In aceeasi situatie am fost pusa si eu(sau cel putin asemanatoare). Sfatul meu este sa nu renunti, orice ai face nu renunta! eu am facut baschet 2 sau 3 ani(nu mai stiu sigur) si am renuntat pentru ca eram singura si cea mai mica fata de pe acolo. Acum imi pare foarte rau si as da orice in schimbul unei masini care sa dea timpul inapoi.Nu eram cea mai buna, dar oricum printre primii.Cred ca mai mult m-am lasat influentata de prietena mea care renuntase cu ceva timp in urma sa ma fregventeze antrenamentele(de fapt nici nu stiu de ce facea baschet). Dupa ce am renuntat mi-am dat seama ca bashetul era mai mult decat un joc sau sport pentru mine.Am avut ocazia de a ma intoarce(ca sa zic asa). Profesorul meu de sport m-a vazut jucand si(citez),, se simte ca iubesti acest joc prin zambetul pe care il ai dupa ce marchezi un punct". M-a intrebat ce lucreaza parinti si daca au timp sa ma aduca in fiecare zi la antrenamente. N-am acceptat pentru ca mama nu era de acord(zicea ca scoala este acum pe primul loc). Parerea mea este ca ar trebui sa te duci la antrenamente doar daca intr-adevar iti place si chiar iti doresti sa excelezi, altfel...nu prea mai are rost(intr-o zi oricum vei renunta daca nu iti place). Eu cred ca este pacat sa renunti doar pentru acest motiv. Sper ca te-am ajutat!
Hey!
Nu e nici o problemuta... E vorba doar de auto-sugestie (cred ca asa ii zice) . Spuneti in gand "treaba tuturor ce cred ei. eu stiu ca sunt buna si voi reusi"
Continua tot asa... profa mai mult ca sigur te va intreba de ce nu ai venit si na tu te vei emotiona si probabil te vei balbai. spune-i clar ca ai avut emotii si nici nu te-ai simtit ff bine. eh, oricine mai baga cate o minciunika...
cand mai ai "extra.antrenamente" mergi ca si cum ai merge la scoala de distractzie...
Pup :*
Idkrjek întreabă: