Tatal meu este imatur si ma injura zilnic si foarte des.Este foare enervant si mereu se cearta cu mama pe faptul ca nu vrea sa vorbeasca frumos.Rade ca sa imi faca in ciuda si ca sa ma enerveze si mai rau.
Are o fobie cu telefonul.De peste 10 ori zilnic imi zice ca tot stau pe telefon si da, stau ca toti ceilalti, dar am si note bune pentru ca imi fac timp sa invat si ce mai am de facut.Mereu ma enervez pentru ca ii zic sa nu ma mai injure si sa faca asa si ma ameninta ca imi ia telefonul si cand ma enervez sau sa ma cert si cu maicamea pentru ca efectiv nu mai rezist si el pune paie pe foc ca ea sa imi ia telefonul si eventual, sa ne mai dam o palma asa eu cu ea.Stiu ca e aiurea. Daca intru in cada sa imi fac baie, dupa 2 min zice el ca sa ies din baie si ma injura si pur si simplu e super enervant pentru ca nici baie nu pot sa imi fac niciodata linistita fara sa faca faze deasta.Ideea e ca o face fix sa ma enerveze si sa imi faca in ciuda...Am avut o dicutie cu maicamea legat de asta,a zis sa il las in pace sa injure ca se ia ea de el, ca nici ea nu-l suporta cum face si ca e imatur si ca abia asteapta sa isi faca casa sa scape de el(are un teren cumparat pentru o eventuala casa).
Si mama e genul de om critic care ma critica des si asta e super enervant, dar nu ma deranjeaza in niciun caz asa de rau ca taica-miu.Ea zice ca ma critica constructiv.De bine de rau, cu ea pot sa port o discutie de la cap la coada de cele mai multe ori.In fine,uneori se enerveaza cand nu sunt de aceeasi parere cu ea, doar ca nu mi se mai pare o chestie atat de grava, adica tac si nu mai zice dupa nimic.
Tata nu e un suflet rau, dar e prea imatur.Adica nu ma lasa moarta de foame sau altele,doar ca ma tortureaza psihic si intrasem la un moment dat intr-o depresie(sunt anumite motive pentru depresia mea de atunci, nu intram in detalii) si chiar ma afecta foarte mult cum face cu mine si facusem aproape supradoza de medicamente(acum un an).
Ca acum am 17, incerc sa imi caut de lucru, ca tot avem practica, doar ca nu voi fi niciodata apropiata de ai mei, simt ca tata m-a traumatizat prea mult pentru ca toate injuraturile lui cand eram mica(ca de cand eram mica ma injura si de fata cu prietenii lui si facea misto de mine)ma facusera sa ma inchid in mine si sa stau 3 ani inchisa in mine,inchisa in casa, izolata de lume si cum mai eram si victima bullyingului la scoala la modul serios caci mereu se luau de mine ca sunt urata, ca sunt prea slaba, ca nu ma imbrac frumos ca celelalte(acum s-a schimbat treaba, arat mai bine decat aproape toate fetele din clasa de atunci) si stiu ca veneam acasa si ai mei se certau si isi varsau nervii pe mine si eu odata am vrut sa imi fac rau la modul ca sa ma sinucid.La un moment dat faceau diferente si profesorii intre mine si fetele mai frumoase.
Legat de baieti, cu ambii nu discut.Mama zice sa dau bacul si dupa sa imi fac.Recunosc ca mi-am facut de la 15 ani,nu au fost relatii de alea serioase,adica au fost,dar am invatat sa culeg tot ce e mai bun din ele,sa invat si am invatat super multe din ele,plus ca m-au maturizat foare mult si deja am o idee despre persoana potrivita pentru mine,cum ar trebui sa fie.Ei ar vrea cum sa va zic,sa fiu "sfanta" pentru ei, sa nu ii fac de ras, sa fiu pe placul lor, doar ca daca si la 30 de ani sa fac totul pe placul lor,as deveni o frustrata(am fost pusa in situatia asta)si culmea ca tot nemultumiti au fost de mine.Mi-am dat voie sa gresesc ca sa ma maturizez si chiar am invatat multe:in prietenii,cu oamenii din jur, etc.
Nu stiu cine a trecut prin asta,ca sa inteleaga,stiu ca o sa ziceti ca sa ma multumesc cu faptul ca nu ma lasa moarta de foame(ii multumesc pentru chestia asta)dar poate nu eram victima bullyingului daca era un tata adevarat si intra in colegii mei(el e considerat un fraier de catre toti si toti prietenii lui profita de el). Probabil si ei ar fi ras de faptul ca el nici nu stie sa ma apere, spre exemplu daca l-as fi adus aia ar fi zis ca din cauza mea e totul si el ar fi ras si m-ar fi injosit pe mine si injurat acolo, pentru ca e prea fraier efectiv si o chem pe mama cand e ca ma face de ras.Simt deseori ca eu sunt mai matura decat el.
Plus ca nu le faceam nimic la colegi,eram cea mai timida si cuminte din clasa, imi vedeam de scoala, dar cum unii oamenii mai sunt rai, se intelege.

Într-adevăr, bullying-ul este o problemă mare care afectează un om pe plan emoțional mult timp, dacă nu toată viața. Știu cum e și eu am avut parte de o grămadă de bullying în generală și simțeam mereu că numai puteam suporta pe nimeni. Era să numai intru la liceu din cauza faptului că numai voiam să fac nimic la școală. Oamenii mă întrebau ce am, de ce eram atât de jos dintr-o dată, dar am preferat să nu spun nimănui lucrurile care mă măcinau pe dinăuntru. Este foarte greu să îți ții emoțiile sub control atunci când ai atâtea cuvinte de spus. Acum ajunsă la liceu, sunt antisociala clasei și nu m-am putut integra nici aici, din cauza faptului că amintirile din generală mă urmăresc la tot pasul.
Nu știu care-i treaba cu tații ăştia de sunt atât de mitocani și de imaturi, dar se întâmplă să îmi detest și eu tatăl, mai mult pe decât pe mama mea. Dar eu în real îmi urăsc ambii părinți. În același timp îi și iubesc. E ciudat să urăsc și să iubesc în același timp, dar acesta este adevărul.
Este greu să fii necăjită, mai ales de unul dintre părinții tăi și cine ți-ar spune să te mulțumești cu faptul că îți dă să mănânci cu siguranță că nu ar înțelege nimic din tot ce ai scris tu. Tortura psihologică e grea, după părerea mea mult mai greu de dus decât frustrările materiale. Cunosc oameni cu o situație materială mai proastă și care totuși sunt fericiți. Nu trebuie să ai bani ca să fii fericit, trebuie să ai liniște în suflet, să fii înconjurat de persoane amabile.
Eu am avut de comparat viața mea și viața altor persoane și mi-am dat seama că dacă eram mai săracă și aveam o familie cum majoritatea oamenilor o are, nu una toxică, atunci probabil că aș fi fost fericită cu adevărat.
Crede-mă, știu cum este să fii umilit de un părinte iar el să își arunce toate frustrările asupra ta pentru a crea motive de amuzament pentru el. Am experimentat chestia asta de atâtea ori și nu de câteva zile, nu de câteva luni, ci de ani buni.
Ceea ce vreau ca tu să știi și să nu te îndoiești niciodată de acest lucru, este că tatăl te iubeşte. Da, ai auzit bine, TE IUBEȘTE și nu mi-a dat nimeni cu ceva în cap ca să îți spun acest lucru. Poate că vei spune "Dar el mă necăjește" și pe mine mă necăjește tatăl meu, mă înjură, râde de mine și spune tot timpul lucruri deranjante despre mine. Își dă cu părerea la povești despre mine pe care el nici măcar nu le știe detaliat. Și cu toate astea, știu că mă iubește, așa cum este el. Și pe tine te iubește, sunt sigură de asta. Tatăl și mama ta nu te-au făcut așa, pentru că nu aveau ce face cu viața lor. Te-au făcut pentru că te-au dorit amândoi foarte tare iar tu trebuie să fii conștientă de acest lucru. Încearcă să vorbești cu el. Nu acum, pentru că poate că nu ești pregătită să o faci acum. Nici mâine, poate că nici mâine nu vei fi pregătită. Vorbește cu el atunci când vei simți că va fi momentul. Poate că ai încercat de multe ori să vorbești cu el, dar nu o face în felul în care ai mai încercat. Încearcă să vorbești doar tu și el, singuri într-o cameră. Nu îi arunca în față cuvinte usturătoare chiar dacă el asta face cu tine. Nu ridica tonul la el, vorbește calm, pe un ton obișnuit. Descarcă-te pe el. Nu în sensul să îți arunci toți nervii pe el. Descarcă-te în sensul să vorbești cu el deschis. Spune-i ce ai pe inimă. Dacă simți nevoie să plângi, fă-o! Asigură-te că el vede urmările comportamentului său asupra ta. Tatăl tău trebuie să fie conștient că ceea ce face el cu tine nu este legat de amuzamentul lui și că împroașcă cu durere asupra ta. Chiar tu ai spus că tatăl tău este un suflet bun, dar imatur. Din fericire, dacă este doar imatur, el poate fi schimbat. Îi poți arăta consecințele, arată-i că ceea ce face nu este bine. Uneori este greu să fii matură tu în locul părinților tăi, poate că uneori ți-ai dori ca ei să fie sprijinul tău, stâlpul tău de susținere. Dar gândește-te că dacă tu nu îl aduci pe tatăl tău cu picioarele spre realitate, nimeni nu o poate face. Chiar dacă mama ta a vorbit cu el despre ironia lui, e altfel când vorbești tu cu el, când îți verşi durerea asupra lui și când îi arăți cât de tare eşti afectată de comportamentul lui imatur. Dacă altcineva va vorbi în locul tău, el nu o va lua în serios problema. Trebuie să discuți tu cu el. Știu că este greu, dar odată ce vei reuși să spui totul pe față, o să simți cum ți se ia o piatră după inimă.
Hai, cu curaj! Poate că este mai ușor să nu îi spui nimic, dar te asigur că nu întotdeauna calea cea ușoară este și cea corectă. Știu că o să poți într-o zi. Din ceea ce ai scris tu, am ajuns la concluzia că ai trecut prin multe. Chiar dacă vei spune că ești tristă sau eu știu, ceva mai rău, poate chiar depresivă, faptul că ai ajuns unde ești acum și ai trecut peste este o mare dovadă că ești puternică și lupți contra oamenilor din jurul tău. Orice luptă are și urmele ei, orice lucru peste care ai trecut lasă o amprentă colosală în inima ta. Știu, și eu am o grămadă de amprente de genul și nu pot uita de trecutul meu. El mă urmărește pretutindeni.
Ai prieteni? Viața prinde mai mult sens atunci când ai pe cineva care să îți asculte poveștile, cineva care să te înțeleagă și cu care să faceți lucruri distractive. Nu este nevoie să ai mulți prieteni, chiar și 1-2 pot fi de ajuns. Eu nu am prieteni, nici măcar unul și simt această singurătate și trădare din trecut că îmi atârnă greu. Câteodată simt nevoie să am niște prieteni lângă mine, dar ei nu există. Câteodată simt nevoie să vorbesc cu cineva.
Dacă ai prieteni, atunci mă bucur pentru tine.
Sinuciderea este o problemă serioasă. Poate că ai fost la psiholog, sau dacă nu ai fost sinceră să fiu eu nu îți recomand să mergi. Nu prea găsesc rostul unui psiholog. Eu sunt de părere că dacă un om are nevoie de ajutor să se vindece, atunci nu trebuie îndopat de antidepresive.
Cuvinetele unui străin care ia bani pe urma terapiilor nu cred că folosește cu adevărat la nimic.
Poate că sunt prea optimistă, dar cred că dacă un om care își urăște viața ar fi înconjurat de influențe pozitive și ar fi încurajat să trăiască, oricât de mare ar fi depresia, el ar avea puterea să lupte contra ei. Nu știu, dar așa văd eu lucrurile.
Sper să numai ai vreodată gânduri de sinucidere. Viața ta trebuie să meargă înainte, ai un scop în viață iar acela este să îți găsești fericirea. Cu siguranță ai o grămadă de vise. Visezi să devii cineva, visezi să vezi ceva, visezi să ai ceva, visezi să întâlnești pe cineva. Să visezi la anumite aspecte este foarte important și te ajută mult să te menți tare. Eu lupt pentru visele mele și indiferent că oamenii mă judecă și îmi spun că nu am motive să exist, eu nu îi bag în seamă chiar dacă mă doare enrom. Trebuie să speri pentru că atunci când crezi că numai ai nimic, speranța este cea care te ține liberă să trăiești. Nu te gândi că este imposibil, oricât de imposibil ar părea visele tale nimic nu este imposibil dacă îți dorești cu adevărat. Totul poate fi posibil dacă tu crezi. Crede în visele tale, crede în tine! Nu da importanță oamenilor răi care îți spun că ești nu știu cum, că te îmbraci cum te îmbraci sau că faci ce faci. Oameni răi există la orice pas, dar oamenii buni sunt greu de găsit. Nu te simți obligată să le întorci răul tuturor. Dă dovadă că tu ai mai multă minte decât oamenii toxici din jurul tău. Niciodată nu va exista un om care va fi iubit de toți oamenii planetei. Orice ai face, mereu vor exista oameni care nu te vor suporta. Nu le acorda atenție. Atenția îi vor întărâta să te necăjească mai mult. Ține minte acest lucru. Poate că acum ai scăpat de gurile rele ale colegilor tăi, dar sigur o să mai întâlnești oameni răi și bârfitori. De aceea trebuie să știi cum să le faci față.
Niciodată nu va exista un om care va fi detestat de toți oamenii planetei. Orice ai face, mereu vor exista și persoana care te vor iubi și aprecia așa cum ești, cu defecte și cu calități. Dacă încă nu ești convinsă de acest lucru, vei fi în viitor. Ai răbdare.
Spun toate acestea, chiar dacă sunt o persoană care își urăște propria viață. Spun toate acestea, chiar dacă sunt o persoană care a încercat să se sinucidă, ca și tine. Spun toate acestea, chiar dacă sunt o persoană care vede doar albul și negru. Spun toate acestea, chiar dacă sunt o persoană care îşi urăște părinții. Spun toate acestea, chiar dacă sunt o persoană care a avut parte de bullying. Așa că, de aceea îți spun toate aceste lucruri frumoase. Pentru că vreau să te ajut. Pe mine nu m-a ajutat nimeni și încă nu am parte de niciun ajutor emoțional așa că eu îmi doresc să te ajut pe tine. Îmi doresc să fiu cu ceva de folos, pentru că știu cât de greu este să te simți singură. Și eu mă simt singură și uneori chiar inutilă.