Bună...nu știu cum sa încep... aș avea și eu nevoie de un sfat dacă se poate.
Am avut acum 2 ani un cel mai bun prieten. Cunoscut evident pe internet dar stand aproape unul de celalalt. (Dar nu ne-am văzut niciodată).
A ajuns sa fie cel mai bun prieten al meu deoarece m-a susținut atunci când eram la pământ și a rămas lângă mine aproape indiferent de orice. Vorbea în numele meu aproape tot timpul deoarece ma cunoștea foarte bine și știa ce am nevoie și ce îmi doresc. Chiar de ne-am cunoscut online și nu în realitate după mine ar fi fost tot la fel.
Prostia mea a fost ca atunci când era viata mai roz alături de el am dat-o în bara rău.
Am mințit foarte mult în ceea ce privește viata mea personala și ceea ce sunt cu adevărat.
M-am răcit de el în ultima vreme deoarece simțeam ca nu mai pot duce minciuna pana la capăt încât i-am spus adevărul. Iar el nu a reacționat bine deloc ceea ce era de așteptat în ceea ce am făcut.
La acea anumita cearta s-au spus lucruri grele și nepotrivite care nu pot fi șterse una cu doua și recunosc ca am greșit atât de rău că l-am mințit și nu am nici o scuza care poate fi justificata sau iertata.
Povestea mea a fost departe de a fi ghicita de voi sau de el... dar atât de rănit nu l-am văzut niciodată.
De atunci nu și-a mai făcut absolut nici un prieten,pur și simplu spunea ca nu e momentul încă sa aibă prieteni,dar nici nu povestea de ce,chiar dacă știa toată lumea motivul.
Primele luni am încercat sa discut cu el dar nu a mers tocmai ok,foarte multe certuri și jigniri din partea amândurora pentru ca suntem încăpățânați la nervi.
L-am lăsat o perioada deoarece am spus ca are nevoie de timp sa se vindece,dar chiar și după aproape un an tot la fel a fost. Pana în prezent l-am tot cautat prin orice metode puteam (cumpărăm cartele cu număr pentru a-i da mesaj și a discuta cu el dar imediat îmi dădea Block,făceam conturi pentru a discuta cu el, vorbeam in numele altora pentru mine, dar degeaba.)îmi vorbește sec și greu. Și chiar dacă am suferit foarte mult pentru ca nu îl puteam vedea în starea asta, nu puteam face absolut nimic pentru a-l ajuta sa treacă peste deoarece eu eram sursa suferinței lui.
Am încercat sa stau departe de el deoarece eu îl râdeam pe el cautandu-l iar eu ma râdeam pe mine deoarece continuam ceva ce nu știam dacă va avea un viitor. Crezând in fantezii și basme. Prin oricâte aș fi trecut sau oricât aș fi încercat sa explic de ce am făcut asta el o ținea pe a lui ca nu îl interesează și ca mi-am bătut joc de el.
Chestia fiind acum ca atât timp cât am fost la școală după ce mi s-a schimbat viata nimeni nu a mai dorit sa vorbim sau sa fim prieteni. Ramasesem singura...ma simțeam neascultata și neînțeleasă,judecata și respinsa.
Dar când l-am cunoscut pe el la început făcusem mișto de el,eram rănită nu știam ce mai e corect și ce nu. Dar după ce l-am cunoscut și i-am văzut inima cât de mare e îmi păruse rău de el și nu puteam sa ma opresc sa ii spun adevărul deoarece ar fi făcut același lucru ca toți restul (fete sau baieti) ar fi fugit deoarece nu ar fi vrut sa aibă de a face cu mine. La momentul respectiv am simțit ca fac un bine sa nu știe despre mine personal dar pe termen lung după ce l-am cunoscut atât de bine am crezut ca dacă spun tot amândoi vom suferi și se va strica totul, dar într-un final sau altul s-a și întâmplat. L-am pierdut, dar indiferent ce am făcut simt ca el nu simte pierderea asupra mea, simt ca el este încăpățânat și și-o tine pe a lui de furie doar sa nu mai dea de mine. A avut și un anturaj de băieți. (un anumit baiat) care ii baga bete în roate chiar și în momentul prieteniei dar după ce s-a terminat tot mi-a spus ca mereu l-a ascultat pe acel băiat și ca va face ca el ca să ma lese în pace de tot pentru ca eu nu îl merit pe el sau restul oamenilor.
Știu ca toți înțelegeți ca eu sunt scorpia din toată povestea asta, dar credeți-mă ca am trecut prin prea multe ca să mi se spună ca nu mai pot face nimic sa repar totul chiar și după ani de zile. Chiar dacă eu am făcut tot raul în povestea asta ma simt atât de chinuita și sufăr atât de tare după el și încerc sa ii arat asta dar nu cred ca fac bine plângându-se de mine. Va rog ajutați-mă și pe mine cu un sfat ca sincer nu mai pot singura...va rog înțelegeți înainte sa judecați. Daca aș fi vrut sa fiu judecata spuneam unui cunoscut care știe totul despre mine nu unui străin. Dar cred ca în ziua de azi străinii arata mai multa compasiune ca apropiații.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook