Bună, am o problema...am relație de 10 luni cu un baiat minunat, ne iubim ambii extrem, dar am avut o perioada de o luna în care am stat despărțiți pentru ca brusc el nu mai voia relație, eu am 16 ani iar el 17, probabil este normal sentimentul respectiv dar...el era singura persoana care știe totul despre care ma susține și asculta. E acolo pentru mine și ma tratează frumos,mi e frica de despărțire.
Am o grămadă de probleme personale, cu familia. El m-a ajutat sa le depășesc într-o anumita măsură dar o să-l pierd...ce sa fac,îmi este cam rău, am stări de voma și amețeală,parca am un atac de panica constant, ajutați ma, nu știu ce as putea face, am discutat cu el, și am început sa plângem ca nu vrem sa ne pierdem, dar sentimentul lui de dorinta de singurătate...îl acaparează

Tu ai probleme pe care el la 17 ani NU are chef să le audă de la tine.

De aia ți-a dat cu șutul în DOS aici unde ai scris - am avut o perioada de o luna în care am stat despărțiți pentru ca brusc el nu mai voia relație

Acea "boala mintala" este de fapt o trauma din trecut, el a zis ca nu-l deranjează trecutul meu, a spus ca nu e vina mea pentru sentimentele alea

Problema cu stările mele sunt recente din cauza unor probleme personale, situația de față a agravat o

Vezi că nici unul de 17 ani nu îți spune în față să nu îl mai stresezi cu problemele tale și te părăsește direct cum a făcut-o ăla.

Bună, nu poți schimba lucrurile, aveți nevoie doar de o discuție unde puteți lamuri toată situația, dacă mai are rost sa continuați.
Este normal sa te atașezi de o persoana care te înțelege și te sfătuiește, dar fericirea ta nu trebuie sa depindă de altcineva.

Am încercat sa discutam dar a zis ca ii este frica de sentimentele lui, i-am zis sa incercam sa reparam si sa trecem impreuna peste, a zis ca o sa incerce sa o faca si sa nu renunte la mine. știu ca nu trebuie ca fericirea mea sa depindă de altcineva dar din păcate am dat-o în bara

Maine o sa vorbesc cu dna psiholog de la liceu... poate aș găsi o soluție, mulțumesc frumos pentru răspuns!