Bună.Sper măcar aici să fie cineva care să mă asculte(mult ar fi să mă şi înţeleagă)pentru că altundeva nu e nimeni.Nu vreau să lungesc vorba.Nu am prieteni.Cu "prietenii"de la şcoală vorbesc doar în timpul şcolii.Stau toată ziua în casă,nu mă bucur de vară,de nimic.
E dureros când îi văd pe unii că au prieteni,că au cu cine se distra,că au cui să-i spună off-ul,iar eu sunt singură,singură...
Prietena mea cea mai bună,poate că şi singura,m-a lăsat baltă (pentru că mama i-a spus omului care o ajută pe maică-sa la treburi că nu mai vrea să mă lase seara cu ea afară) (şi din chestia asta a dramatizat foarte mult)în favoarea unor prieteni noi,poate mai de gaşcă şi mai interesanţi decât mine.
Îmi doresc să fiu un prieten adevărat pentru. cineva,îmi doresc să fie cineva un prieten adevărat pentru. mine, îmi doresc să iubesc, îmi doresc să fiu iubită.Dar nu am cui.Simt că nimeni nu e dornic să mă caute şi să mă descopere. Tind să cred că viaţa nu e pentru toată lumea, inclusiv nu pentru mine.Viaţa e pentru oamenii fericiţi,oamenii care au prieteni,oamenii care se simt iubiţi... întru-un cuvânt oamenii care au de ce să trăiască.Cu toate acestea mă afişez ca fiind o fată veselă, dar nimeni nu ştie că mă ascund după o mască, în spatele căreia mă frământă fel de fel de gânduri.Chiar şi mama mi-a zis azi dar şi în alte zile că mai bine s-ar fi dus la mănăstire, să nu se fi căsătorit cu tata şi să nu mă fi născut(eu am fost un copil extrem de dorit, am venit după 20 şi ceva de ani). Parcă îmi prevăd viitorul, parcă văd că nu o să înâlnesc niciodată acel suflet pe care să-l numesc jumătatea mea.De multe ori mi-am spus că vreau să plec departe,dar ceea ce mă face să merg înainte este faptul că îmi pasă poate prea mult de părinţii mei, nu aş vrea să mă judece toată viaţa lor pentru ce am făcut şi vreau să văd dacă viaţa mea va lua o întorsătură spre acea viaţă frumoasă. Dacă nu, nu ştiu ce va fi...sau poate că da.
Vreau să închei cu o întâmplare.
Vara asta am fost cu mama într-o excursie religioasă, normal.Am mers cu autocarul.Mama,o credincioasă cam de faţadă,iar eu ateistă.Am vizitat o mănăstire,iar apoi o biserică extrem de veche unde era un cimitir. Oamenii au stat pe bănci, au făcut poze, iar eu m-am plimbat prin cimitir şi am citit ce scria pe crucile decedaţilor.Atunci am simţit că acolo e lumea mea,acolo,unde e pace, unde toţi sunt liniştiţi, aşa ca mine.Acolo,unde nu se înâmplă atâtea lucruri oribile ca aici.
Aici e singurul loc în care m-am destăinuit.Ar fi multe de zis,dar cam ăsta e esenţialu`. Aştept sfaturi,păreri...dar spuse din inimă, dacă nu, mai bine vă abţineţi.Nu-mi spuneţi de psiholog, sunt cât se poate de normală. Leacul meu este un prieten adevărat care să mă asculte, care poate să rupă tăcerea din inima mea.Mulţumesc celor care mi-au acordat din timpul lor ca să citească ce am tastat.

Spune`mi de unde esti sau da-mi id-ul tau printr-un mesaj privat si iti spun mai multe , poate simti nevoie sa conversezi cu cineva care te intelege dar nu ai cu cine, te rog daca vrei ma poti contact doar prin ce am scris mai sus ^^.

