Buna! Cer si eu un sfat. Timp de cativa ani am avut o mentalitate gen "daca nu esti independenta esti proasta". M am obisnuit sa imi rezolv problemele singura deoarece nu am avut o relatie prea buna cu familia, nu ziceam mamei nimic daca ma certam cu x y, daca eram stresata, daca aveam o problema la scoala, chiar si cand era vorba de sanatate daca era ceva luam bani din bursa si mergeam la doctor pe ascuns. Cred ca de aici e si atasarea exagerata cand am si eu niste prieteni mai apropiati dar in fine, nu despre asta e vorba.
Acum la adolescenta realizez cat de important e sa ai pe cineva sa te sustina, mai ales din familie, si ca oricat de "matur" si de "independent" ai fi, ca si copil, dintr un punct nu mai tine si realizezi ca ai niste minusuri si ca esti cum esti din cauza unor prostii din copilarie care nu trebuiau sa ti se intample.
"Problema" e ca mi as fi dorit sa fi fost cineva care sa si dea interesul si sa ma fi oprit din a face niste tampenii pe care acum le regret, sa mi fi zis " ba nu i ok" sau "aici trebuie sa procedezi asa asa"
Incerc sa fac ceva, sa nu putrezesc in pat toata ziua (pe timpul vacantelor) sa gasesc un hobby, un talent, sa invat nu stiu ce, sa mi repar programul de somn haotic, sa nu mai mananc aiurea la nu stiu ce ore, sa fac aia, aia, sa am x rutina si sa fiu buna si la scoala, dar nu gasesc motivatia si disciplina necesara si iar trebuie sa rezolv tot singura si sa mi repar viata si sa mi dau seama ce cum unde.
Am inceput sa recunosc ca pana la urma sunt doar copil si ca e ok sa nu stii tot si sa ceri ajutor. Insa simt ca am nevoie mai ales in perioada asta a vietii de un impuls si sustinere dar relatia cu familia nu e prea buna. Pareri?

Trebui tu sa schimbarea

Independent este adultul care a trecut prin toate etapele definitorii ale vietii: copilarie, scoala, plan academic, a trecut macar un interviu de angajare, s-a angajat, are salar si se poate intretine singur.

Un copil nu poate fi independent. Un copil are nevoi: materiale, educationale, emotionale.
Familia este nucleul care ii ofera adapost si siguranta, ii acopera nevoile materiale si ii ofera modele pe plan emotional.

"luam bani din bursa si mergeam la doctor pe ascuns." Asta nu e independenta, asta e prostie.
Cand ai familie, esti asigurat, ai medic de familie, de ce sa mergi la medic pe ascuns?
Nu stiu ce prostii ai facut, incat acum ai nevoie sa iti repari viata. Te rog stai de vorba cu mama ta, ca de la suflet la suflet. Spune-i ca ai nevoie de sprijin emotional, si ca te-ar ajuta un ajutor de specialitate: un psiholog.
Ai 10 sedinte gratuite pe an, cu trimitere de la medicul de familie.

Invata sa ai incredere in parintii tai, pentru ca ei iti sunt cei mai apropiati. Sunt singurii care iti vor binele, nu raul. Vei intelege asta cand vei avea si tu copii.

Ma simteam prost (legat de faza cu doctorul) si mama oricum afla si tipa la mine ca "de ce nu mi ai zis" dar alte dati cand ii ziceam tipa ca "iar ai nu stiu ce/te prefaci/am dat atatia bani pentru nimic"

Mama ta se enerveaza repede. Asta nu inseamna ca nu te iubeste.
Ignora tipetele si discuta totusi cu ea.

Ca parinte ar trebui sa stie niste lucruri. De ce mereu trebuie eu sa incerc sa repar si sa comunic si sa trag de ea. Cand ea nu se intereseaza de mine si uneori am impresia ca nici nu i pasa, ca ii zic un lucru de 10 ori pe zi si uita continuu, apoi ma intreaba ca de ce nu i zic nimic niciodata

Schimba modul in care comunicati, daca vezi ca repetatul de 10 ori nu functioneaza.
Spune-i ca ai nevoie de atentia ei pentru cateva minute. Asezati-va si stati de vorba.
Ideal cand nu e prinsa in alte treburi sau intre usile de la lift.
Intreab-o cand ar fi un moment bun sa stati voi 2 de vorba.

Ai putea sa reiei legatura cu mama ta, sa-i ceri sfatul, sa asculti si atunci relatia se va cimenta, totodata primind sfaturi mature de la o femeie trecuta prin viata, care te va feri de greseli pe care sa le regreti toata viata.