Bună seara prieteni TPU!
Vreau să vă rog din suflet să îmi ascultați povestea până la capăt.
Numele meu este Irina, am 16 ani și sunt din Bucuresti si stau într-un apartament la etajul 4 împreună cu părinții mei.
Tata e plecat la muncă în Italia, împreună cu unchiul meu(din 2019), el inainte fiind Electrician Auto.
Eu stau cu Mama în prezent.
Sunt singură la părinți.
Mama fiind de origine din Botosani.
Ambii bunici de pe mama si de pe tata traiesc.
Tata vine o dată la 3-4 luni acasă(deci din punctul ăsta de vedere nu e o problemă.
Sunt în clasa a 10-a la liceul teoretic Decebal.
Și cam de aici începe adevărata poveste.
În clasele 1-8 m-am inteles foarte bine cu toti colegii, ieseam in pauze pe afara, ne plimbam, vorbeam, mancam etc...
Dar cu "noii" colegi din Liceu(e jale)
Nu vorbesc cu ei si nu e din vina mea.
Cand incerc sa le zic ceva ma fac proasta si handicapata (si chiar nu stiu de ce). Nu sunt nici urata, nici proasta.
Si eu mereu plang ca nu am putut sa imi fac niciun prieten in Liceu.
Pana intr-o zi, cand vine la mine intr-o pauza un baiat.
"Povestea asta s-a intamplat anul asta."
Pe baiat in cheamă Albert.
Are 17 ani si e tot din Bucuresti.
Vine la mine si imi spune "Buna Irina si eu ii raspund, Buna Albert".
Ma rog....si de acolo am discutat unele si altele si ne-am imprietenit.
Am vorbit 2 sapt.
Pana ne-am gandit sa fim impreuna.
Nu era ca ceilanti baieti.
El era altfel.
Un baiat cu suflet bun si inimos si niciodata nu dadea de inteles ca m-ar insela sau ca ar umbla cu alte fete sau cu prostii(droguri, bautura) sau mai stiu eu ce.
Parintii lui fiind si credinciosi(Adica tin posturile si merg Duminica si in sarbatori la biserica)
Daca intrebati, nu...nu am facut dragoste cu el.(Dar urma la momentul potrivit)
Era baiatul visurilor mele, il iubeam si el ma iubea.
Si chiar ma gandeam serios la o eventuala nunta cand sa implinesc si eu macar 20 de ani.
Ma rog....vise de ale mele de prin cap.
Totul era "Roz".
Pana acum o sapt.
Eu mai am si alti prieteni(nu din liceu) si din oras.
(Asa ca idee)
Deci cum spuneam, pana acum o sapt.
Cand o prietenă de a mea imi trimite mesaj pe WhatsApp si imi spune ca l-a vazut pe Albert cu o fata in parc cum se sarutau si se atingeau.
Eu cand am auzit, mi-a picat fata.
Nu am crezut.
Dar dupa prietena mea mi-a trimis poze cu ei 2.
Am inceput sa plang. L-am sunat si imi spunea ca nu poate raspunde ca e acasa si are treaba.
Dar eu cred ca deja ajunsese acasa cu fata aia si faceau (treaba).
I-am spus ca stiu ca ma inseala, ca mi-a spus cineva ca i-a vazut pe ei 2 in parc in urma cu ceva timp. Si el tot spunea ca nu e adevarat. Si dau sa inchid apelul, cand aud o voce de fata care ii spune lui Albert: "Las-o pe proasta aia in pace si nu o mai cauta.
Tu pe mine ma iubesti, acum taci si dezbraca-ma". Cand am auzit am inchis telefonul.
Si am luat un cutit din bucatarie si mi-am taiat venele de la mana stanga.
Si sangeram si ma durea si plangeam.
Eu voiam sa ma sinucid de fapt.
Am vrut sa imi tai si gatul, dar nu am apucat pentru ca a venit mama si m-a oprit.
Mama speriata a sunat la 112 si a venit prima data politia care m-a intrebat ce s-a intamplat si le-am spus ca prietenul meu ma inseala.
Pe urma a venit Ambulanta si m-a dus la spital, unde am stat cam 4 zile.
Pe urma m-a lasat sa merg acasa, dar doctorii de acolo i-au spus mamei ca ar fi recomandat sa merg la un psiholog.
Din cate am auzit prin scoala, toti colegii radeau de mine(uite-o pe proasta aia, a vrut sa se omoare). Si m-a afectat si treaba asta mai tare.
Am mers la psiholog, dar nu am rezolvat mare lucru. Ma punea sa desenez copaci si (zane maselute).
Pe urma m-a sunat Albert si a zis sa ne intalnim in parc.
M-am dus si am vorbit. Eu il tot intrebam de ce a facut asta? De ce m-a inselat?
I-am spus ca era sa mor din cauza lui. Si el a spus ca il doare la p, de mine si m-a scuipat si a plecat.
Eu am ajuns acasa plangand si am luat o funie si am vrut sa ma spanzur si chiar am reusit.
Dar bineinteles mama a fost acolo si m-a dat jos.
Din cate am inteles daca nu vedea in 5 minute, eu puteam fi moarta.
(Pentru a 2-a oara).
Ce parere aveti de toata povestea asta?
Merita sa ma impac cu el?
Am fost o proasta ca am crezut in el?
Sa imi fac alt iubit sau sa imi vad de viata fara nici un baiat pe aproape?
Voi ati patit ceva asemanator?
Astept raspunsuri.
Imi cer scuze daca mai am greseli gramaticale, dar cand scriu ceva mai lung ma incurc.
Daca aveti intrebari va rog sa imi spuneti si va raspund.
Scuze daca am uitat sa mentionez ceva in poveste.