Heii
Din cate am citit eu, esti o fire draguta
Sfatul meu este sa iti faci un prieten, scumpo adica nu stiu nu e chiar nimeni acolo cu care sa vorbesti?
Fete, baieti chia si mai mici ca tine cu un an sau mai mari
In legatura cu biserica si toate chestiile legate de ea :-s
Nu stiu ce sa cred, eu zic sa nu iti irosti toata viata acolo, adica tu simti ca asta e" chemarea " ta doarr prin simplu fapt ca nu ai cu cine sa stai
Nu fi trista odata si odata va veni si aceea fiinta speciala fie ea fata sau baiat cu care sa iti omori timpul
Poate se va gasi o persoana speciala pe care o poti numi jumatate
In situatia asta sunt si eu cele mai bune "prietene " m-au lasat balta, singura persoana in care mai am incredere e o fata cu care ma intalnesc foarte rar Ma plictisesc enorm de tare nu am ce sa fac, cu cine sa discut Mai vorbesc cu soara mea rareori ( e la munca cam toata ziua )
Dar asta nu inseamna ca ma inchid in mine Fac tot ce pot face : dans, muzica, desen ..mai nou bratarile prieteniei am facu 2 nu stiu cui o sa le dau, dar voi vedea
Sper ca te-am ajutat cumva
Nu uita ca soarele rasare si apune in fiecare zi Trebuie sa zambesti, esti o luptatoare si cred ca vei gasi acea persoana speciala
Te pup daca mai ai intrebari nu ezita sa le pui
Succes

Buna,in primul rand in niciun caz locul tau nu e la cimitir, e aici in "societatea" asta care uneori e un pic mai ciudata, dar asta e viata :) rau cu rau, dar mai rau fara rau.
In al 2 rand,stai linistita ca iti vei gasi sigur alesul,jumatatea :) tot ce trebuie sa faci pentru inceput e sa incetezi sa te mai gandesti ca nu-l vei intalni niciodata,de unde sti ca e asa? Niciodata sa nu spui niciodata;)
Gandeste mult mai pozitiv si nu te mai lasa influentata de unele lucrui pe care le spune mama ta la nervi. (Chiar crezi ca numai mama ta spune ceva irelevant,ca sa zic asa? Toate fac asa mai ales cand facem cate-o boacana sau ceva ce nu le convine pe moment :)) )
Iar cu prietenii nu e chiar asa de greu daca vrei cu adevarat,stai si tu mai mult pe afara si cu alte fete, nu neaparat numai cu prietena ta cea mai buna (vecini, etc) si incearca sa socializezi mai mult, sa te implci in discutie, chiar sa incepi si o discutie, aparent banala (plecand de la un lucru banal), toate au un inceput care trebuie descoperit :D
Si nu mai fi trista pentru ca nu ai de ce;)

Ps: inainte sa citesti ce ti-am scris, te rog asculta asta:
http://www.youtube.com/watch?v=UdSMcTDL26w :)

Bună! Într-adevăr, situația în care te afli e una foarte delicată, și știu ce spun, având în vedere că am trecut și eu prin astfel de momente. Mulți dintre noi considerăm că avem un număr impresionant de prieteni, și parcă ne forțăm să nu conștientizăm că toți sunt falși, și s-ar folosi de noi doar pentru interesul personal... alții avem puțini prieteni, de la care știm ce așteptări putem avea, iar alții nu avem deloc. Eu de unul pot spune că am câteva cunoștințe, însă niciun prieten. Pentru mine termenul "prieten" cântărește extrem de mult, iar o persoană care se rezumă doar la a mă saluta și a mă întreba ce fac nu va fi niciodată considerată de către mine drept un prieten, nu așa dezvolți o prietenie!

Greșești când spui că viața nu are ce să-ți ofere. Gândește-te că prietena ta, colegii tăi, vecinii, sunt doar un procent minor din toată populația orașului în care locuiești... a țării, a continentului, a globului! Dacă acel grup de persoane nu te agrează, asta nu înseamnă că alții, pe care tu probabil nici nu îi cunoști în acest moment, o fac. În mod sigur există o persoană în lumea aceasta care acum te așteaptă cu brațele deschise, așteaptă să-ți ofere dragoste, bucurie și căldură. Când va veni momentul să o cunoști, nu se știe, cert însă este că va veni. Și eu o aștept, și o voi aștepta mereu, pentru că știu că o dată și o dată va veni!

