Bună. Am un grup de școală, mai stau cu acel grup, am încercat să mă apropi, dar parcă mereu rămân pe dinafară deși fac parte din el.

In primul rand trebuie sa faci ceva cu anxietatea de care suferi, daca o sa elimini factorul anxietate, nu o mai ai nevoie de grupuri de la scoala si de validare din partea lor, ci iti poti face propriul grup de prieteni cu sau fara legatura cu scoala.
Am comprimat si raspuns referitor la mai multe intrebari pe care le-ai avut fata de acele persoane in prajma carora te simti exclusa sau lasata pe dinafara, cei de la scoala!
Pana nu te simti tu bine in pielea ta, nu vei reusi sa ai prieteni!
Oamenii sunt rautaciosi si tind sa nu-i accepte pe cei care au usoare tulburari, din aroganta si mai ales pentru ca acei oameni rai sau aroganti se considera perfecti!

Bună. Din păcate, și eu am fost și încă sunt în aceeași situație. Dar în momentul de față este mai ok decât în trecut.

În gimnaziu, am avut parte de bullying de la anumiți colegi, profesorii, diriginta bineînțeles nu au făcut nimic. Mai mult diriginta l a favorizat pe agresor. Am fost chiar și amenințat de el. Dar, am trecut peste. Am renunțat, l am ignorat.

Încă din clasa 0, am fost cel mai liniștit și retras dintre toți. Deci probabil și asta ar fi cauza. Și în clasele 0-4 am avut mici probleme, dar..., să zicem că alea nu au fost așa grave.
În gimnaziu ți am spus ca am avut parte de bullying.

A venit scoala online, iar începând de atunci am avut parte de o anxietate destul de generalizată. În genul că nu vorbeam cu nimeni, nici cu părinții. Stăteam singur în cameră... Cu colegii nu socializam deloc. Și, a venit timpul pentru liceu.

Clasa a 9 a, a fost un dezastru. Moralul, anxietate și non stop trist. Nu prea vorbeam cu nici un coleg și stăteam în același loc, în banca mea. Când profesorii ne dădeau sa facem anumite desene, despre stări de ex. Eu facem un desen care sa arate tristețea. Făceam un desen trist. Am fost și la consilierul școlar ( psiholoaga de la liceu ), dar mai mult mi-a făcut rău. În genul că parcă mă obliga sa socializez. Deși eu nu puteam. Nu puteam sa ma adaptez. Ea, îmi spunea ca trebuie. Dacă nu..., să mă mut la alt liceu. A trebuit sa mai merg la consiliere, dar nu am mai mers.

Am încercat eu singur să socializez. Ușor, am reușit. Dar cu greu. Am început, sa socializez cu colegii/ colegele cu care vedeam ca puteam sa ma înțeleg. Nu ma băgăm în discuții, grupuletele clasei etc.

În a 10, a a fost mai ok. La fel, datorita dirigintei și profesorii care cumva ma ambiționau sa trec peste perioada asta. Sa socializez.

Acum în a 11 a, am încă anxietate. Sunt la fel, retras, liniștit. Și stau în banca mea. Răspund când sunt întrebat ceva, sau când am eu nevoie de ceva... Sau când vine vorba despre anumite subiecte. În a 9 a nu vorbeam deloc. Deci, zic eu ca am avansat.

Ce sfat îți pot oferi, pentru ca ți am spus, am trecut prin asta și știu foarte bine ce înseamnă.

Sfatul meu este să ramai TU, să nu te schimbi pentru nimeni. Sa nu te bagi în grupulețe, sau vicii ( cum ar fi fumatul), pentru colegi. Orice problema ai vorbește cu profesorii, diriginta/dirigintele tău și va fi totul bine. Vei depăși situația.

Dacă ești la liceu e un mediu nou si pana te obișnuiești cu colegii, cu mediul acela o sa dureze.

Ascultă muzică, citește, pentru ca o sa te ajute. Dar, cel mai important lucru este sa gândești pozitiv. Nu negativ. Negativitatea, te va baga mai adânc în anxietate și nu va fi ok. Poți încerca să mergi și la consilierul școlar sa vorbești poate te va ajuta.

Din păcate mulți elevi sunt răutăcioși cu cei din jur, mai timizi. Ceea ce nu e ok. În restul țărilor în școli, licee te ajuta sa te integrezi... Dar în România nu.

Sper că te am ajutat. Daca ai întrebări, poți sa mă întrebi.

Din păcate și eu am trecut prin ce a trecut persoana care a pus întrebarea și știu foarte bine ce înseamnă.

În România, nu sunt ajutați elevii timizi, retrași sa se integreze. Ceilalți să îi accepte așa cum sunt. Sa nu încerce sa ii atragă în vicii cum ar fi fumatul, sau altceva... Sau sa ii facă sa aibă un comportament urat.

Și pe mine colegii au încercat să mă atragă să fumez. Dar nu am cedat. Am rămas așa cum sunt. Timid, retras. Vorbesc cu colegii atunci când e nevoie, când e vorba de un anumit subiect.

Și cum spuneai și tu... Oamenii sunt răutăcioși. Sunt extrem de răutăcioși.

În UE, la scoli, licee ( din Franța, Italia, Spania etc... ), nu cred că e așa. Acolo exista respect, există "prietenie". Aici, în țara asta nu mai exista nici respect, nici prietenie nimic. Se duc toate pe rând. Din pacate...

Și știi care e chestia? Tind sa cred ca generația asta care am făcut clasa 0 suntem genul de persoane care sa nu fie uniți. Nu am avut noroc, sa am colegi și "prieteni" în clasele respective. Nici în clasele mici, gimnaziu nici aici la liceu.

Aici, am propus sa facem album de final de an ( suntem clasa a11 a ), i.p. Nimeni nu vrea nimic. Suntem care vrem dat putini. Restul zic că nu "au bani" în condițiile în care un album nu costa atât de mult și măcar ar avea amintiri. Mai bine dau banii pe țigări... decât sa aibă amintiri.

Există grupulețe... împărțite. Doar eu m-am retras sa nu fac parte din ele ca nu are rost...

Mai am o colegă, dar și aceea are anxietate severă probabil. Nu prea a vorbit cu nimeni din clasa a 9a. Acum, aproape o dă în abandon școlar. Când suntem aproape de final. Nici cu diriginta nu vorbește...

E foarte nasol când exista astfel de situații, stări.

Da, vezi tu stii mai bine actual cum este in licee si cu siguranta pustii de acolo sunt mult mai rai decat cei din generatia mea.
pentru ca accesul acesta la informatie, internetul aproape gratuit, libertatea aceasta a omului fara limita, societatea capitalista in care exista oameni prea bogati si unii extrem de saraci, drogurile care se vand inca de la gimnaziu...toate au dus la distrugerea tinerilor!

Mulțumesc mult! Voiam să ți spun ca suntem de aceeași vârstă și îmi pare rău ca și tu treci prin așa.

Am încercat să ți las mesaje pe privat dar nu pot din cauza statusului.

Din păcate da. Inclusiv cel pe care îl credeam cel mai bun prieten a intrat în astfel de grupulețe, vicii. Nu am mai vorbit de anul trecut. Deci asta nu mai e prietenie.

Din păcate sunt răi, atât tinerii din generația mea, cât și generațiile ce vin.

Atât în gimnaziu, cât și în licee se vând droguri. Elevii, in general, inclusiv la mine în clasă aud ca le zic la profesori că "Elevii de ce nu au loc de fumat". Pai cum adică să aibă elevii loc de fumat? În primul rând sunt mulți minori, de care personalul răspunde în timpul programului, și nu e prea legal să fumeze. Nu știu dacă s-a aprobat legea aia în care se interzicea minorilor sa fumeze pe drumurile publice. Mi aș dori sa se aprobe.

+ celelalte vicii. Piercing, tatuaje. Ar trebui complet interzise în școli, licee. Nu este în regulă să vii așa la liceu.

Iar fetele, vin cu bluze de alea pe "jumate". Adică ținută indecenta. Ceea ce nu e ok.

Din păcate da, asta distruge tinerii... Asta e secolul în care trăim. Și din păcate nici de acum nu va fi bine. Va fi din ce în ce mai rău. Oamenii, vor deveni mai rai, mai reci unii cu alții.

Am încercat sa îți las și eu mesaj dar nici eu nu pot.

Off

Nu ai pentru ce, sper că te am ajutat măcar puțin. Am încercat să îți ofer niște sfaturi, nu știu dacă am reușit dar...

Am zis anumite lucruri pentru că și eu am trecut prin asta și știu foarte bine ce înseamnă. Încearcă pe cât posibil să te încurajezi, și să ignori toate răutățile colegilor... Iar în caz că ai probleme cu ei, spune le profesorilor sau dirigintei/dirigintelui tău. Trebuie să știe despre probleme, pentru ca din păcate, bullyingul nu prea se pedepsește.

Da, perioada aceea extrem de proastă a trecut, acum e mult mai ok. Dar, tot simt că trebuie să stau retras, și încă anxietate am. Asta știu...

Din păcate trebuie sa trecem și prin astfel de lucruri în viață.

Ești clasa a 11 a?

Chestia e că vreau să continui și la liceu, ( acum sunt la profesionala ), iar când voi continua, anul viitor școlar, voi avea și noi colegi. Deci... posibil să revin aproape la cum am fost în a 9 a. Deși sper să nu...

Da, cumva încerc să privesc și eu partea pozitivă, chiar dacă e greu. Poate ca de fapt trecem prin astea ca suntem prea puternici, oricum ar fi la mine nu e fix o problema de anxietate. Am stres, de multe ori nu mănânc, nu mai pot dormi, depresie, depersonalizare, mă pierd, mă pierd în gânduri, cumva nu mai mă simt vie, poate sună ciudat, dar am mai multe chestii îmbibate și combinate.

Fă-i să se simtă bine în preajma ta. Fie prin umor sau complimente(dar nu exagerate ca să nu creezi suspiciuni) îi poți face să te placă mai mult. Poți face o glumă amuzantă sau să le spui că îți place cum s-au îmbrăcat. Încearcă să le copiezi puțin comportamentul, gesturi, anumite glume sau expresii. Nimic nu le place mai mult oamenilor decât să se vadă pe ei înșiși. Și pe lângă astea tutuși încearcă să fii tu. Nu încerca să pari mai deștept sau să pari de parcă ai mai multe calități, credințe etc.

Da, așa am fost și eu atunci ( cum ai descris tu ). Am și acum momente de genul asta, zile mai puțin bune dar... încerc sa trec peste.

Nici eu în acea perioadă nu puteam nici cum să trec peste acea perioada, dormeam rău și mancam extrem de puțin în fiecare zi. Și mă simțeam și rău foarte des. De stres nici nu mai zic.

Încearcă pe cât posibil să fi "tu". Sa nu te bagi în vicii doar ca să ai prieteni. Pentru că nu merita. Aia nu sunt prieteni adevărați, nici colegi. Înainte de a te împrieteni cu cineva, o perioadă vezi cum se comportă cu tine, cu cei din jur etc. Pentru că există persoane care zic ca sunt așa, dar după o perioada își arată a 2 a față... Și te va trăda.

Am pățit, și nu aș vrea să mai fie nimeni în situații de genul. Deși nu sunt și nici nu voi fi singurul care a pățit lucrurile astea.

Este o perioadă mai proastă, și eu săptămânile astea am avut diferite stări... Dar, atât eu, cât și tu și toate celelalte persoane care se afla în astfel de situații, vom trece peste peste.

Știu, e greu sa gândești pozitiv. Dar nu te gândi la asta. Ramai cu gândul ca poți sa depășești stările și sentimentele negative pe care le ai.

Eu am mai avut o perioadă, și încă am astfel de perioade în care îmi zic că m-am săturat de viață, ca nu aș vrea să trăiesc etc. Dar, face parte tot din anxietate, depresie.