Buna seara tuturor, am o problema mai delicata și am sa scriu aici, in speranța ca voi găsi o soluție sau cineva ma va face sa ma simt mai bine, deoarece sunt deprimata. Am sa încerc sa scriu pe scurt ca sa nu plictisesc prea mult, dar dacă ați început, va rog sa cititi tot, am nevoie neaparat de solutii / păreri / sfaturi.Am o relație de 1 an și 5 luni si Am 19 de ani. Parintii mei sunt nebuni, nu accepta ca eu sa am un iubit, ei încă au impresia ca sunt un copil de 15 ani. Îmi spun sa o las naibii de dragoste, ca am Timp și sa ma concentrez pe facultate. Eu îl iubesc enorm pe băiatul cu care sunt, nu vreau sa il pierd, fac eforturi foarte mari sa stau cu el și sa petrecem timp împreuna, totul ar fi perfect dacă nu ar fi părinții mei. Și el ma iubește, dar simte ca nu mai poate și îl înțeleg, mi-a zis aseară ca s-a saturat sa ne vedem mereu pe ascuns, el vrea sa le spun ca ne vedem, chiar dacă uneori stau la el acasă și 5-6 ore cât sunt plecați ai mei la munca, merg la el zilnic și stau mult, foarte rar stau cu el doar 1 ora sau 2, Cand sunt ai mei acasă. Îi gătesc, îi fac tot ce are el pofta și ii ofer toata atenția și afecțiunea posibila. Dar cu toate astea el e nemulțumit ca ai mei nu știu ca ma văd cu el și ca trebuie sa îi mint mereu. A spus ca dacă nu fac odată ceva pentru noi nu știe cât mai poate așa. Eu le-am spus de el, le-am explicat ca îl iubesc, ca nu este un baiat rau si ca este exact așa cum vreau eu dar in zadar. Nu vor sa auda de așa ceva și mi-au interzis sa ma văd cu el.Eu am fost la el acasă, mereu merg, i-am cunoscut familia, sunt niște oameni de nota 10 și m-am simțit foarte bine printre ei. Dar el nu a fost niciodată la mine... pentru ca ai mei au spus ca " sa nu te prind ca îl aduci pe ăla aici " și îmi spune mereu chestii de genul,, dar când o sa merg și eu la tine... " mi se rupe sufletul și mi se umplu ochii de lacrimi când îl aud, el așteaptă sa fac ceva dar chiar nu știu ce sa mai fac, am vorbit cu ei, nu ma înțeleg, m-am și certat cu ei și a fost prima data când am ridicat tonul la mama, am plâns in fata lor, am stat certată cu ei 2 luni fără sa vorbim deloc doar Pt el, iar el spune ca nu fac nimic. M-a blocat peste tot pe motiv ca se amăgește și suferă când vede cum decurge relația asta și cică eu nu fac niciun efort. Nu știu ce sa mai fac, știu sigur ca ma iubește dar încă depind de ai mei, cu toate ca eu as renunța la părinții mei Pt el, dacă mi-ar spune sa ma mut de tot la el ca sa nu mai existe probleme nici nu as mai sta pe gânduri. Simt ca nu ma înțelege nimeni și in curând o iau razna, mai ales dacă nu vorbesc cu el și nu știu ce face. Aștept sa ma ajute cineva cu un sfat sau orice. Mulțumesc anticipat

Am uitat sa Menționez ca el știa de la început cum sta treaba cu familia mea și i-am zis clar ca nu cred ca o sa meargă relația asta, iar el a tot insistat sa ne vedem. I-am zis acum câteva zile chestia asta și a zis ca se aștepta și el sa se schimbe chestia asta intre timp

Ok a doua oara cand citesc intrebarea ta dar de data asta iti spun din experienta mea si tragi singura concluziile.
Pe actuala mea sotie o stiu de la master, si ne-am cuplat dupa master. Soacra mea nu m-a placut deoarece considera atunci ca sunt prea sarac si nu am bani sa ii ofer fetei sale o viata confortabila, si mi-a interzis de trei ori sa intru la ei in casa deoarece sotia mea sa certa cu ea, pentru mine si pentru a continua relatia cu mine.
Statea la ei in casa asa ca trebuia sa respecte regulile lor. Ceea ce inseamna ca intotdeauna trebuia sa fie acasa pana la ora 22.00 desi la vremea aceea avea 29 de ani, ceea ce inseamna ca pana la nunta nu a dormit alaturi de mine, ce sa mai zic de concedii impreuna, sau alte iesiri in afara localitatii.
Nunta am facut-o cu banii stransi de noi pentru a nu avea discutii cu socrii, Cu banii stransi de la nunta am dat avans pentru prima casa si ne-am cumparat un apartament cu 2 camere care fireste ca nu ii place soacramii nici pana in ziua de azi.
Am muncit mai mult, am riscat mai mult si in final castig mai mult decat inainte, asa ca am platit casa dupa 5 ani de la contractarea creditului.
Am plecat amandoi de la a dormi impreuna pe o saltea gonflabila in apartamentul nostru, iar acum imi permit sa stea cu copilul nostru acasa indiferent de pandemie sau nu.
Soacramea a evoluat. Daca in ciuda restrictiilor la nevastamea, ma ales pe mine si a fost o alegere buna pentru ea, la a doua fata a fost mai permisiva (a putut sa plece in concedii cu viitorul sot), iar acum la a treia (doarme cu actualul iubit si merge unde doreste cu el). A inteles ca orice ar face, daca fata ei il iubeste pe baiat nu are ce sa faca.
Ceea ce poti tu sa faci e sa le explici paritilor tai ca relatia ta nu va afecta rezultatele la facultate, si sa te ti de cuvant, iar lui sa ii explici ca nu ii poti schimba pe ai tai si ca nu il plac, dar nu conteaza parerea lor ci a ta.
Daca te iubeste va intelege, daca nu regandesteti relatia. Mai tarziu ai tai il vor accepta, daca amandoi trageti in aceeasi directie, si nu renunti la propriile obiective doar pentru ca baiatul acum te iubeste.
Dragostea e trecatoare, insa daca in relatie exista respect, incredere si comunicare treceti peste orice v-ar arunca viata in cale.
Sper ca povestea mea ti-a fost de ajutor.

Îți mulțumesc, chiar m-a motivat povestea ta, eu sunt dispusă sa merg cu el pana in pânzele albe și sa fac orice Pt el, dar el e răsfățat și nu cred ca o sa stea sa se chinuie atât pentru mine... a spus ca nu e așa cum cred eu și ca viața nu e un film. Probabil nu ma iubește cu adevărat

Cosmarul oricarui parinte e ca fiica lui sa se indragosteasca, sa faca un copil si sa abandoneze studiile. Daca tu iti asiguri parintii ca nu se va intampla asta atunci mai mult ca sigur vor fi mai deschisi. E clar ca ceva ii retine. Si sa le arati ca esti responsabila

Bună! Povestea ta, se aseamănă pe ici pe colo cu situația mea. Am 25 de ani și încă stau cu ai mei. Am tot încercat să îmi fac prieten, dar nu am reușit. Primul și singurul cu care am fost fizic a fost în urmă cu 5 ani și ceva, dar am rezistat doar 3 luni împreună. De atunci nu mai pot să îmi fac un alt prieten. După despărțirea de el am început să caut pe net și să fac o grămadă de greșeli. Și de când am început să vorbesc online cu diferite persoane, mereu am fost prinsă de ai mei și au stricat totul. Dar nu era nimic între mine și persoana cu care stăteam de vorbă online. Chiar dacă am încercat să le explic, degeaba. Și la primul și singurul cu care am fost fizic, tot ei cred că s-au băgat, deoarece la câteva zile mi-a spus că nu s-a simțit bine la mine și că nu mai vrea să vină la mine. Ce să înțeleg din asta? Că tot ai mei au făcut ceva, mai mult ca sigur. De atunci, cu oricine vorbesc online, pe care ei nu îl știu, face în așa fel încât acea persoană să nu mai vorbească cu mine și chiar să mă blocheze. Nu sunt de acord cu persoanele necunoscute din online, iar când află de acea persoană, "de unde l-ai mai găsit și pe prostul ăsta" sau "mai lasă-mă cu proștii tăi" sau ceva de genul ăsta. Într-un timp vorbeam online și cu fete, ca prietene, nu altceva, nici așa nu voiau. Deci știu prea bine ce spui. Din cauza asta am ajuns chiar și la tentative suicidale. O soluție în acest caz este să îți cauți de muncă și să te muți de la ai tăi. Apoi să îți continui viața cu el indiferent de ce spun ai tăi. Sau a doua variantă. Știu că mulți mă vor înjura pentru un asemenea sfat, dar nu trebuie să îl pui în aplicare, doar să îi sperii. Și anume, du-te iar la ei, fără să te temi și spune-le "dacă nu îmi acceptați iubitul și relația, mă omor". ( în timp ce ți în mână ceva care să arate asta). Dar repet, nu trebuie să o faci cu adevărat, doar să îi sperii. Toți părinții se tem să își piardă copilul, nu are cum să nu cedeze la așa ceva. Că în astfel de cazuri, te duc în stare. Dacă cu vorba bună nu merge, cu scandal nu merge, ridică ștacheta sus de tot și țin-o tare, fără să cedezi ca să se sperie și să cedeze.