Pentru cei care mi.ati mai citit intrebarile, stiti ca ma preocup foarte tare de viitor. Tocmai din aceasta cauza am cateva intrebari/nelamuriri care ma macina:
1-dat fiind ca mai am putin pana la bac si ca un an jumate am fost la cu totul alt profil imi fac griji in legatura cu matematica
2-de cand sunt la un liceu tehnic am observat ca imi place mult sa lucrez in autocad(inainte habar nu aveam ce e iar la inceput il detestam) si încep sa ma pricep, dar dat fiind ca am pierdut multa materie nu stiu ce sanse reale as avea
3-imi place mult limba romana si tot ce tine de scris, compus, redactat, argumentat etc dar nu stiu ce as putea face cu asta
4-aici o sa vi se para ciudat si probabil cativa o sa imi sariti dar imi asum asta: avand in vedere ca nu vreau sa ma casatoresc niciodata(din motive personale pe care nu vreau sa le expun aici deocamdată) dar o sa vreau un copil la un momentdat (propriu sau adoptat, de ce nu ambele) am nevoie de un job pentru a putea intretine singura o familie si a avea totodata si timpul necesar
5-cred ca pe marea majoritate ne.a batut gandul cel puţin o data sa plecam în străinătate (temporar pana strangem ceva bani sau definitiv) pentru ca in Romania sunt constienta ca mi.ar lua cateva vieti sa imi permit o casa, iar de programe si datorii pe 30 de ani de acum incolo nici nu vreau sa aud. Ceea ce ma nelinişteşte insa(puteti sa spuneti ca e paranoia) este faptul ca sunt fata, si vad si aud multe si nu stiu exact la ce sa ma astept
Sper ca nu v.am plictisit cu problemele mele existentiale

Si noi cu ce sa te ajutam?

1. faci pregatire sau lucrezi suplimentar mai mult
2. sanse la ce?
3. exista destule joburi in domeniu, daca stii si limba engleza bine joburi de copywriter exista suficiente
4. cam devreme sa iei astfel de decizii... ar fi prea egois din partea ta sa privez un copil de tata si o familie adevarata.
5. depinde ce faci... joburi bine platite exista si in Romania... si nu vad legatura intre faptul ca esti fata si plecatul la munca in afara. nu toata lumea pleaca la capsuni sau la prostitutie

Multumesc pentru raspuns
2-prin sanse ma refeream la proiectant
4-nu mi se pare prea devreme sa imi asum ceva ce stiu de cativa ani. Cat despre egoism, nu mi se pare egoist sa dai sansa unui copil(adoptie), nu mi se pare egoist sa aduci pe lume un copil. Mai egoist decat a priva un copil de tata mi se pare a priva un copil de liniste si armonie doar pentru ca societatea spune ca trebuie sa fim casatoriti(nu conteaza ca parintii nu se mai inteleg, ca exista certuri, scandal, batai). Si ce te faci daca parintii divorteaza? Sau Doamne fereste se intampla ceva cu unul dintre ei? Acolo e pierderea reala, un copil care s-a nascut si a fost crescut de un singur parinte nu are de unde sa stie ce pierde atata timp cat nu a avut niciodata acel lucru.
Nu vreau sa imi iei in nume de rău ceea ce am scris, iti respect opinia, ca nu sunt in totalitate de acord e partea a doua. Nu spun ca detin adevarul absolut, poate ca gresesc, poate ca nu

Ai 17 ani nu?
cum poti sa zici ca iti asumi ca nu vrei sa te casatoresti de cativa ani? la 12 ani erai in stare sa iti asumi decizia de a forma sau nu o familie?

sa stii ca daca parintii tau au probleme nu inseamna ca vei esua si tu in a forma o familie.

Nu e vorba de parintii mei ci de marea majoritate a populaţiei si de faptul ca relatiile interumane au devenit mult prea superficiale