Ma puteti ajuta cu niste sfaturi despre viata? Am o problema foarte grava si chiar nu stiu ce sa mai fac. Am 20 de ani, iar familia mea e foarte imprastiata, parintii cand se despart, cand se impaca, si au o mentalitate de comunisti, si vorbesc serios. La varsta mea li se pare urat sa stau pana la 11 seara in oras, ba ca stau prea mult pe telefon, pe laptop. Sunt la facultatea de medicina si desi simt ca nu mai.pot face fata stresului, mi se impune s o termin ca sa nu i fac de ras. De curand am o relatie cu un baiat, iar de atunci, parintii se comporta foarte violent cu mine, verbal ma ameninta ca daca imi incep viata sexuala inainte de casatorie( care trebuie sa fie dupa 30 de ani) o sa fiu cea mai mare curva, ma ameninta ca isi iau mana de pe mine,ma injura, ma ameninta ca ma bat pana ma omoara, mama e putin violenta fizic, ridica mana la mine, ma strange de față, si simt ca nu mai pot sa duc situatia asta la un final bun. Ma gandesc sa renunt la relatia mea cu baiatul respectiv ca asa poate se calmeaza parintii, dar baiatul acela e chiar respectuos, merita tot ce i mai bun si simt ca nu l merit. Ce pot sa fac?
Alegi varianta ușoară? Dacă continui așa probabil o să sfârșești căsătorită de părinți, cu cineva care nu scoate mai mult de câteva cuvinte pe gură zilnic pe care nu-l iubești, dar care are un statut social 'ridicat' și bani. O să te căsătorești la 32 de ani și vei face sex după 3 luni de la căsătorie în poziția tradițională. Vei naște un băiețel la 33 de ani. Vei avea 2 băieți. Veți conviețui toți în același casă. Nu vei avea o căsnicie fericită (sex doar o dată la câteva saptamâni în același poziție, fără iubire, comunicare și sentimente). Părinții îți vor alege locul de muncă. Nu-ți va plăcea ce vei munci, dar o faci pentru bani și statutul social. Nu vrei să fi o rușine. Părinți îți vor impune. Vei deveni o persoană controlată de părinți. Vei fi tristă pentru că n-ai gustat și n-ai trăit viața așa cum ai fi vrut tu. Vei muri la 55 de ani, călcată de o mașină la trecerea de pietoni. Vei fi uitată peste câțiva ani, își vor aminti de tine și vor spune 'a fost un om bun'.
Ți-am conturat o poveste tristă, dar cu lucrurile esențiale pe care părinții tăi ar vrea să le faci. Nu te lasa manipulată prin amenințări (că își vor lua mâna de pe tine, etc). Vor să te facă să depinzi de ei ('nu vei reuși în viață fără noi', vor să te controleze). Este greu, dar nu imposibil. Este corpul tău (faci ce vrei cu el). Asumă-ți viața nu sta în umbra parinților. Asumă-ți alegerile și deciziile (iubitul), nu da înapoi când ești constrânsă de situație. Nu încerca să ajungi la o cale de mijloc cu ei, nu te vor înțelege. Să faci ce simți și să fi fericită în viață înseamnă cu*vă? Dor conștiinței tale trebuie să-i dai socoteală. Lumea este prioritară? Deja ți-au programat viața (faci sex după căsătorie). Îți restricționează viața. Sunt genul de persoane care își acordă importanță prin intermediul vecinilor. Ai incredere în tine. O viață ai, nu două (una o traiești cum vor părinți alta cum vrei tu). Nu te lăsa înjosită. În această situație sunt două opțiuni.
1. Îți lași pătinți să-ți controleze viața și s-o ți-o plănuiască.
2. Te muți. Singură sau cu iubitul. Este o responsabilitate pe care trebuie să ți-o asumi.
Totul depinde de tine. Nu te conforma cerințelor și nevoilor lor, nu ești un robot. Nu este normal ca cineva să te abuzeze (indiferent că sunt părinții tăi). Ești un om cu gânduri, sentimente, nu un produs/robot care trebuie să ajungă la un anumit 'nivel' pentru ai face mândri. Dezvoltă-ți propile principii, gânduri, valori. Normalitatea lor nu trebuie să fie și a ta. Ai o gândire comună (limită) ca ei sau evoluezi? Alegerile pe care le iei te vor duce la finalul dorit. Problema nu este iubitul tău, ci părinții tăi. Îți traiești viața așa cum vrei. Încearcă să nu rămâi afectată/marcată din întâmplările cu părinți, încearcă să iei partea pozitivă și constructivă (dacă ai ce să iei). Poți discerne și singură ce este potrivit pentru tine și ce nu. Îți ești datoare ție să fi fericită. Fă ce te face fericită. Contează să faci ce simți și să fi fericită nu părerea altora. Dacă vrei ceva în viață trebuie să 'lupți', nu să aștepți că poate se mai 'calmează' lucrurile.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Te supui singura unei torturi ciudate.
De ce sa renunti la partener pentru parinti? Mai bine te muti la el si ii lasi pe ei in plata lor. E normal sa iti iubesti parintii si sa ii respecti, dar la fel de normal e sa faca si ei acelasi lucru.
Tu chiar ai de gand sa faci ceea ce vor ei? Sa te mariti cand vor ei si sa iti incepi viata sexuala cand iti este impus? Astea sunt greseli pe care nu le poti face. Mai bine pleci, le spui direct ca vrei sa te muti la prietenul tau. O sa ii faca sa isi revizuiasca putin comportamentul. Daca nu, nu te mai chinui si vezi-ti de viata. 
Răspunde
Wooow, frumos mode de a-mi spune sa fac ce consider de cuviinta. In ultimii ani nu am prea avut ce sa,, aleg,, ce e bun de la ei. Tata e o fire foarte serioasa, nu rade la glume, nu le intelege, nu comunica niciodata cu nimeni, iar mama e genul acela de doamna care se considera perfecta, frumoasa, ca arata bine. Iar eu sunt o fire foarte diferita, la caracter nu seman cu niciunul pentru ca nu mi-a placut modul lor de a fi( om serios, sa nu stie de gluma si un fel de,, pitipoanca,,) am ales sa fiu o fire glumeata, deschisa, simpla, care sta mai mult nemachiata decat machiata ca un clovn cu tot felul de nuante la ochi, etc. Doar ca situatia a degenerat foarte rau brusc si nu stiu ce sa fac in momoentul asta. Iubitul meu ar vrea sa ne mutam impreuna, sa mergem amandoi la facultate, sa lucram parttime, iar daca as face pasul cu mutatul mi e ca imi pierd parintii definitiv, cum spun ei ( imi iau mana de pe tine ). Mama deja ma considera cu@va doar pentru faptul ca la 21 de ani aproape stau afara pana la 11 noaptea, chiar si mai devreme putin. Aseara incepuse sa tipe brusc la mine ca o sa ajung cea mai mare cu*va daca o sa imi incep viata sexuala inainte de casatorie, iar eu cum sunt studenta la medicina si dureaza 6 ani pana o sa fiu medic, casatoria trebuie sa fie cat mai tarziu dupa 30 de ani. Si desii nu l cunoaste pe prietenul meu, il judeca, il acuza ca din cauza lui eu nu mai stau la varsta mea(20 de ani),, bot in bot,, cu parintii toata ziua.
Este o decizie foarte grea, dar mută-te. Poți reuși în viață dacă vrei. Nu deveni depedentă de ei. O viață ai, trăiește așa cum îți place. Nu te lăsa înjosită. Este o decizie foarte importantă, dacă o iei n-ai cum să dai înapoi (să te întorci). Fii puternică. Demostrează-ți ție că poți reuși ceva în viață dacă vrei. Dacă rămâi la ei mai devreme sau mai târziu vei pica mintal. Nu sta într-un loc dacă nu ești fericită. Cu așa părinți mai bine deloc (te muți și îi suni o dată la câteva zile). Pentru ce e mai important tu (fericirea ta) sau impresia pe care o lasă în fața lumii? Sunt părinții tăi și te doare, dar ei nu te apreciază și prețuiesc. Ei vor să facă din tine un roboțel (acum ești puțin defectă că stai afară până la 11). Doar conștiinței tale trebuie să-i dai socoteală. Fă ce te face fericită. Nu te lăsa limitată. Ai grijă în viață la aparențe. Ai fost crescută ca o pasăre într-o colivie. Fii cum simți, nu cum vor ei să fii. Nu te pierde pe tine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
