Nu credeam ca o sa ajung sa scriu pe un site de genul vreodată povestea mea însă nu mă pot deschide in fata "prietenilor" pentru ca simt ca nu sunt adevărați și nu ar încerca sa mă ajute nicidecum. Nu sper ca aici voi găsi rezolvarea însă as vrea sa aud niște păreri de la oameni din exterior.
Sunt intr-o relație de mai mulți ani, totul a fost foarte frumos la început și a fost și primul băiat din viața mea.
In ultimul an, lucrurile s-au schimbat. Am început sa fiu din ce in ce mai dezamagita de acțiunile lui, a început sa piardă câțiva bani și la aparate, sa piardă noptile, sa nu aibă niciun plan de viitor practic. El mereu spune ca mă iubește însă simt ca nu mai e la fel de atent, la fel de îndrăgostit și de respectuos. Și eu am început sa mă distanțez de el, adică sa-mi caut alte acțiuni, sa ies cu amici/ colegi sa pierdem timpul. In același timp simt ca nu-l pot lasă. De 2 ori ne-am despărțit in ultimele luni și mereu l-am căutat sa ne împăcăm pentru ca simteam ca nu pot sta fără el. E și obișnuința, faptul ca mă cunoaște de la a la z. Mi-ar fi greu sa cunosc pe altcineva și sa o iau de la zero. El in esența nu m-a inselat niciodata( știu așa sigur) și nici nu ar face-o, dar nu știu ce sa fac. Sunt confuza. Sa trag de mine sa fie bine nu știu. El tot spune ca se va schimba ca va fi bine, dar nu-l văd sa tragă de el. Eu sa mă forțez nu pot.
Nu știu ce sa fac. Stiu ca ar trebui sa fac ce simt. In același timp, cu siguranța as merita ceva mai bun, dar parca nu-l pot lasă. Ceva mă tine lângă el, îl iubesc nu pot sa neg însă as vrea sa fim ca la început, sa nu existe neînțelegeri și nemulțumiri așa de mari din partea mea.
Scuze ca am scris atât, dar chiar am nevoie de ajutor. Mă gandesc sa apelez și la un psiholog sincer. Multumesc mult

Educă-l, preia iniţiativa, eşti femeie, cumva poţi reuşii.

Vorbeşte cu el, discută pe larg, explică-i, încearcă să-i explici ce te deranjează, arată că eşti deranjată şi nu mai lăsa de la tine.

Nu poti sa l educi, nu mai e copil iar tu nu esti mama lui. Esti iubita lui. Accepta l, omul se schimba in tine dar asta e valabil si pentru tine pentru ca timpul ne schimba pe toti. S ar putea să ajungi in situatia in care iti vei da seama ca relatia nu merita si e mai convenabil sa începi de la 0. Nu te baza pe prieteni, ei nu sunt psihologi, nu te pot ajuta cu adevărat oricât de apropiați sunteti.

Este foarte clar ca relatia asta nu are viitor fericit si nici lung.
Cum nu mai sunteti ca la inceput si nici fericiti nu mai sunetti, de ce va chinuiti si nu va despartiti?
Va afecti un pustiu de bine, unul celuilalt.
Intotdeauna poti gasi unul mai bun ca cel dinainte, unul care sa te iubeasca si sa-ti ofere ceea ce anteriorul nu a putut sau nu a vrut.
Nu ai nevoie de psiholog pentru a lua o decizie!
Daca ati ajuns sa pretuiti mai mult iesirile cu prietenii si alte activitati decat sa fiti unul in compania celuilalt, inseamna ca marea voastra dragoste s-a risipit si nu va mai leaga nimic.
Dati-va liber la relatie si cautati-va alti partneri, cu care sa puteti fii fericiti si sa traiti intens!

Te stresezi prea mult si asta nu-ti face bine nici tie nici relatiei tale. Tu spui ca prietenul tau s-a schimbat, ca simti ca nu te mai iubește la fel de mult. Poate ca si tu te-ai schimbat si nu mai ești la fel ca la inceput. E normal ca și sentimentele lui sa se schimbe. In plus nici o relatie nu ramane la fel de-a lungul timpului. Ai trecut doar intr-o alta etapa a relatiei. Trebuie sa-ti revizuiesti comportamentul pentru a putea pastra senrimentele lui. Daca te plangi ca nu te iubeste mai rau faci. Fii mai relaxata si ia lucrurile asa cum vin. Gandeste-te ca in tot raul este un bine.

