Nu credeam ca o sa ajung sa scriu pe un site de genul vreodată povestea mea însă nu mă pot deschide in fata "prietenilor" pentru ca simt ca nu sunt adevărați și nu ar încerca sa mă ajute nicidecum. Nu sper ca aici voi găsi rezolvarea însă as vrea sa aud niște păreri de la oameni din exterior.
Sunt intr-o relație de mai mulți ani, totul a fost foarte frumos la început și a fost și primul băiat din viața mea.
In ultimul an, lucrurile s-au schimbat. Am început sa fiu din ce in ce mai dezamagita de acțiunile lui, a început sa piardă câțiva bani și la aparate, sa piardă noptile, sa nu aibă niciun plan de viitor practic. El mereu spune ca mă iubește însă simt ca nu mai e la fel de atent, la fel de îndrăgostit și de respectuos. Și eu am început sa mă distanțez de el, adică sa-mi caut alte acțiuni, sa ies cu amici/ colegi sa pierdem timpul. In același timp simt ca nu-l pot lasă. De 2 ori ne-am despărțit in ultimele luni și mereu l-am căutat sa ne împăcăm pentru ca simteam ca nu pot sta fără el. E și obișnuința, faptul ca mă cunoaște de la a la z. Mi-ar fi greu sa cunosc pe altcineva și sa o iau de la zero. El in esența nu m-a inselat niciodata( știu așa sigur) și nici nu ar face-o, dar nu știu ce sa fac. Sunt confuza. Sa trag de mine sa fie bine nu știu. El tot spune ca se va schimba ca va fi bine, dar nu-l văd sa tragă de el. Eu sa mă forțez nu pot.
Nu știu ce sa fac. Stiu ca ar trebui sa fac ce simt. In același timp, cu siguranța as merita ceva mai bun, dar parca nu-l pot lasă. Ceva mă tine lângă el, îl iubesc nu pot sa neg însă as vrea sa fim ca la început, sa nu existe neînțelegeri și nemulțumiri așa de mari din partea mea.
Scuze ca am scris atât, dar chiar am nevoie de ajutor. Mă gandesc sa apelez și la un psiholog sincer. Multumesc mult

Este foarte clar ca relatia asta nu are viitor fericit si nici lung.
Cum nu mai sunteti ca la inceput si nici fericiti nu mai sunetti, de ce va chinuiti si nu va despartiti?
Va afecti un pustiu de bine, unul celuilalt.
Intotdeauna poti gasi unul mai bun ca cel dinainte, unul care sa te iubeasca si sa-ti ofere ceea ce anteriorul nu a putut sau nu a vrut.
Nu ai nevoie de psiholog pentru a lua o decizie!
Daca ati ajuns sa pretuiti mai mult iesirile cu prietenii si alte activitati decat sa fiti unul in compania celuilalt, inseamna ca marea voastra dragoste s-a risipit si nu va mai leaga nimic.
Dati-va liber la relatie si cautati-va alti partneri, cu care sa puteti fii fericiti si sa traiti intens!

Varsta e de vina.
Sunteti tinderi, sau cel putin ati inceput relatia de tineri, de aici si "problema".
El e mai imatur, incepe sa descopere si alte vicii, si e captivat de ele.
Acum, exista doua variante, sa fie ceva de scurta durata, sa-si dea seama ca greseste si sa se intrepte, sau celalta varianta, sa devina dependent si de aici sa se afunde tot mai mult in belele.
Tu in schimb, fata fiind, esti ceva mai matura ca el, vezi situatia putin diferit, si, desi exista riscul sa te pripesti si sa faci din tantar armasar, stii ca ceva e gresit, iar asta nu-ti place, si nu te invinovatesc.

Cam asa e varsta.
Dupa cum ai zis si tu, e prima ta relatie, e normal sa fii atasata de el, insa la fel esti si mai critica si mai lipsita de toleranta, deoarece crezi ca-l cunosti, si in felul acesta ai asteptari de la el.
Insa sunteti tineri, abia cum va dati seama cine si in ce fel sunteti, apar diferente, unii se maturizeaza, unii se distreaza, e clar ca vor aparea neintelegeri.