Și zici ca ești cu toate țiglele pe casă

Pai de ce spui asta?

Nu-i mai da alta sansa fiindca nu o merita, indeparteaza-te de el si nu ii da voie sa iti mai faca rau de acum inainte. Nu da voie nimanui sa te trateze in felul asta. Daca s-a comportat asa, e clar ca nu te merita, lasa alte fete sa aiba parte de nenorocirea de a fi impreuna cu el (ca atunci cand ai un baiat ca el alaturi de tine, nu e o bucurie, ci de-a dreptul o nenorocire fiindca vor pati o gramada de faze urate din cauza lui). In adolescenta, omul e tentat sa idealizeze si sa isi imagineze ca persoana de care s-a indragostit e persoana ideala. In realitate, de multe ori nu e in felul asta, de asta e bine sa deschidem ochii, sa invatam din propriile greseli (asta e, toti facem greseli, nu-i nicio problema cu asta) si sa mergem mai departe. Nu e el persoana potrivita pentru tine, dar cu siguranta altcineva e persoana potrivita pentru tine si te asteapta undeva in viitor, o vei gasi la momentul potrivit Cauta sa iti faci prieteni in afara liceului, persoane ok care sa te faca sa te simti bine in jurul oamenilor si nu persoane care te fac proasta si te trag in jos. Transfera-te la alt liceu daca cei din liceul ala te trateaza asa urat. Nu acorda usor incredere oamenilor, ci doar atunci cand cunosti acea persoana si vezi ca intr-adevar merita increderea ta. Citeste "cei sase stalpi ai increderii in sine" de Nathaniel Branden si aplica exercitiile de acolo, sunt foarte bune pentru cresterea increderii in sine. Daca esti credincioasa, mergi la un duhovnic, o sa vezi ca te va ajuta mult. Cauta sa te dezvolti ca persoana, sa citesti, sa inveti ceva (o limba straina sau orice iti place tie), fa un sport, cauta cateva hobby-uri noi etc. Evita muzica trista (nu face bine)
si in general evita tot ce stii ca te face sa te simti rau. Cand ai ganduri rele sau iti intra o stare urata, roaga-te (poti spune imparate ceresc in minte, recomand si sa faci zilnic paraclisul Maicii Domnului, ajuta ENORM pentru vindecarea tristetii) si bea apa sfintita, ajuta mult. Poti merge si la un alt psiholog daca simti nevoia si daca celalalt psiholog nu simti ca te-a ajutat. Tot ce traiesti tu astazi se va vindeca si o sa vezi ca vei iesi din toate astea mai puternica si mai increzatoare. Toate cele bune!

Atunci cand ceea ce spunem altora nu ii ajuta, mai bine ar fi sa nu spunem nimic.

Vai,uite unde era ala cu răspunsul kilometric de super folos.

Crede-ma ca sunt multe fete care chiar s-au sinucis si acum sunt moarte, din simplul motiv ca s-au despartit de iubit. Sau parintii despartiti, si stau doar cu un parinte, sau la bunicii. si nu ii cauta parintii Niciodata. Sau doamne fereste la casa de copiii.
Sau alte chestii. Nu sunt singura si nici ultima. Si mi s-a parut mie, sau m-ai facut nebuna?

Fată, tu contezi! Cu răspunsul meu am ajutat sute de suflete pe această platformă, Acesta e cont nou. El va plăti și va suferi ca un lup singuratic pentru ce ți-a făcut. Va regreta. Și-a bătut joc de tine Te-a luat drept fraiera fraierelor, te-a scuipat și te-a jignit, te-a umilit în ultimul hal, dar știi ceva? Tu arată-i că mergi mai departe!

Acum, o să mă iau de tine, sper că nu superi; Ce a fost în capul tău? Ești nebună! M-am îngrozit când am citit întrebarea. Ascultă la mine! Pentru nimeni și nimic nu merită să te sinucizi, în viața asta. Mai ales pentru cineva care va râde și căruia nu îi pasă și în cel mult 2 săptămâni te va uita. Mi se rupe sufletul și inimă când văd astfel de cazuri, dar psihiatria și psihologia nu pot face multe. Du-te și răzbună-te, fă sex cu toți băieții, și să afle, că să îl rănești pe el, în mod psihic, cu tristețe emoțională, mintală! Altfel, ce poți să faci să îți fie bine? Nu știu, un psihiatru bun, să iei medicamente și tratament și Dumnezeu te mai poate ajuta. Roagă-te și plânge-ți păcatele, apoi ridică-te și mergi mai departe!

Mda,ești degeaba.
Același răspuns copiat, alt cont.

Părinții mai înțeleg da' pentru unu cunoscut de 2-3 luni...

Buna! Nu, nu merita sa te impaci cu un asemenea om. Mi se pare super nesimtit. Nu meriti sa ai parte de asa ceva. Mai ai putin si termini liceul, iar la facultate o sa fie altceva, o sa vezi. O sa fie o diferenta enorma iar acolo poti sa intalnesti o gramada de persoane noi cu care poti sa te imprietenesti, la fel si baieti. Uita intamplarea cu el, blocheaza-l peste tot si evita pe cat posibil intalnirile cu el prin liceu. Nu baga de seama colegii iar daca iti fac probleme, mergi direct la directoare si spune tot ce se intampla. Daca nu se rezolva problemele cu colegii tai, muta-te din liceu si scapa de ei.

Cine eu?

Normal.
Nu dai funda?

Și de aceea nu trebuie să ai relații la vârsta asta.