholog din cauza increderii de sine reduse si a anxietatii. Nu e de mirare. Tine minte: nu tu gresesti aici, ci ea. Stai cu mentalitatea asta. Nu trebuie sa i-o zici in fata. Sa stii ca multi oameni nu sunt rezonabili. Nu te poti intelege cu ei. Stai, gandeste lucrurile la rece si realizeaza ca nu e vina ta. Ai incredere in tine ca tu chiar poti sa iti dezvolti abilitatile, esti in stare de a face lucruri bune si marete, doar ca nu esti lasata.
Mult succes si rabdare!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Mama ta are o problemă psihică care o proiectează în relația cu dta.
Astfel, ea nu trăiește viața ei.
Ca să trăiești viața ta, trebuie să îi asumi limitele, de exemplu că vei muri.
Astfel ca să nu fie obligată de propriul creier să trăiască și să accepte propriile limite, ceea ce este foarte dureros, stresant, periculos pentru sănătatea mintală, proiectează.
Nu îi e frică de propria moarte ( nu recunoaște), și atunci găsește scuza, îi este frică că tu vei muri, că vei păți ceva, că ești în primejdie.
De la grija maternă pertinentă și de înțeles, în limite rezonabile a trecut la delir, la viața trăită cu majuscule.
Pe ce bazează asta, pe relația de autoritate pe care i se pare că o are prin faptul că ești concepută de către ea.
Poate fi ajutată?
Da.
De cine?
Numai de tine.
Mie îmi place o metaforă.
Să răsturnăm lucrurile cu fundul în sus.
Să smulgem un copac din rădăcină și să îl plantăm cu rădăcinile în sus!
E absurd!
Dar și ceea ce trăiești dta este absurd!
Să te gândești că dta ești mama și ea e fiica și trebuie educată.
Grea sarcină!
Am eu sarcina să te ajut, în memoria fratelui meu mai mic, căruia mama mea i-a distrus viața prin asemenea comportament supra protector.
1. Să reușești să rămâi calmă și să răspunzi ferm la comportamentul ei.
A. La camera ta, încearcă să găsești o cheie. Dacă nu, după ce intri, blochează ușa cu un scaun.
Să închizi ușa cu cheia și să anunți ferm că dta la această vârstă ai nevoie de intimitate.
Anunță cu tu vrei să ștergi praful și când îți ia cârpa din mână, tu o iei inapoi din mâna ei, ferm, dar calm, replicând că este nevoies să înveți să faci și tu un lucru simplu.
Și așa mai departe.
Vei întâlni impotrivire. Tu nu te lași.
Așa să gândești. Tu ești mama, ea e fiica care trebuie educată.
Răspunde
N-o sa o schimbi niciodata. Banuiesc ca peste un an mergi la facultate. Ei bine, atunci nu te mai poate controla, decat sunandu-te. E esential sa ai grija cum gestionezi libertatea, sa nu dai in extrema cealalta, mult mai grava, care distruge vieți.
Nu stiu solutia la problema asta dar trec exact prin ce treci si tu. eu fiind si baiat. asa sunt ele progamate nu stiu
Trebuie sa discuti cu mama ta si sa-i spui totul, asa ni l-ai zugravit noua, aici.
Sunt mama si sunt protectoare, dar in limitele decentei, ale bunului simt si vad clar ca, mama ta este exagerata, cu ale cuvinte, o mare obsedata de control.
Face-ti reguli pe care sa le respecte toata lumea!
In baie de exemplu, nu are voie sa mai dea buzna peste tine, puneti-va o mica incuietaoare la usa, sau incuiati cu cheia cand sunteti in baie.
La tine in camera sa nu mai dea buzna, pana nu bate la usa si asteapta invitatia sa intre samd.
Sunatul si verificatul din ora in ora nu-i normal. Inteleg sa te sune pe unde esti, cand nu ai ajuns 2 ore mai tarziu acasa, dupa scoala, dar in nici un caz in acest fel.
Daca nu te intelegi cu ea, spune-i ca vrei sa mergi din nou la psiholog ca sa ii spuna acel om, ca ceea ce face nu mai este "protectie" ci control freak!
Ce face mama ta este, sa iti ia chiar si putina incredere pe care o ai in tine, prin manipulare si control.
Spune-i serios sa renunte la "fetita mea mica" sau ce alt apelativ jignitor foloseste si sa te trateze ca pe un adult, spunandu-ti pe nume, ori 'fata mea".
Eu cred ca maa ta se plictiseste de moarte acasa si nu are ce face, daca mare ei pasiune este sa te urmareasca la fiece pas facut. Puneti-o sa zugraveasca, sau sa faca curatenie generala in fiecare saptamana, aruncati de prin dulapuri, sa sorteze lucrurile, orice, ca sa-i treaca timpul, ca nu-i obosita 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
