Buna.Stiu ca doare enorm, insa mai exista caini pe lumea asta care abia asteapta sa dea peste oameni ca tine. Daca ai iubire de oferit, o vei face in continuare, indiferent cati vin si cati pleaca.Si eu ma suparam pentru orice animalut disparut sau omorat, dar apoi mi-am schimbat perspectiva pe masura ce am mai crescut. Daca stai la curte sau chiar la tara, e de asteptat.Pentru a fi in siguranta ar trebui sa ii tii in casa, nu afara.Stai linistita, aa nu mai plangi dupa ele, luni intregi, nu inseamna ca nu le-ai iubit, ci ca ai destul respect pentru tine incat sa iti setezi un filtru impotriva durerii, altfel risti sa te imbolnavesti psihic.Din pacate nu prea vad solutii eficiente.Ai vorbit cu vecinii? Poate cineva a vazut ceva? Mai poti verifica si adaposturile sau grupurile de adoptii. Good luck.
Nu sunt de acord cu tine.Ambii frati fug de acasa.Noi nu il lasam sa plece. Portile sunt inchise mai mereu doar ca reuseste sa scape pe sub porti sau garduri.Singura varianta a fost sa il tinem in cusca dar saracul e doar trist acolo.Cum am spus satul meu nu e un loc periculos si nu s-au mai furat animale pana acum.O data am plecat de acasa si l-am inchis in curte doar ca l-am gasit pe drum asteptandu-ma.
Imi pare rau, tot vina voastra este.Cand ai animale te asiguri ca le oferi un spatiu decent ca marime, sigur, ingradit si protejat, ca sa nu scape si sa se expuna la pericole.Nu voi intelege vreodata acest obicei la tara.Cel mai mult imi plac gainile si alte pasari care de destepte ce sunt fug direct prin fata masinii, in zigzag. Daca le calci cu masina tot vina ta este, nu a omului care le-a lasat libere.