N-am stiut la ce categorie sa pun intrebarea aceasta asa ca scuzati daca nu e cea buna. Mi-e frica, ma tot gandesc la moarte, ma tot gandesc cat de repede a trecut timpul si ma ingrozeste gandul de a muri, Am inceput sa ma gandesc chiar si cand sunt inconjurata de o multime de oameni, sa vad negru mereu, sa nu fiu constienta de nimic. Pur si simplu ma sperie gandul asta si pur si simplu nu ma pot gandi la altceva chiar daca vreau, chiar daca sunt cu alte persoane. Ce sa fac sa scap de acest gand, de aceasta teama? De ce credeti ca ma tot gandesc la asta? Uneori chiar ma panichez si nu stiu ce sa fac.

Nu ai de ce să te temi, e ceva natural, toţi murim mai devreme sau mai târziu. Chiar dacă vei muri într-un final, trebuie să ai o viaţă fericită, să profiţi de fiecare clipă care ţi-a fost oferită şi să laşi amintiri plăcute în urma ta. Doar nu ai de gând să te stresezi mereu cu lucrul ăsta banal şi să uiţi să trăieşti, nu?

Tu inainte sa te nasti iti amintesti ce s-a intamplat? pune-ti intrebarea asta si vei afla ca n-ai de ce sa te temi pentru ca atunci cand vei muri vei fi la fel ca inainte sa te nasti. adica nimic. deci nu iti face griji pentru ca tu nu vei putea sa fi nimic pentru ca tu nu vei exista. Deci tu nu o sa stai "mult"sau"o vesnicie" in starea aceea pentru ca nu vei concepe timpul si cine stie ce s-ar putea intampla dupa ce mori? nimeni.

Pai panicatul e o reactie la faptul ca nu stii ce urmeaza. Dar intr-o zi o sa mori, asta nu trebuie sa te sperie.

Ori îți schimbi percepțiile legate de viață, sunt extrem de mulți oameni care consideră că există viață după moarte, ori îți găsești niște ocupații care să te ajute să nu te mai gândești. Adevărul e că viața e cam în zadar dacă nu există și ceva după. Acum problema ta ce perspectivă ai asupra vieții. Gândurile tale îți fac rău, nu altceva. Nu există certitudini legate de această problemă deci clar ai ales să mergi pe chestia asta tu pe rațiunea și mentalitatea ta. E o problemă fix legată de tine, nu de altceva.

Stiu, dar nu stiu cum sa imi schimb aceasta gandire.

Speră. Singurul lucru care poate să ne scoată din anumite stări e speranța. Eu pe asta merg întotdeauna. Motto-ul meu în viață : "Speranța moare ultima". Și încerci să speri și după încet încet te gândești și la alte lucruri, nu mai dai atâta importanță acestor lucruri. Adevărul e că viața e imprevizibilă și nu știi la ce să te aștepți și moartea poate veni oricând, dar făcând abstracție de acest lucru gândește-te doar la ce faci acum și care va fi următorul tău pas pentru a ajunge unde îți dorești. În unele cazuri e bine să iei viața pas cu pas. Lasă moartea. De asta să îți faci griji când vei avea 70 de ani, presupunând că îi apuci. Acum trebuie să ai cu totul alte griji. Concentrează-te pe ele. Axează-te pe lucrurile bune și frumoase care ți se întâmplă și de care vrei în viitor să ai parte, și luptă pentru ele.