Le atragi atenția până bagă la cap. Și eu m-am confruntat cu asta și s-a rezolvat. S-au obișnuit să îmi spună pe nume, Daniel. Le-a luat ceva, dar a meritat să le atrag atenția mereu și mereu. Sănatate! Funda?
Salut.
Cam așa am fost eu în școala generală. Colegii mă strigau Gabriel, pentru că aveam prea mulți Victori în clasă, iar acasă eram strigat ca Victor. Nu m-a deranjat niciodată, dar pe mama da. Pentru că se întâlnea cu colegii mei și tot auzea: „Ce mai face Gabriel?" și rămânea blocată că nu înțelegea cine e Gabriel ăsta.
Oricum, dacă chiar te deranjează acest lucru, cel mai bine e să le comunici oamenilor aspectul ăsta. Curaj, că nu este nimic complicat! Sunt sigur că vor înțelege.