Aseara,doborata de toate sentimentele mele de singuratate, abandon, am inceput sa plang.Nu am prieteni, am " scapat " de ei, pentru ca rand pe rand, mi-ai aratat ca sunt niste prefacuti.Incep clasa a9-a, sper sa imi fac prieteni, si sa am cu cine vorbi.Cu parintii nu prea pot avea un dialog, am o sora de 7 ani, cand ma injura,mama imi spune " bine iti face, ce vrei, sa iti zica sarut mana? " sunt o straina in casa asta, nimeni nu ma iubeste, nimeni nu vrea sa ma asculte.Am decis sa nu ii mai spun nimic, ca voi fi facuta de ras la toti, la rude.Aseara m-a vazut plangand si s-a pus langa mine sa ma intrebe ce am.Am inceput sa plang si mai tare, niciodata nu m-a intrebat asta, niciodata nu s-a pus langa mine sa ma intrebe asa ceva.http://www.tpu.ro/......a-va-dati/

I-am zis ca nu am nimic.Ea insista. Sa ii spun tot ce am pe suflet, ca apoi sa ma injure? Sa ii spun de toate tentele mele de suicid? 15 fiind la numar.

Am citit tot ce-ai avut pe suflet si imi pare rau de tn.Parintii tai se pare ca nu te iubesc.si imi psre rau sa spun asta,eu in locul tau n-as rezista,cred ca as fugi de acasa, nu-ti spun sa faci asta.Cel mai bine e sa le zici ca vrei sa nu se mai poarte cu tine de parca ai fi un animal. Daca te vor injura, spune-le ca vrei sa pleci la o ruda la cineva, stiu ca suna ciudat, dar la fel daca rad de tine cel mai bine ar fi sa pleci.Din pacate ai doar 15 ani, eu in scimb implinesc 18.Deci nu ti-e usor, daca nu mai poti rezista, nu stiu ce sa te sfatuiesc.Imi pare rau pentru tine.

Nici eu nu am prieteni adevarati si nici cu parintii nu prea vorbesc...mai ales cu tata care e paralel cu realitatea.Sa nu te mai gandesti la suicid, nu e demn.Trebuie sa te lupti cu viata.Sunt valuri si valuri..cand mai bine, cand mai rau.Incearca totusi sa vorbesti cu mama ta la inceput mai pe ocolite despre ceea ce simti. daca vezi ca nu prea te intelege las-o balta si incearca sa-ti faci prieteni noi

Probabil ca eu sunt acea persoana care te intelege.
Sunt intr-o sitatie similara,insa recunosc ca lucrurile s-au mai schimbat putin, in bine.
Parintii mei sunt la fel de reci cu mine, uneori se comporta extrem de urat pentru simplu fapt ca traiesc, iar eu nu prea pot sa-i confrunt.

Am citit si intrebarea ta precedenta.Ma regasesc putin.

Cel mai bune ar fi sa incerci sa te impui, sa nu te lasi calcate in picioare.
Ei nu merita respctul cuvenit, ei nu sunt parinti in toata regula.
Raspunde-le cu aceeasi moneda si incearca sa nu plangi.Asa isi vor da seama ca esti slaba,senisibila si vor putea face ce vor cu tine.
Daca reusesti asta,ar fi cel mai bine.
Eu,din pacate,nu reusesc,sunt la fel ca tine,am niste retineri pe care nu le inteleg inca...

Si eu am avut tentative de suicid,dar diferenta e ca parintii mei stiu de ele.
Chiar daca stiu,nu s-a schimbat nimic,dar asta nu e o problema acum.

Viata mea s-a schimbat mult de anul trecut,si asta pentru ca am gasit un sprijin, persoana potrivita, care ma intelege.
Crede-ma, lucrurile nu vor ramene la fel nici pentru tine, ceva se va schimba.Vei gasi pe cineva care sa te ajute sa treci peste,eu sunt sigura. Poate inca nu e momentul potrivit,poate nu e locul potrivit,oamenii nu sunt potriviti.
Incerc sa te incurajez acum,pentru ca altceva nu prea pot face.
Sfaturile pe care ti le-as putea da sunt cliseice din punctul meu de vedere,care probabil nu te vor face mai fericita acum.

Revenind la intrebarea ta,eu zic sa-i zici,nu ai nimic de pierdut,oricum nimeni nu poate schimba asta.
Exista sanse sa nu afle niciodata,insa daca va afla,si nu de la tine,situatia va deveni mai complicata de atat.

Nu iti garantez ca mama ta se va schimba sau ca te va intelege, nu iti garantez ca nu o sa te certe, dar cum am zis, oricum ce ai facut ai facut, si poate e mai bine sa stie.

Bine ca esti in viata. Asta e cel mai important.

Fericire iti doresc!

Multumesc din suflet! iti doresc si tie la fel

Stii, incercarile cele mai mari sunt date celor mai puternici. Imi pare rau pentru ca familia ta te trateaza asa. Eu am trecut prin aceeasi situatie cu prietenii. De fapt timp de 8 ani am fost batjocorita in clasa si nu am avut nici un prieten. Din punct de vedere al familiei este cea mai importanta problema, dar fi tere. Sunt sigura ca cel de sus iti va rezerva un viitor fericit.