Bună.Deci in primul rand am suferit de depresie mulți ani,dar m-am vindecat(așa cred eu).Si problema e următoarea,ca sa spun de unde pana unde s-a întamplat,în scoala noastră se organizează un concurs la lb franceza, ma descurc bine la franceza si am note mari, așa că profesoara mi-a propus să merg.Eu am zis nu pentru ca pur si simplu nu vreau, dm a insistat si a ridicat puțin tonul (nu vorbea doar cu mine in acel moment) a zis ca daca toti zicem nu, nu o sa ne mai dezvoltăm capacitatea si diferite chestii, desigur adevarate până la urmă. Eu am zis din nou ca nu vreau ca raspuns final si cand am zis parca m-a apucat un fior..si nu e prima dată,de obicei cand vorbesc cu un profesor si spune ceva ce mie nu mi convine pentru ca stiu ca nu e adevarat mi se înlacrimează ochii,recunosc,nu e genul meu dar am spus si eu o data ca ma doare capul sa scap de o ascultare, în momentul în care am zis din nou...mi s au înlăcrimat ochii, de nervi la fel se intampla.De ce oare? E o traumă rămasă de dupa despresie sau legată de altceva? Țin să menționez că am 16 si relațiea mea cu părinții e una groaznică.N am primit afectiune de la ei, nici eu la randul meu n am oferit dat fiind faptul că nu am fost învățată în asa fel si am ajuns la concluzia ca mi se pare jenant acest lucru, nu din cauza vârstei deoarece am ajuns la concluzia asta de mult.Numai la scoala mi s-a intamplat chestia asta, apropo părinții ridica des tonul la mine dar atunci nu prea mi vine sa plâng.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook