Bună seara! Nici nu știu cum să încep, dar simt ca nu mai pot si sincer chiar nu stiu cat o sa mai rezist așa. Viața mea este un eșec, eu sunt un eșec, sunt cea mai urâtă fata din lume si cea mai rea. Nu sunt bine deloc sufleteste, mă lupt si cu niște gânduri groaznice pe care nu vreau sa le am, dar nu știu de unde vin și deși incerc sa le înlocuiesc cu lucruri bune tot mă amărasc si mai tare. Sunt mereu nervoasă, nu poate sa imi spuna nimeni nimic ca eu imediat sar cu gura mea mare si imi este milă de mama pentru ca ea nu greșește cu nimic, dar eu sar așa mereu cu gura de la orice intrebare deși în general sunt timida. Nu stiu ce se întâmplă, nu as vrea sa fiu așa, nu mai eu stiu cate am in suflet. Uneori ma gandesc ca poate sunt asa nervoasă pentru ca mereu sunt tristă, imi este frica sa zambesc, sa ma mai bucur de viață, as sta toata ziua închisă în casă fără să mă mai întrebe nimeni nimic, doar sa stau singură. Ma gandesc ca Dumnezeu nu ma ia pentru ca moartea e mult prea ușoară pentru mine. Nici nu merit viața asta, as vrea sa îi pot da viata mea unui om care chiar merita sa trăiască. Nici nu mai stiu cine sunt cu adevărat, dacă sunt cu adevărat un om timid sau sunt un monstru.

Un tip de anxietate. Și multă judecare despre sine.
Ești prea rea cu tine. În primul rând fiecare este frumos în felul lui și bun în felul lui. Nu te mai judeca atâta.
Iar pentru problemele celelalte ai nevoie de un specialist. Mergi la psiholog.

Am plâns, jur!
Parcă cineva din alt Univers a venit să mă descrie pe mine. Sau acolo în Universul ăla mi-am găsit sosia. Cam tot ce spui tu pe aici, în proporție de 90% mă macină fix pe mine.

Tocmai pentru că ești timidă în exterior, și lași de la tine, vii și-ți reverși năduful uneori pe mama ta, ființa care ți-a dat viață și crede-mă că e unica ce te iubește, restul dacă ești destul de puternică și smart ca să pricepi că nimănui oricum nu-i pasă de tine cu adevărat, ți-ai lua, fată dragă o durere imensă de pe suflet, în realitate prietenia nu există, există doar o socializare care oricum este supraevaluată și vândută bine, iar unii oameni vor profita de tine, mai ales dacă zici că ești timidă și nu-ți place să spui ce te supără. Deci prima pe lista ta, ar trebui să fie împăcarea cu tine, iertarea pentru tot ce i-ai făcut mamei tale și lupta ta, nu uita că crucea copiilor care au un părinte bun și iubitor e de a se lupta cu demonii lor pentru a fi un copil mai bun pentru părintele lui. Dacă în schimb părintele oricum nu a fost bun, nici nu mai are rost să te lupți cu vreun demon, acolo e altă poveste și doar ar trebui întors spatele și văzut de viață. Dar da, la noi cei care suntem răi cu părinții noștri și avem un părinte iubitor tare, e crucea noastră și trebuie să luptăm. Aia e lupta noastră, să ne străduim ca după fiecare zi să fim mai buni cu părinții noștri, ei sunt unicii noștri prieteni adevărați. Iar când nu vor mai fi, să vezi atunci. E dacă vrei ca lupta unui dependent, azi pică, dar mâine e nouă zi și luptă iar și iar să se ridice de acolo, așa și cu iubirea asta pentru părinții noștri.

Cât de restul nici nu mai contează, luptă-te doar să fii ub copil mai bun (nici nu contează că ai 15, 25, sau 45 de ani, cât timp ei sunt în viață e de datoria noastră să le arătăm iubirea noastră și să știi că nu doar pentru a fii mai buni ci și a arăta lui Dumnezeu că apreciem darul Lui, adică o mamă devotată, dulce și iubitoare.) Deci orice ar fi, luptă pentru cauza asta, luptă pentru scopul ăsta. Restul nu mai contează, dacă vei simți iubirea pentru mama ta, pe care i-a ți-a oferit-o de-a lungul existenței tale, toate celelalte se vor evapora.

De restul nici nu mai e nevoie să amintesc, nu uita că până la urmă ai și dreptul să ai zile de rahat, să țipi, să plângi, să urli și să devii oleacă din stilul emo, simțind că e nevoie să te dai cu capul de pereți, acum nu zic chiar fizic asta, nu cât să-ți produci suferință fizică, dar să te lași să suferi, să stai jos pe podea și să plângi, n-ai idee cât de vie te resimți după ce faci asta. Eu deja m-am apucat de terapia asta. Acum nu zic și că te face plânsul și urlatul să uiți de tot, dar pe alocuri te eliberează și ajută să reporneși la drum, cu forțe proaspete. Așa că nu te simți chiar vinovată pentru stările tale.

Cât de gândurile tale, nu ai să te schimbi așa simplu, acolo ai nevoie de un psiholog și dacă nici în ani de terapie nu observi îmbunătățire, poate și un psihiatru. Dar te rog nu te lăsa doborâtă de acele gânduri. Nu ești cel mai rău om de pe Pământ. Gândește-te că acolo undeva în Univers există oameni care fac fărădelegi grave și trăiesc cu o superioritate și chiar mândrie exacerbată despre viața și persoana lor. De ce nu am avea dreptul să trăim și noi, oameni simpli, poate chiar umili, dar care să ne acceptăm și urmăm cursul vieții. Oricum ai grijă și la capcanele astea vândute tot de societate, în care se venerează doar potențialul, doar bunul, doar frumosul. Mari bullshituri, care uneori am impresia că la dracu, de nu le reușește unor oameni din vârf, să ne facă și reducă subtil la tăcere.
Care e aia?
Păi tocmai, ia uite cum avem azi o generație de frustrați, triști, doborâți, posomorâți, nefericți, gata, gata să se sinucidă. Pe considerente că viața lor nu merită.

Poate să zică cine o vrea ce vrea, dar acolo undeva, există niște conducători, care vrea să mai scape de umanitatea asta. Nu a reușit prin Pandemii? Nu a reușit prin războaie? Nu a reușit prin Covid? Nu a reușit prin multe altele. Reușește subtil, zi de zi îmbuibându-ne cu reclame de perfecțiune. Poate o să mă credeți nebună, dar hai să fim serioși, perfecțiunea nu există și mi se pare sad că în Mass-Media doar asta se promovează. Păi de ce? Păi deoarece doar un procentaj mic se va ridica la acel standard, iar restul e suficient să rămână în anonimat, ignorat, pfff, ce să mai zic de răutatea umană care este promovată deja de la vârste cât mai fragede, și uite așa ucidem o umanitate întreagă. Fără a dezamorsa bomba atomică sau a mai porni vreun război, e mult mai mult decât un război public, e un război psihologic și subtil, dar perfid și oricare ar fi în spate actorii, creeatorul la tot, e tot Satana sau o forță malefică a Universului. Și își poartă dansul bine și lumea îl practică.

Așa că, în final de noi ține dacă alegem binele Universului și creația sau distrugerea și pierzarea, haosul.

Voi incepe cu acest Motto: ""VIATA ESTE FRUMOASA"""Cât despre tine stările tale încearcă nu sa îți schimbi caracterul doar câteva lucruri pe care tu crezi ca nu le faci bine, uneori cu toții avem aceste trăiri în viata de parca nu suntem buni de nimic. Dar cu răbdare și putina mai multa încredere în tine pentru început cred ca vei schimba multe în viață. Cu Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile, iar El are un plan pentru tine așa ca adunate prinde mai multa încredere alege câteva obiective pe care vrei sa le atingi și sunt foarte sigur ca vei fii alt om. Gândește pozitiv pentru ca vei atrage lucruri pozitive în viata și va veni momentul când vei cunoaște persoana potrivita care îți va demonstra ca""" VIATA ESTE FRUMOASA ""

Vă mulțumesc mult pentru fiecare sfat pe care mi le-ați dat!

Sper ca și tu să fii bine!

V-am citit pe scurt vechile întrebări și am aflat că ați avut probleme medicale, ați fost în dileme privind profilul de facultate unde vreți să studiați, ați vrut să urmați o carieră în muzică, ați întrebat despre dizabilitate. Se pare că întreaga viață vă este varză, sunteți la facultate și nu reușiți să vă adunați, să vă luați viața în propriile mâini.
A țipa pe propria mamă, indiferent câți nervi aveți este cel mai păcătos, urât lucru, ținând cont că mama tace și nu ripostează. Gândește că vei fi mamă la un moment dat și dacă îți va conveni ca să țipe la tine propriul copil!
NU mai suntem pe vremea comunismului, în anii '90, există în prezent cabinete medicale psihologice unde se poate cere ajutorul pentru astfel de situații depresive!
Mama nu e sacul tău de box!

Nu toata lumea e frumoasa, si eu sunt urat, si nu dau nici doi lei pe ce zic altii. Nu am sa-ti spun fraze cum ar fi: " esti frumoasa in felul tau" sau " fiecare dintre noi are frumusetea lui". Pentru ca amandoi stim ca sunt minciuni menite sa te departeze de realitate si sa traiesti cu o impresie gresita. Chiar nu iti face bine sa fii mintita ca esti frumoasa si cineva sa-ti tranteasca adevarul in fata, iar apoi sa iti plangi de mila iar.

Insa chiar daca esti urata, tu ai si calitati, pe care trebuie sa le gasesti daca nu le cunosti inca, sau sa le dezvolti cat de mult posibil pentru a compensa defectele. Si trebuie sa inveti ca daca in lume, te panichezi cand incerci sa-ti spui punctul de vedere, trebuie sa constientizezi atunci pe moment de frica pe care o ai, stai, te gandesti bine la ceea ce vrei sa spui din suflet, si ii dai drumul la vorba.

Nu e ok sa iti versi frustrarea pe mama ta si pe nimeni pe care ii consideri tu egalul tau sau mai jos decat tine autoritar vorbind.

Efectiv tu tot ce trebuie sa faci, este sa ignori ceea ce crezi tu ca te trage in jos, si sa te axezi pe ceea ce te ridica. Ce iti place sa faci cand te plictisesti de exemplu? sa citesti o carte, sa te joci, sa alergi, sa practici un sport ceva, orice crezi tu ca te poate motiva sa mergi mai departe, aia trebuie sa faci.

Pe lumea asta nu conteaza cat de frumos sau urat esti, conteaza ce stii tu de fapt sa faci. Asta te reprezinta, nu infatisarea. Si Elon Musk, cel mai bogat om din lume, e un urat. Dar crezi ca lumea vorbeste despre asta? Nici gand. Lumea vorbeste despre succesul lui financiar si multi chiar il invidiaza. Si din nou, e urat omul. Are fizionomia fetei undeva la 4 spre 5 pe o scara de la 1 la 10. Lumea te vede mai atractiv daca tu ai ceva ce poate multi nu au. Si ei daca doresc acel ceva de la tine, o sa te abordeze ca atare. Asa ca lasa scuzele la o parte si lucreaza la ce stii ca poti sa faci cel mai bine.

Aveți în totalitate dreptate!

Ce vina are mama ta ca esti tu urata incat tipi la ea? Fa-ti un control

Mama nu are nicio vină și sunt conștientă de greșeala pe care o fac si știu că o sa regret toată viața pentru toate câte i-am facut. Nu știu ce-i cu mine

Te-ai invatat rau, sa te iei de mama ta si sa raspunzi nervos. E un obicei gresit pe care daca vrei il poti schimba, asta ca sa nu avanseze spre mai rau si ca sa iti fie mai bine si tie. Daca rabzi si taci prea mult, pe urma rabufnesti. Pe urma iti pare rau si iti e rusine si nu mai vrei sa ii vezi pe ceilalti. Pe urma iar taci prea mult si la un moment dat rabufnesti... Echilibreaza-te si invata sa spui ce te supara la ceilalti sau ce simti intr-un mod care sa nu supere.
Cat oi fi de urata, in cativa ani o sa cresti si ti se va mai schimba corpul, in plus se mai pot imbunatati lucrurile cu o tunsoare, vopsit, machiaj, niste haine potrivite. Poti sa ii ceri ajutorul mamei in privinta asta, sa ii spui ce nu iti place la tine.
Nu e bine sa stai in casa. Prin vreo vacanta te mai duci si tu? Daca nu ai posibilitatea sa faci asta, macar incearca sa stai la aer curat pe undeva, mergi sa vezi ceva frumos in apropiere, gaseste-ti un hobby. Mai ajut-o pe mama prin casa, asa mai consumi din energie si o sa te simti mai bine ca ai facut ceva. Cere-ti iertare de la mama pentru ca ai vorbit cum ai vorbit si spune-i ce ganduri te supara. Daca iti e greu sa ii spui mamei, mergi la un psiholog.