De cativa ani parintii mei se cearta aproape zi de zi, mai sunt si zile in care n-au nimic unul cu altul, dar totusi se cearta foarte des, cand incepe de la mama, cand de la tata si sincera sa fiu nu mai suport plang mereu cand ii vad ca se cearta sau chiar se bat 
. Ma bag intre ei si tin ba cu unul ba cu altul, mai exact cu cine are dreptate. De obicei se cearta din niste simple tampenii de exemplu odata s-au certat din motivul ca mama mea a pus un ghiveci cu plante pe jos si catelul meu le-a distrus si tatal meu a facut cu nervii cand a vazut si s-au certat si a lovit-o odata pe mama sau se mai cearta cateodata ca mama mea spune multe tampenii, se ia mai mereu de sora tatalui meu, de diferite persoane pana si de cei de la televizor, iar el se enerveaza si ii spune sa taca, dar nu tace nici de cum pana si-o ia. Acum de 1 mai am fost la padure cu parintii, matusa [sora tatalui meu] si unchiul meu, totul era bine pana cand unchiul meu se ia de mine ca am vrut caine, dar nu ma ingrijesc de el, s-a mai discutat putin pe subiectul asta apoi a inceput altceva ma jucam carti cu matusa mea si deodata ea imi spune "Fata!", iar mama mea cum are mereu niste tampenii in cam o insinuat ca matusa mea m-o facut tarfa prin simplul fapt ca mi-o spus "fata" apoi a inceput scandalul de pe lume acolo in vazul tuturor oamenilor, iar s-a luat unchiume-o de mine si maicamia, pe ea o facea in toate felurile, o injura, mai ca nu o lua la bataie, mie pur si simplu imi intra capul in pamant de rusine ca toata lumea se uita la noi, la scurt timp am plecat de acolo eu, mama si matusa si in masina din nou scandal si-au spus toate lucrurile pe fata, matusa o facut-o pe maicamia schizofrenica, ca daca ea [matusa] i-ar comenta atata unchiului meu, ar bate-o zilnic si i-a spus ca maicamia mereu isi cere bateie si toate chestile. si tatal meu i-a spus mamei sa plece de acasa ca sa nu aiba o cearta imensa din nou acasa, ea a plecat la bunica mea si a stat acolo 2 zile, cand a venit din nou acasa iar s-au certat si ca de obicei tot din tampenii. NU mai suport atata cearta mi-a ajuns pana peste cap, cateodata imi vine in minte ca ar fi mai bine fara mine sau ma tot intreb de ce trebuie sa sufar atata, de ce nu pot fi fericita si ei sa se inteleaga. Voi ce ziceti despre aceste lucruri? Sau ceva sfaturi [ nu imi spuneti ca mai bine s-ar desparti ca nu vreau sa aud asa ceva nici de cum ]
. Ma bag intre ei si tin ba cu unul ba cu altul, mai exact cu cine are dreptate. De obicei se cearta din niste simple tampenii de exemplu odata s-au certat din motivul ca mama mea a pus un ghiveci cu plante pe jos si catelul meu le-a distrus si tatal meu a facut cu nervii cand a vazut si s-au certat si a lovit-o odata pe mama sau se mai cearta cateodata ca mama mea spune multe tampenii, se ia mai mereu de sora tatalui meu, de diferite persoane pana si de cei de la televizor, iar el se enerveaza si ii spune sa taca, dar nu tace nici de cum pana si-o ia. Acum de 1 mai am fost la padure cu parintii, matusa [sora tatalui meu] si unchiul meu, totul era bine pana cand unchiul meu se ia de mine ca am vrut caine, dar nu ma ingrijesc de el, s-a mai discutat putin pe subiectul asta apoi a inceput altceva ma jucam carti cu matusa mea si deodata ea imi spune "Fata!", iar mama mea cum are mereu niste tampenii in cam o insinuat ca matusa mea m-o facut tarfa prin simplul fapt ca mi-o spus "fata" apoi a inceput scandalul de pe lume acolo in vazul tuturor oamenilor, iar s-a luat unchiume-o de mine si maicamia, pe ea o facea in