Bună,am o problemă.
Am făcut de curând o pneumonie și a evoluat la bronșolită,ideea este că am uitat să i-au medicamentele două zile la rând,am fost obosită,supărată,nu am fost eu.

M-a certat mama din această cauză,mi-a spus că am probleme la cap,că nu gândesc și chestii de genul,a spus că îmi face programare la psihiatru că cică nu sunt de psiholog.

Eu azi am venit de la școală și am văzut faptul că a vomitat cățeaua,m-am îngrijorat și am întrebat-o pe mama dar a zis să las așa cățeaua,oricum am strâns,am stat cu cățeaua și am mâncat. Cățeaua mi-a ros puțin cizmele,nu erau roase rău,nici nu se vedea de blănița care le acopera și mama s-a supărat și a făcut programare la psihiatru.

Simcer eu nu prea sunt fericită,am multe pe care nu le spun,aleg să tac căci dacă doi țipă nu rezolv nimic,dacă plec capul am șansa să fiu mai liniștită,de ce să mă supăr eu mereu până la urmă? nu mi-ar face bine,ignor.

Nu mă înțeleg cu colegii prea bine,nu mă înțeleg în familie,nu am prieteni și toată lumea vrea să fiu ca celelalte fete,nu vreau să i-au o personalitate diferită cu prietenii și una cu familia ca alți adoleșcenți,vreau să fiu autentică pentru că am aflat că, dacă mă prefac mai rău fac.

Ma tot gândeam de la un timp să vorbesc cu psihologul școlii dar mama se cunoaște cu toată școala și eu am o problemă cu intimitatea de orice fel.

Nu înțeleg ce e rău la mine, termin mereu cu 8 medie generală chiar anul trecut cu 8.88, anul acesta am inceput cu 8 la mate si 6 la mate... am greșit la algebră dar pur și simplu mă voi îndrepta.

Încerc să fiu bună pentru familie dar nu pot.

Am aproape 16 ani,m-am gândit că dacă sunt simceră cu psihiatrul,nu există dubii că mă va vedea sănătoasă,cred că așa pot demonstra că nu sunt nebună doar că am avut o fază mai rea,îmi voi reveni.
Dacă aș fi supărată,recalcitrantă și foarte arogantă nu rezolv nimic cu psihiatrul,și cu atât mai puțin dacă mint.
Simcer știu că am făcut prostii,anul trecut am fumat cu niște fete,am mai chiulit puțin,am vorbit în timpul orelor,numai că acasă a fost totul dificil și la scoală a fost un loc mai bun pentru a mă elibera și îmi dau seama că nu am făcut bine,nu mi-a plăcut să mi se atragă atenția mereu față de aceste greșeli deci evit subiectele care duc spre amintirile acestea,pare însă că ai mei nu vor să uite și nu uită nici de temele pe care le întârziam.
Toți cei de vârsta mea fac asta,am călcat strâmb dar nu voi mai face,nici nu vreau să ajung să implor să mă ierte,dacă ei nu observă că-mi pare rău asta nu e vina mea.

Psihiatrul va spune tot ce îi spun eu?
Nu prea vreau să afle,cum am spus,eu sunt mai privată și nu suport să afle cineva detalii despre mine,cum ar fi supărări,plânsete,probleme de la școală.

De obicei le rezolv singură.
Îmi e frică totuși că psihiatrul îmi va da medicamente și mă va cataloga ca și nebună.

Eu știu că există fel de fel de afecțiuni, citesc mult despre ele și îmi place să văd lumea din diferite unghiuri cu bune și cu rele (mai mult cu bune).

Totuși îmi e frică de faptul că îmi va da somnifere, dorm doar 4 ore maxim..nu am putut dormi niciodată mai mult.
Mama percepe orice medicament ca pentru o boală gravă și îmi e frică că ea mă va face nebună,mă va transforma în victimă,și eu nu pot suporta priviri de milă de la colegele mele ale căror mame vorbesc cu mama.

Mama despre care spun nu e mama,e de fapt un asistent maternal,și mă gândesc că totuși poate nu mă iubește ca pe propia fică,am acceptat asta,e normal.

Părinții mei reali îmi fac mai mult rău,nu cunosc tatăl,mama e paranoică și bunica mă urăște că sunt mai închisă la piele.

Nu vreau să mă întorc la origini,bătăi,înjurături,certuri,să trebuiască să mă apăr prin vorbe tăioase sau să spun,,da,, sau,,ai dreptate,, de frică că voi fi abandonată.

Nu știu ce să fac,voiam doar să mă descarc,simt că explodez.
Nu e vina mea că sunt diferită și sper ca psihiatrul să observe că sunt bine și să fie bun cu mine,nu vreau să mă privească de sus, deși e destul de ironic, el este psihiatru practic medic și eu o adolescenta de 16 ani in clasa a 7a care nu se apropie nici măcar cu puțină carte de cât are el.

Ați fost la psihiatru?
Cum este?
Am văzut pe tiktok niște psihiatri dar tind să ma îndoiesc că toți sunt foarte buni,nu tot ce zboară se si mănâncă.

Ce spun eu acolo va fi confidențial?
Cum pot face să fie confidențial? În cazul în care chiar am ceva.
Vreau doar să vorbesc simcer cu psihiatrul nu să mă tem acolo,oricum își dă seama cumva, are ani de școală, experiență cu creierul uman și cu oamenii.

Nu râdeți vă rog.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook