Din propria experienta iti spun ca intr-adevar, mersul prima data la un psiholog sau psihoterapeut e destul de stresant. E ca si cum ai merge la un date, doar ca singurul subiect de conversatie acolo esti tu. Deci e foarte scary doar gandul asta . Multi oameni anxiosi evita cu orice pret sa fie in centrul atentiei sau sa se implice social in ceva. Si isi vor impune tot felul de scuze pentru a nu fi implicati. Ba ca nu au timp, ba ca ploua afara, ba ca ninge, ba ca e tarziu, etc.
Si eu sunt o persoana cu trasaturi anxioase, acum mai putin, dar inainte eram foarte anxios. Asa ca primele dati au fost foarte stresante. Efectiv in capul meu in timp ce vorbeam cu psihoterapeutul era: "oare ce sa spun acum?" "Oare nu stau prea incordat?" " Ce greu trece timpul" "Nici nu stiu cum sa-i spun chestia asta", etc. Capul meu era plin de ganduri de nesiguranta, deci era si normal sa fiu incordat si anxios. Dar de la a treia sau a patra sedinta, m-am relaxat radical. Eram si inca sunt destul de natural, nu mai sunt incordat, cand ma aflu in conjucturi sociale, nu am stresul acela de odinioara, parca totul merge mult mai bine cand esti relaxat.
Doar arata-i mesajul asta colegului tau si spune-i sa se duca macar la 4 sedinte de psihoterapie. Si ii garantez eu ca daca chiar are vointa sa devina mai relaxat social, o va face cu lejeritate in primele sedinte.
Ai completa dreptate, si eu la inceput ma simteam de parca ma duc la spitalul de nebuni, nu la un om care e platit acolo sa ma faca sa ma simt mai bine. Din pacate, la mine a fost mai rau decat la el. Inainte sa ajung acolo, trebuia sa stau cateva minute la aer inainte sa intru.
Bună! Il înțeleg perfect pe colegul tău, din propria experiență. Încearcă să îi explici ca este firesc să se simtă așa și după câteva ședințe se va acomoda cu ușurință!
De ce trebui sa fie si parintii acolo? Cati ani are? Desi, sincer, si daca are 7 ani, atata timp cat e nevoie de psiholog, nu mi se pare in regula sa-si bage si aici parintii nasul...
Are 16.
Sincer nici mie nu mi se pare normal, mai are si parinti din aia care vor sa dea tot afara din casa.
Dar csf...
A venit de la sedinta, cica per total a fost ok, doar ca nu prea o simpatizeaza pe psiholoaga fiind prima lui intalnire cu ea.
Ideal era ca baiat sa mearga la psiholog barbat si parintii sa nu fie de fata
La varsta aceasta sunt multe de vorbit. Insa un psiholog bun stie cum sa gestioneze aceasta problema.
Sa speram ca va reusi ceva, desi nu cred. Doar niste bani la psihologa in portofel, ca na are si ea ca orice om o rata, ceva.
El. ca vor fi parintii de fata va face frumos si atat. Problemele, eventual se vor agrava
Mai bine ieseau la un film impreuna si sudau relatia lor.
Sa fie bine ii doresc.
Pur și simplu să își calce pe inima și să meargă!
Deși o să sune ciudat,da,asta e singura soluție!
Cu cât el se acomodează cu mediul, cu psihologa și vede că nu e nimic care să îl pună în pericol, va înțelege că îi era frica degeaba și că o să se simtă puțin mai confortabil când va merge in viitor la dânsa.
De obicei, ca sa scapi de anxietate, trebuie sa îți învingi frica! Fara sa te convingi că pericolul nu este așa mare cum părerea la început, nu se va rezolva problema!
Deci e cum zic eu
Adică ai nevoie sa înțelegi că pericolul nu există și că e o închipuire.
Și că e nevoie sa îți depășești aceasta frica in cele din urmă, testând stimulul care îți cauzează frica.
Anonimul35 întreabă: