am o intrebare :ati trecut vreodata printr-o depresie? Ati vrut vreodata sa muriti,sa simtiti cum va fuge pamantul de sub picoare,sa nu mai credeti in nimeni,sa simtiti ca toti prietenii nu iti sunt prieteni,ca sunt doar pe interes,sa nu mai aveti incredere in voi si in nimeni, sa simti ca nu mai ai nicio scapare? Daca ati trecut prin asa ceva va rog povestiti-mi si mie poate atunci o sa stiu si eu ca nu sunt singura intr-o lume fara lumina! Orice poveste e bine venita!

O prietena de'a mea a trecut...dar a trecut peste.a inceput de la un baiat pe care il placea dar care nu o suporta atunci ea a inceput sa devina mult mai pesimista si plangea mereu. a trecut cu greu peste. dar a trecut! stai linistita nu ti se intampla doar tie fiecare putem trece printr-o depresie.incearca sa treci peste. Gandeste-te la ce te-a facut sa intri in depresie si incearca sa-l repari, fa ceva nou care sa-ti atragi atentia si sa nu te mai gandesti la ce te supara! dar cel mai important nu sta izolata intr-un colt...o sa devina mai rau! INCEARCA sa fi mereu cu zambetul pe buze si fa-ti prieteni noi! si ai incredere in tine doar asa o sa poti sa treci peste.
sper ca te-am ajutat :*

Pretenii nu exista, iar eu o sa fiu bine, mereu o sa fiu nu am de gand sa-mi irosesc viata stang inchisa intre 4 pereti, chiar daca mai sunt si zile proaste, cate o cazatura la care te ridici mai greu, dar pana la urma tot te ridici, mersii mult!:*:*

Da, nu esti singura. Cand familia nu te intelege, cand se comporta cu tine mai rau decat un strain, cand prietenii te condamna ca nu esti prieten adevarat cand de fapt ei sunt cei care iti intorc spatele la necaz si incearca sa iti ia ce iubesti, cand lumea te judeca si te barfeste chiar daca nu le-ai gresit cu nimic, cand ai probleme la scoala/servici Si cand ai alaturi un iubit care te intelege iti este alaturi, dar te inseala, iar in cele din urma ajunge sa sfarseasca intr-un accident de masina.cum poti sa te simti cand ultima persoana care daca nu te respecta, macar te intelege, nu mai este? pur si simplu e o lume in care fiecare are interesul sau iar tu...trebuie sa incerci sa supravietuiesti sunt sigura ca si tu, ai pe cineva care te iubeste si iti este alaturi in momentele grele! AR FI mai MULTE DE ZIS

Bunada..chiar am trecut printr-o depresie acum ceva timp.Pur si simplu numai vroiam sa traiesc, imi spuneam in sinea mea va viata nu are nici un rost si ca traiesc degeaba.Nu era zi sa nu plang, nu vorbeam cu nimeni, ma izolasem de toti, nici cu familia nu vorbeam. Cautam mereu un sprijin dar se pare ca nimeni nu putea sa mi-l dea.Prietenii care ii aveam mi-am dat seama ca nu ii pot numi"prieteni" si asa ca am rupt orice legatura cu ei.Prietena mea cea mai buna, asa o consideram m-a dezamagit in ultimul hal si dupa 12 ani de prietenie am decis ca este mai bine ca fiecare sa o ia pe drumul ei. Numai aveam pe nimeni in afara de familie... pierdusem persoana iubita, persoana la care tineam si inca tin enormintr-o zi am pierdut cele mai importante persoane pentru mine.A fost greu.Numai eu stiu prin ce am trecut si cat m-am luptat ca sa fie bine si sa ma vindec.Nu mi-am pierdut speranta, speram mereu ca o sa fie bine si ca voi reusi sa trec peste asta. Dupa 2 luni de suferinta am reusit sa trec cat de cat peste si sa ma simt mai bine si asa sper sa fiu mereu, sa numai trec prin ce am trecut.
Daca te afli si tu in aceasta situatie trebuie sa ai multa putere ca sa treci peste.Sa nu iti pierzi speranta si sa fi optimista si ai sa vezi ca incetul cu incetul vei reusi sa te refaci si totul va fi bine.
Ai grija de tine

Buna. in urma cu 4 ani am trecut prin cel mai greu moment. De la avea totul o familie, prieteni, o relatie cu o persoana la care am tinut foarte mult, la a avea nimic. Povestea mea de la care pornesc celelalte este mai complicata, insa pe scurt, intr-un timp foarte scurt prietenul meu s-a despartit de mine, intr-o maniera nu foarte placuta, unchiul meu, persoana care m-a crescut si a fost alaturi de mine, a plecat si m-a lasat singura, mama mea se imbolnavise grav, prietenii mi pierdusem de mult, din diferite cauze, si pur si simplu ramasesem singura. Nu aveam pe nimeni, si nu aveam habar de ce sa fac, am plans nu am mancat vreo saptamana doua, am refuzat orice dialog cu orice persoana, pana intr-o zi, in care m-am trezit dimineata, m-am uitat in oglinda si am vazut halul in care ajunsesem, si m-am speriat.O luasem pe cai gresite..nu vroiam sa ma mai duc la scoala, si indepartam orice persoana care incerca sa imi fie alaturi, nu mai credeam nimic, si pe nimeni. Atunci am decis sa ma intorc la tatal meu adevarat, cu care pana la varsta de 16 ani vorbeam de doua ori pe an, si de atunci mi-am revenit. 2 ani mai tarziu relatiile mele cu unchiul meu s-au schimbat si am cunoscut un baiat, care in momentul de fata este totul pentru mine, deci nu suntem din acelasi oras si ne vedem destul de rar. avem 2 ani si 3 luni impreuna si multe planuri de viitor. eu momentan am 20 de ani si el la fel. Deci...nu toti avem vieti perfecte, si majoritatea am avut cel putin un moment neplacut in viata, insa astea sunt cele care de cele mai multe ori te ridica, si te fac sa te maturizezi, cel putin asa a fost in cazul meu. in timp lucrurile se imbunatatesc. viata nu e plina de tristete, sau de fericire, sunt momente si momente, nu stii niciodata. Nu iti pierde speranta si increderea in propria persoana, si cand te vei astepta mai putin vei intalni o persoana care sa te faca sa uiti de tot ce a fost neplacut

Imi pare rau pentru prietenul tau,insa viata nu iarta te duce prin cele mai intunecate locuri, iar cand ai nevoie de cineva nu gasesti pe nimeni, cand fugi cu disperare la prieteni sperand ca te vor ajuta, ei nu sunt acolo sau sunt, dar nu pentru tine! Mersii ca ti-ai povestit clipele grele prin care ai trecut si trecem cu totii!

O sa incerc sa am si sa ma gandesc mai mult la mine decat la cei din jur! Mersii mult! Ai si tu grija de tine!:*

Nu ai pentru ce :* si tu sa ai grija de tine!

Prietenii adevarati exista...dar se gasesc foarte greu sper ca ai trecut peste :*

Incet,incet trec!:*