În final, îți propun să nu mai pui la suflet toate răutățile celor din jur, pentru că toți sunt așa. Cei care se distrează prin cluburi la miez de noapte, și care nu mai pot de găști și amici, vor ajunge mai târziu să regrete alegerile lor. Nu-i invidia, ci dimpotrivă, bucură-te că ești diferită față de ei, și că aduci ceva nou în generația aceasta! Iar dacă ai nevoie de sprijinul meu, sunt dispus să te ajut oricând. Dacă dorești, îmi poți lăsa un ID de mess pentru a putea lua legătura. O seară plăcută!

Buna. Stiu exact cum te simti, pentru ca si eu am trecut prin astfel de lucruri. As putea sa-ti insir o multime de chestii aici care nu as vrea sa le interpretezi gresit. Daca te-as putea ajuta cu ceva eu te astept cu cea mai mare placere cu un mesaj Te pup si capul sus :*

Hey! Tot ce ai scris mai sus ma descrie pe mine si eu sunt foarte singura ...nu am prieteni cu care sa ies. Unde stau eu e o pustietate completa in oras nu pot sa ies ca nu ma lasa tata. Am si eu o singura prietena cu care ma inteleg cel mai bine si e departe de mine.Si eu as vrea sa ies cu fetele pentru ca sunt fata si nu pot.Gandeste-te ca sunt mai multi ca tine, nu esti singura si despre prieten :p nici eu nu am :p si nu ma plang. Daca astepti persoana potrivita o sa soseasca. Tot ce ai scris tu mai sus ma descrie perfect pe mine de aceea am citit cu mare drag si m-am gandit ca nu doar eu sunt in situatia asta .Nu mai gandii asa. Tine capu' sus! daca vrei sa vorbim da-mi id-ul tau :* prin faptul ca si eu sunt fata si sunt in aceeasi situatie ca tine. Moartea care ti-o faci cu mana ta e pentru cei slabi, tu fi tare :*

Off,ce sentimente cuprinzatoare,si comune prin surprinderea mea,ce trairi, ce viata grea! Intr-o zi sper sa plec departe de tot, de toti si de toate. Abia astept sa descopar oameni cu care sa am ce vorbi, care sa ma inteleaga, fara a ma judeca.Dar uneori simt ca lumea se sfarseste vazand cu ochii si ca niciodata nu va fi altfel.Simt ca restul sunt normali, iar eu...eu sunt din alta lume, o lume sadica, trista si mohorata.Asa sa fie oare? Cred ca tot ceea ce exista pe pamant,cu bune cu rele, sunt create pentru a fi traite, descoperite, intellese, dar parca eu nu sunt in stare de nimic.Stau si ma uit in jurul meu, ved zeci de oameni veseli, si ma gandesc "De ce?"...De ce nu pot fica ei?! Fericiti, inconjurat de prieteni, si cu toate acestea ma multumesc cu goliciunea lumii mele.Parca uneori imi spun "Ce bine ca nu sunt ca si ceilalti!" Uneori chiar nu-mi doresc pe nimeni langa mine.in afara de cea mai buna prietena. Uneori ma gandesc daca si ea n-o fi facut ca si celelalte, sa ma lase cu ochii in soare, sa astept ca o persoana sa ma ridice.
Ba chiar ma simt mai bine in padure, chiar i in cimitir.E acolo un fel de liniste adanca ce parca te adoarme.Cand merg la mormantul bunicii, imi vine sa stirg in gura mare "Bunico, mi-e dor de tine!" Dar nu se poate. Apoi ma linistesc si nu stiu cum reusesc.Cred ca asta e ceva uluitor.Sa treci de la o stare de spirit la alta in doar cateva secunde...
Cand avem musafiri sau cand suntem invitati, stau deoparte, privesc, ascult dar nu ma implic.Sa fiu "zglobie", nu ma caracterizeaza.
Mai bine raman in tacerea mea misterioasa si nu ma stie nimeni, decat sa am o multime inutila de prieteni care rand pe rand ma lasa la greu.Intelegi ce spun? Nu-ti trebuie o caruta de prieteni daca ai unul singur care face cat o mie.
Te pup. Take care yourself!

Toti cei care a-ti postat aici, daca vreti, va astept cu un mesaj privat si va dau id-ul meu. Mai vorbim, ne cunoastem

Am încercat să-ți dau un mesaj, dar văd că nu sunt lăsat să ți-l trimit... Lasă-mi ID-ul tău aici dacă vrei.

Si eu trec prin asta... Ceva foarte foarte asemanator.