Cum aș putea să scap de un băiat care mă place, dar pe care eu îl disprețuiesc, nu-l suport, nu-l agreez?
Am încercat la început să-i tot explic frumos băiatului că nu caut o relație și că oricum este o diferență mare de vârstă, că mi-e îmi plac băieții mai mari. Nu a înțeles.
Îl evit cât pot, dar mi-e greu că suntem colegi de clasă. Am ajuns să fug de el, să stau pe hol mai mereu, însă uneori am de scris sau vreau să trimit mesaje sau chiar să mă joc, iar el vine să vadă ce fac și mă întreabă. I-am zis să plece l-am împins spre banca lui. Mă sufocă prezența lui.
Culmea e că zice că are prietenă și nu înteleg de ce nu-i ajunge una.
Tot încerc să rezolv toată problema, dar un profesor a făcut acest lucru și mai complicat. Acum, 5 ore pe săptămână stă cu mine în bancă. I-am explicat domnului profesor că mă deranjează, dar nu m-a înțeles. Cică nu este după cum vreau eu.
Eu i-am zis lui că nu-l suport, însă o face pe prostu'. I-am zis să citească mesajele de pe Facebook și de când i-am dat block, pentru că nu mai suportam, îmi spune că eu îi cer să recitească mesajele dar uit că l-am blocat, de parcă i-am șters mesajele pe care mi le-a trimis în momentul în care i-am dat block.
Parcă a prins și mai mult curaj, poate și din cauza colegilor care fac mișto, și se apropie mai mult de mine, m-a atins pe mâini, pe păr și intr-o zi când colegul care stă în spatele meu mi-a luat brățara(era una albastră, de la o mănăstire, îmi plăcea mult că este de la mama) și cu toate că i-am spus să nu o atingă, nu m-a ascultat, s-a crezut erou. Am dezinfectat-o cu apă de gură înainte să o pun iar pe mână.
Am țipat l-a el, l-am împins, l-am amenințat cu pixul, creionul și chiar i-am băgat unghiile în carne, dar el a spus:"Așa, atinge-mă cu unghiile!", dar eu făceam toate astea ca să priceapă că trebuie să mă lase în pace. Recent și-a băgat în minte că banca în care stă o oră pe zi este a lui, ceea ce e total greșit.
Mai îmi și reproșează că comportamentul meu e greșit și să nu mai vorbesc așa, dar el este cel ce nu înțelege deși este foarte simplu.
Nu mai suport. Am plâns fiindcă nimeni nu mă înțelege și nici să mă ascultă. Eu sufăr, nu mai rezist, nu am liniște. Nopțile mele nu sunt plăcute. Sunt stresată mai mereu și nu o pot ține așa până în a XII -a. Simt că până nu-l ameninț cu compasul și îi dau câțiva pumni nu mă voi simți mai bine, dar după cum este el, va ajunge la spital plus că eu voi fi cea care va avea probleme.
Chiar nu mai știu ce să fac. M-am gândit ca mâine să iau iar atitudine în fața profesorului și să mă mut în timpul orei lui într-o bancă din spate. Poate așa pricep amândoi cât de tare mă afectează.
Mulțumesc celor care au răbdare să citească tot ce mă apasă pe suflet.

Cand placi un om nu ajungi pana acolo incat sa l hartuiesti, sa l sufoci cu gesturi care depasesc decenta si bunul simt. Ai ajuns sa suferi si sa plangi din cauza tampeniilor care le face. Baiatul a intrecut masura si trebuie pus la punct. Vorbeste cu diriginta, explica i ca tipul face gesturi deplasate si roag o sa ia masuri in aceea ce l priveste. Intra in atributiile ei sa se asigure ca elevilor din clasa ei le e bine. Daca nu ia masuri roaga i pe parintii tai sa vorbeasca cu ea sau cu alte cadre didactice care sa intervina cumva in aceasta situatie. Capul sus, draga mea totul o sa se rezolve!

Nu-i atrage atenție el se plictisi să te inerveze și te va lăsa în pace

Iti sugerez sa le explici parintilor sau dirigintelui/dirigintei.
Sa nu faci asta de fata cu clasa caci o sa se rada de tine.

Spune-le exact ce ne-ai spus si noua... Dintre toti este imposibil sa nu se trezeasca cineva la realitate. Astazi poate ca te atinge dar tipul este disperat si nu se stie sigur ce poate sa-ti faca.

Daca nu actioneaza nimeni atunci schimba clasa, liceul.

Am vazut mai sus un raspuns cu "poate chiar iti place si tie de el".
Cum naiba? Ma amuza caci ai si mentionat cat de mult il detesti.

Daca nu actioneaza nimeni atunci roaga o ruda sa vorbeasca cu un director. Sa-i spuna ca esti atinsa fara sa vrei asta. Poate sa iasa un scandal major din treaba asta deci directorul probabil ca o sa te ajute tinand cont ca nimeni nu vrea sa intre in probleme de genul.

Alta varianta pe care o poti incerca este sa scrii absolut tot ce ne-ai scris si noua si sa-i dai acelui baiat sa citeasca. Poate ca este prost si nu i-ai explicat bine... poate ca i-ai explicat mai putin decat ne-ai spus noua.

Spune-i ca te sufoca, ca incepi sa-l detesti si ca nu-ti doresti asta caci sunteti colegi. Poate ca o sa inteleaga.


Alta varianta ar fi sa-i contactezi parintii. Sau parintii tai sa vorbeasca cu ai lui... Baiatul are o perioada mai proasta si are nevoie de sustinere.

Daca nu iti merge nimic atunci iti sugerez sa faci scandal. Nu se poate asa ceva!

Doamne ferește! Nu are nicio calitare și este cam fraier ca să nu zic altceva. Este mai mic cu un an față de mine și chiar nu vreau să mă încurc cu un băiat a cărui atitudine nu-mi place, ba chiar mă scoate din sărite.

Merci!

Asta am încercat, dar nu văd nicio îmbunătățire, din contra este din ce în ce mai complicat. Încă nu a reușit să mă inerveze și nici nu va putea s-o facă, dar mă enervează la maxim.

Spune-i să te lase.

Asta am și făcut, dar nu este atât de simplu.

Din păcate nu s-a rezolvat nimic până când nu s-a întâmplat și ceva grav, iar acel incident a fost aflat deoarece eu nu am mai suportat și am dat totul afară, măcar dacă o făceam prin cuvinte. Profesorul nu a băgat în seamă că mă simțeam groaznic până cănd un coleg i-a atras atenția, fiindcă avea impresia că el m-a făcut să ajung în acea stare pentru că mi-a făcut o observație, mi-a zis că mă cert cu colegii mereu, dar totuși nimeni nu reacționează așa de la o mustrare. Nu a priceput că nu pot spune tot în fața clasei așa că încă mai crede că am făcut din țânțar armasar, că mă copilăresc și că este vina mea. Sunt mult prea multe cazuri în care oamenii consideră că victima( nu cred că mă pot considera victimă, dar nu aștept să ajung în spital pentru a o putea face) este de vină de la început, dar ce nu știu ei este că chiar dacă încerci uneori nu poți să schimbi nimic de unul singur...
Acum sunt văzută cu ochi răi, iar el ca pe un mielușel, " Prost să fi, noroc să ai." Se victimizează el, i se dă dreptate și lacrimile din ochii persoanei care suferă sunt ignorate. Super, așa îți curenți și ochii.

Nu este nevoie sa-i explici de fata cu acei colegi.
Poti incerca sa te duci la cancelarie dupa ce ai ora cu el ca sa fii sigura ca il gasesti in scoala.

Diriginte care sa se implice banuiesc ca nu ai... Daca ai un diriginte cat de cat ok atunci ii poti explica si la telefon.

Alta varianta ar fi sa vorbesti cu un "consilier psihopedagogic". Orice scoala are unul si in anumite cazuri, daca este open-minded atunci te poate ajuta.

Acum sper că s-a rezolvat. Nu mai vorbește cu mine și evită orice contact vizual ceea ce este bine.
Oricum prima variantă se excudea fiindcă nu mai am cum să-l găsesc, și a doua era eliminată, diriga zice da, da și doar atât, iar de doamna consilier îmi este rușine că fac ore cu ea.
Merci!