toate felurile, o injura, mai ca nu o lua la bataie, mie pur si simplu imi intra capul in pamant de rusine ca toata lumea se uita la noi, la scurt timp am plecat de acolo eu, mama si matusa si in masina din nou scandal si-au spus toate lucrurile pe fata, matusa o facut-o pe maicamia schizofrenica, ca daca ea [matusa] i-ar comenta atata unchiului meu, ar bate-o zilnic si i-a spus ca maicamia mereu isi cere bateie si toate chestile. si tatal meu i-a spus mamei sa plece de acasa ca sa nu aiba o cearta imensa din nou acasa, ea a plecat la bunica mea si a stat acolo 2 zile, cand a venit din nou acasa iar s-au certat si ca de obicei tot din tampenii. NU mai suport atata cearta mi-a ajuns pana peste cap, cateodata imi vine in minte ca ar fi mai bine fara mine sau ma tot intreb de ce trebuie sa sufar atata, de ce nu pot fi fericita si ei sa se inteleaga. Voi ce ziceti despre aceste lucruri? Sau ceva sfaturi [ nu imi spuneti ca mai bine s-ar desparti ca nu vreau sa aud asa ceva nici de cum ] 
Ordonare:
Cronologică
Sincer...chiar imi pare rau..nu am trecut prin drama ta si nici nu as vrea, am o familie extraordinara.Dar sfatul meu pentru tine este ca atunci cand ei se cearta sa strigi odata STOP si sa le spui cat de mult suferi si ca nu mai supori toate certurile si toate conflictele astea si ca ti-ar placea sa fiti o familie fericita... spune tot ce ai pe suflet si poate asa isi vor da seama cat de mult suferi, iar asa poate se vor opri sa se mai certe sau macar sa nu se mai certe atat de des!
Chiar imi pare rau pentru tine! Sper ca te-am ajutat!
Iti doresc mult noroc!
Răspunde
Cred ca tu ar trebui sa pui piciorul in prag. Intreaba-i daca asta si-au dorit ei. Sa aibe un copil care sa sufere din cauza lor, care sa vada certuri zilnice si uneori si batai. Nu e normal asa ceva.
Daca chiar nu vor sa inteleaga de vorba buna, spune-le ca intr-o buna zi vei suna la protectia copilului. Tu nu esti nevoita sa asisti la tot ce fac ei si mereu sa fi prinsa la mijloc. Asta nu e viata. Imi pare rau sa aud ca treci prin asa ceva.
Roaga-te la Dumnezeu ca parintii tai sa se linisteasca. Si gandeste-te ca in situatia data, un divort poate ar fi benefic. Daca se va ajunge la asta, nu ar mai suferi nimeni. Nu doresc asta nimanui, insa in cazul in care nu se mai suporta unul pe altul, cred ca este singura solutie. Tu nu vei mai suferi si vei putea de asemenea sa stai si cu tatal tau si cu mama ta cand doresti. Doar ca ei vor fi despartiti.
Sper ca te-am ajutat si sper sa se schimbe situatia asta!
Poate asa trebuie sa fie. Poate este destinul tau sa suferi.Asta iti spun dintr-un punct de vedere.Din altul iti spun sincer ca dupa ploaie vine soare, dupa rau vine bine.Inteleg,nu vrei ca parintii tai sa se desparta.Nici nu trebuie.Asta inseamna ca-i iubesti in ciuda a tot.Si e foarte bine.Nu ai ce sa rezolvi daca suferi in tacere.Eu cred ca cel mai bine ar fi sa-i pui pe amandoi fata in fata si sa aveti o discutie ca orice familie. Spune-le cat de mult suferi din cauza lor, roaga-l pe tatal tau sa nu mai dea in mama ta pentru ca nu este normal de loc, roag-o pe mama ta sa nu-l mai provoace atat pe tatal tau si ai sa vezi ca va fi bine.Prinde-i intr-un moment cand nu sunt ocupati. Poate la cina. Oricum daca vrei ca lucrurile sa se schimbe nu poti astepta incontinuu vreo schimbare. Sper ca te-am ajutat.Sincer imi pare foarte rau pentru tine.Dar nu ar trebui sa te compatimesc ci sa te ajut, cum sper ca am facut.Iti doresc un paste FERICIT!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