Acum, lasand analiza, revenind la dilema ta, ar trebui sa-ti revii cu picioarele pe pamant.
E prima ta relatie, cel mai adesea e cea mai frumoasa, dar si cea care vine cu cele mai multe invataturi, care te face sa realizezi ce vrei cu adevarat de la un partener.
Asa e si in cazul tau.
E clar ca te-ai atasat, e clar ca tii la el, asa e, insa, trebuie sa fii constienta, asta nu e o garantie ca vei trai alaturi de el.
Sunteti tineri, nu stiti ce vreti, vor aparea intrebari gen "oare cum ar fi daca as fi cu altcineva" si de aici e clar ca vor mai aparea unele probleme.

Eu zic sa incerci sa te bucuri de relatie asa cum e, inca e frumoasa, inca poti tolera, dar daca va incepe sa mearga din prost in mai prost, sa nu-ti fie frica sa rupi relatia.
Mereu exista ceva mai bun.

Nu poti sa l educi, nu mai e copil iar tu nu esti mama lui. Esti iubita lui. Accepta l, omul se schimba in tine dar asta e valabil si pentru tine pentru ca timpul ne schimba pe toti. S ar putea să ajungi in situatia in care iti vei da seama ca relatia nu merita si e mai convenabil sa începi de la 0. Nu te baza pe prieteni, ei nu sunt psihologi, nu te pot ajuta cu adevărat oricât de apropiați sunteti.

Te stresezi prea mult si asta nu-ti face bine nici tie nici relatiei tale. Tu spui ca prietenul tau s-a schimbat, ca simti ca nu te mai iubește la fel de mult. Poate ca si tu te-ai schimbat si nu mai ești la fel ca la inceput. E normal ca și sentimentele lui sa se schimbe. In plus nici o relatie nu ramane la fel de-a lungul timpului. Ai trecut doar intr-o alta etapa a relatiei. Trebuie sa-ti revizuiesti comportamentul pentru a putea pastra senrimentele lui. Daca te plangi ca nu te iubeste mai rau faci. Fii mai relaxata si ia lucrurile asa cum vin. Gandeste-te ca in tot raul este un bine.

Educă-l, preia iniţiativa, eşti femeie, cumva poţi reuşii.

Vorbeşte cu el, discută pe larg, explică-i, încearcă să-i explici ce te deranjează, arată că eşti deranjată şi nu mai lăsa de la tine.

În primul rând, investitul banilor în aparate este o BOALĂ! Faptul că nu se mai comportă ca la început e posibil să fie din cauza schimbării datorită jocurilor. În al doilea rând, trebuie ca TU să te gândești să să-ți dai răspuns la întrebarea: ce fac eu cu viitorul meu? (fără să știu vârsta voastră) Fiecare merită ceva mai bun, e adevărat, dar uneori noi alegem ce e bun și rău. Chiar dacă e primul băiat, asta nu înseamnă că e și singurul. El are nevoie de cineva care să-l iubească, de aceea vine la tine după despărțiri. Gândește-te în ansamblu - viața de cuplu nu înseamnă doar iubire, sărutări... ci înseamnă și înțelegere, respect, implicare, renunțare la sine, refugiu, schimbare. Comunicarea ar fi cea mai eficientă metodă. Noi, băieții, ne maturizăm mai greu, unii foarte târziu. Mulți nu se prea gândesc la viitor, fiind prea preocupați cu prezentul. Totul depind de ce vrei tu să faci în viitor. Sfatul meu: discută cu el și spune-i că vrei ceva bun și că ești dezamăgit de el. Spune-i ce simți. Mi-ar plăcea să ne mai comunici ce decizii și discuții ai avut. Îți doresc succes! și să ai parte de fericire.

Si eu am fost intr-o situatie asemanatoare. Si eu imi spuneam EXACT LA FEL"nu am putere sa o iau de la zero cu altcineva". Dar am avut puterea sa pun punct. Am avut puterea in sfarsit, dupa n impacari si iertari, sa-i spun nu si sa imi vad de viata mea. Nu spun ca nu mi.a foat greu. Extrem de greu. Dar am fost foarte hotarata si mi.am spus asa " pot sa plang si sa sufar 10 ani de acum inainte, eu asa nu mai.pot continua si nu mai continui!". Si aia a fost. A fost dureros, greu, eram ca un cadavru viu ca sa fiu sincera. Dar cum timpul a trecutsi durerea. Si am dat peste cineva cu mult mai bun, cineva care sa ma merite si care sa merite tot. Asa ca opinia mea e urmatoarea... renunta. Nu te opri pe loc. Nu astepta avionul in gara. E clar ca nu ai bilet pentru cursa asta. Construieste.ti o viata mai buna pentru tine, si invata sa te iubesti mai mult!