În primul rând, investitul banilor în aparate este o BOALĂ! Faptul că nu se mai comportă ca la început e posibil să fie din cauza schimbării datorită jocurilor. În al doilea rând, trebuie ca TU să te gândești să să-ți dai răspuns la întrebarea: ce fac eu cu viitorul meu? (fără să știu vârsta voastră) Fiecare merită ceva mai bun, e adevărat, dar uneori noi alegem ce e bun și rău. Chiar dacă e primul băiat, asta nu înseamnă că e și singurul. El are nevoie de cineva care să-l iubească, de aceea vine la tine după despărțiri. Gândește-te în ansamblu - viața de cuplu nu înseamnă doar iubire, sărutări... ci înseamnă și înțelegere, respect, implicare, renunțare la sine, refugiu, schimbare. Comunicarea ar fi cea mai eficientă metodă. Noi, băieții, ne maturizăm mai greu, unii foarte târziu. Mulți nu se prea gândesc la viitor, fiind prea preocupați cu prezentul. Totul depind de ce vrei tu să faci în viitor. Sfatul meu: discută cu el și spune-i că vrei ceva bun și că ești dezamăgit de el. Spune-i ce simți. Mi-ar plăcea să ne mai comunici ce decizii și discuții ai avut. Îți doresc succes! și să ai parte de fericire.

Varsta e de vina.
Sunteti tinderi, sau cel putin ati inceput relatia de tineri, de aici si "problema".
El e mai imatur, incepe sa descopere si alte vicii, si e captivat de ele.
Acum, exista doua variante, sa fie ceva de scurta durata, sa-si dea seama ca greseste si sa se intrepte, sau celalta varianta, sa devina dependent si de aici sa se afunde tot mai mult in belele.
Tu in schimb, fata fiind, esti ceva mai matura ca el, vezi situatia putin diferit, si, desi exista riscul sa te pripesti si sa faci din tantar armasar, stii ca ceva e gresit, iar asta nu-ti place, si nu te invinovatesc.

Cam asa e varsta.
Dupa cum ai zis si tu, e prima ta relatie, e normal sa fii atasata de el, insa la fel esti si mai critica si mai lipsita de toleranta, deoarece crezi ca-l cunosti, si in felul acesta ai asteptari de la el.
Insa sunteti tineri, abia cum va dati seama cine si in ce fel sunteti, apar diferente, unii se maturizeaza, unii se distreaza, e clar ca vor aparea neintelegeri.

Acum, lasand analiza, revenind la dilema ta, ar trebui sa-ti revii cu picioarele pe pamant.
E prima ta relatie, cel mai adesea e cea mai frumoasa, dar si cea care vine cu cele mai multe invataturi, care te face sa realizezi ce vrei cu adevarat de la un partener.
Asa e si in cazul tau.
E clar ca te-ai atasat, e clar ca tii la el, asa e, insa, trebuie sa fii constienta, asta nu e o garantie ca vei trai alaturi de el.
Sunteti tineri, nu stiti ce vreti, vor aparea intrebari gen "oare cum ar fi daca as fi cu altcineva" si de aici e clar ca vor mai aparea unele probleme.

Eu zic sa incerci sa te bucuri de relatie asa cum e, inca e frumoasa, inca poti tolera, dar daca va incepe sa mearga din prost in mai prost, sa nu-ti fie frica sa rupi relatia.
Mereu exista ceva mai bun.

Am încercat de multe ori sa discut cu el. tot am discutat și am zis ca o sa se schimbe. Nivelul meu de toleranta ajunge aproape de 0 pentru ca nu prea mai cred ca se poate schimba. și o zic in ideea in care eu am și un job bun, el are un job modest. Eu am studii superioare, el nu. Lucrurile astea mă afectează in prezent. când eram mai mica nu mă interesa, dar acum țin cont de mai multe aspecte

Am aproape 23 de ani. El 25. Ideea este ca eu am un job mai bun decât el, am studii superioare, el nu. Plus ca îmi doresc sa am planuri de viitor. nu vreau sa mă căsătoresc, dar sa stau intr o relație sa aștept sa apăra schimbări nu îmi doresc. Nu vreau sa pierd timpul. Toleranta mea fata de Greșelile lui e aproape 0. Mă enervez foarte repede când mă deranjează cu ceva, tip, fac foarte urat pentru ca nu mai am răbdare cu el. nici măcar dpdv sexual nu mai am nicio tragere sa mă implic. Prefer când mai merg pe la el doar sa ne ținem in brațe și atât. Mă afectează mult Greșelile făcute de el și faptul ca nu se îndreaptă.

Așa e. Aveți dreptate, am început relația de mici. Însă îmi e prea greu și frica sa o termin. cumva in inima încă am o speranța ca s ar putea schimba in bine. Sunt multe lucruri care mă afectează : eu am un job mai bun, studii superioare, el nu. toate astea mă fac sa cred ca nu e el bărbatul vieții mele și atunci mă întreb de ce pierd timp cu el? Eu îmi doresc ceva serios chiar dacă am 23 de ani. Vreau sa nu pierd timpul pentru ca viața e scurta. In același timp, cum face el sau zice ceva greșit pur și simplu mă scoate din sărite, nu mai am rabdare, mă enerveaza și incepem sa ne certam. Asta se întâmpla zilnic. De la niște lucruri mărunte gen: de ce l ai claxonat pe acela in trafic? Eu nu mai am răbdare cu el pentru ca M a dezamăgit foarte mult. Ne am despărțit de 2 ori și de 2 ori l am căutat tot eu! Pentru ca simteam ca mor fără el și aveam nevoie sa vorbesc cu el. Oare asta sa fie obișnuința?

Probabil asa e, esti obisnuita cu el, si iti e oarecum frica sa o iei de la capat, sau nu mai ai rabdare, la fel iti e frica si de singurate, si mai mult probabil iti e frica ca il pierzi.
Si poate ai dreptate, obisnuinta asta e o problema, asa sunt si eu, doar ca eu sunt obisnuit sa fiu singur, si parca nu am pic de rabdare sa cunosc o persoana, sa acord timp pentru formarea unei relatii, in cazul meu e mai dubios, stiu

Dar revenind.

Avand in vedere ceea ce ai spus, imi e clar ca el nu e genul de barbat alaturi de care ai vrea sa-ti petreci viata, si ca oarecum te trage inapoi.
Ei bine, in situatia asta cred ca cel mai bine ar fi sa te distantezi de el ca intr-un final sa te detasezi si sa rupi relatia.
Adevarul e ca in situatia actuala iti faci si tie rau, dar si lui.
Nu mai ai rabdare cu el, iar asta te consuma, iti face nervi, iar asta nu-i de bine.
Sincer, cred ca ar trebui sa incetezi relatia cat mai devreme, sa-ti acorzi timp sa treci peste asta, si mai apoi sa fii deschisa pentru o noua relatie, asa, vei putea sa te simti din nou implinita si fericita alaturi de persoana pe care o vei avea aproape.

De multe ori cand ajungem sa cunoastem o persoana foarte bine, avem asteptari nerealiste de la ea, si in cazul acesta, ii facem de multe ori rau, ii cerem imposibilul, dar mai grav de atat uitam sa ne punem in situatia ei, uitam sa intelegem persoana respectiva.
Ei bine, si voi sunteti in stadiul actual.
El poate stii ca esti "dependenta" de el, de asta poate nici nu incearca sa se schimbe, iar tu, in felul asta devii mai irascibila.
Cert e ca voi va irositi unul timpul celuilalt, timp in care ati putea sa cunoasteti o alta persoana, o persoana care sa fie exact ceea ce vreti, exact ceea ce aveti nevoie.

Si eu am fost intr-o situatie asemanatoare. Si eu imi spuneam EXACT LA FEL"nu am putere sa o iau de la zero cu altcineva". Dar am avut puterea sa pun punct. Am avut puterea in sfarsit, dupa n impacari si iertari, sa-i spun nu si sa imi vad de viata mea. Nu spun ca nu mi.a foat greu. Extrem de greu. Dar am fost foarte hotarata si mi.am spus asa " pot sa plang si sa sufar 10 ani de acum inainte, eu asa nu mai.pot continua si nu mai continui!". Si aia a fost. A fost dureros, greu, eram ca un cadavru viu ca sa fiu sincera. Dar cum timpul a trecutsi durerea. Si am dat peste cineva cu mult mai bun, cineva care sa ma merite si care sa merite tot. Asa ca opinia mea e urmatoarea... renunta. Nu te opri pe loc. Nu astepta avionul in gara. E clar ca nu ai bilet pentru cursa asta. Construieste.ti o viata mai buna pentru tine, si invata sa te iubesti mai mult!

Educă-l, lol. Credeam că doar femeile au fantezii din astea cu schimbatul bărbaților. Dar aparent, nu.

Bla bla bla. Prin educat m-am referit ori ascultă de ea ( nu la modul de cățel ) ori se desparte de el, dacă vrea relația pe care și-o dorește așa mult.

A stai, am uitat că trebuie să pun ghilimele la un cuvânt să îți dau de gândit, aparent trebuia să pun, lol.